ICCJ. Decizia nr. 3297/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3297/2014
Dosar nr. 3114/1/2014
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4621 din 21 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.T. împotriva Deciziei nr. 69 pronunţată la 22 noiembrie 2012 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul putea obţine restituirea imobilului în litigiu, în natură sau în alte forme de reparaţie, doar în procedura şi cu respectarea condiţiilor legii speciale, iar nu în procedura dreptului comun, cum, în mod corect, a constatat şi curtea de apel.
De asemenea, instanţa de recurs a mai arătat că nu se poate reţine, contrar susţinerilor recurentului, încălcarea Deciziei în interesul legii nr. 33/2008 şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a Drepturilor Omului, prin decizia pronunţată de instanţa de apel, şi nici încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţia României.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare B.T., invocând dispoziţiile art. 317 pct. 2, alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.
Contestatorul solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi rejudecarea în fond a recursului, considerând că instanţa nu a cercetat motivele de recurs, argumentele invocate de aceasta fiind străine cauzei.
În motivarea contestaţiei în anulare se face o expunere a situaţiei de fapt şi sunt arătate nemulţumirile contestatorului faţă de soluţia pronunţată de instanţă în cauza finalizată cu decizia contestată.
Contestatorul susţine că recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond şi, totodată, instanţa a omis, din greşeală, să cerceteze motivele de casare, această cercetare fiind făcută în contradictoriu cu Statul Român, deci a unor motive străine cauzei, şi nu în contradictoriu cu Societatea S.U., aşa cum era precizat în cererea de recurs.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.
Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Motivul contestaţiei în anulare specială, reglementat de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., privind neanalizarea unui motiv de recurs, nu subzistă în cauză.
Contestatorul susţine că instanţa de recurs nu a cercetat niciunul din motivele de recurs, deoarece cercetarea motivelor de casare s-a făcut în contradictoriu cu Statul Român, deci a unor motive străine cauzei, şi nu în contradictoriu cu Societatea S.U., aşa cum era precizat în cererea de recurs.
Se constată că, în analiza unui motiv de recurs, instanţa de control judiciar extraordinar nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părţii, într-o examinare exhaustivă, ci poate cerceta motivul de recurs printr-o interpretare de principiu, unitară, aşa cum s-a procedat în speţă, din analiza amănunţită a celorlalte motive, strâns legate de desluşirea corectă a raportului juridic dedus judecăţii, reţinându-se criteriile obiective pe baza cărora instanţa de recurs a pronunţat soluţia.
Admiţând că decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare este dată de o instanţă de recurs (recurs care a fost respins ca nefondat), Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii sale, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunţate.
Criticile formulate de contestator vizează, în general, nemulţumirea acestuia legată de faptul că recursul a fost respins ca nefondat, criticile privind, astfel, fondul cauzei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.T. împotriva Deciziei nr. 4621 din 21 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3298/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
