ICCJ. Decizia nr. 3397/2014. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3397/2014
Dosar nr. 30258/3/2011
Şedinţa publică din 2 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 92A din data de 26 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC N.G. SRL împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2011 şi a Sentinţei civile nr. 1105 din 18 mai 2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC I.M.A.M.N. SRL şi intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect anularea mărcii pârâtei. A anulat hotărârea în rest şi a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere subsidiar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 26 aprilie 2011, reclamanta SC I.M.A.M.N. SRL, a chemat în judecata pe pârâţii SC N.G. SRL şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- constatarea nulităţii mărcii "C.B." aparţinând pârâtei, iar, în subsidiar şi în măsura în care se va respinge primul capăt de cerere, decăderea pârâtei din dreptul asupra mărcii "C.B.";
- obligarea pârâtei de a sista orice activitate care implica folosirea mărcii "C.B.", întrucât reprezintă un act de concurenţă neloială în înţelesul legii şi
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este titulara mărcii "I.M." cu element figurativ anexat şi cuprinzând culorile albastru, bleu şi alb, care desemnează clasa de produse C1.32 - bere, ape minerale şi gazoase şi alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe şi sucuri din fructe; siropuri şi alte preparate pentru fabricarea băuturilor, astfel cum rezultă din actele anexate acţiunii.
Reclamanta are ca principal obiect de activitate captarea, îmbutelierea şi comercializarea apelor naturale de izvor din Parcul Naţional C.B., rezervaţia Naturală Cheile Şugăului - Munticelu, potrivit clasificării oferite de H.G. nr. 1020/2005 şi Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 341/2007, fiind vorba despre "apa de izvor care provine dintr-o apă ce iese în mod natural la suprafaţă şi este captată şi îmbuteliată la sursă".
Societatea reclamantă este singura producătoare distribuitoare de apă naturală de izvor din Parcul Naţional C.B. - rezervaţia naturală Cheile Şugăului Munticelu, oferind spre consum publicului un produs natural 100% şi garantat prin proprietăţi specifice zonei de provenienţă.
În contrapartidă, astfel cum rezultă din Adresa nr. 12560 din 30 august 2010 emisă de către Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apa Şiret - pârâta SC N.A.G. SRL comercializează apa care provine dintr-un puţ forat, încadrându-se în nomenclatorul sus-menţionat în categoria "apă de masă", iar nu apă minerală naturală de izvor.
Marca ce aparţine societăţii pârâte - "C.B." desemnează o zonă geografică care este de fapt un Parc Naţional, respectiv Parcul Naţional C.B. - Hăşmaş, iar apa comercializată sub această marcă nu are nicio legătură cu zona geografică la care face referire, după cum nu beneficiază nici de calităţile intrinseci bio-sferei care se regăseşte în Parcul Naţional.
În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, referitor la solicitarea anularii Mărcii "C.B." aparţinând societăţii parate, arată faptul ca solicitarea de înregistrare a mărcii a fost efectuată cu rea-credinţă de către pârâtă, aceasta cunoscând faptul că prin denumirea propusă marca este de natură să inducă în eroare publicul cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului desemnat, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 lit. c) raportat la dispoziţiile art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice.
În măsura în care nu va fi admis primul capăt al acţiunii, se solicită să se dispună decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca "C.B.", în conformitate cu dispoziţiile art. 46 lit. c) din Legea nr. 84/1998, cu modificările şi completările ulterioare. Aceasta întrucât, chiar şi în ipoteza în care la momentul solicitării de înregistrare a mărcii "C.B." de către societatea pârâtă, aceasta nu a avut intenţia de inducere în eroare a publicului sau de atribuire ilicită a unor calităţi inexistente, totuşi aceste realităţi există şi conferă un caracter deceptiv mărcii înregistrate şi uzitate de către aceasta, motiv pentru care titularul mărcii trebuie decăzut din dreptul de a beneficia de prerogativele conferite de marcă.
În legătura cu solicitarea de sistare a utilizării mărcii "C.B." şi a celorlalte acte de concurenţă neloială întreprinse de către societatea pârâtă, reclamanta a învederat că, în afara faptului că marca deţinută de către societatea pârâtă reprezintă în sine un act de concurenţă neloială, în virtutea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 11/1991, menit a induce publicul în eroare cu privire la zona de provenienţa a produsului comercializat, făcându-se confuzie în conştiinţa consumatorului cu singurul produs de apă minerală naturală originar din Parcul Naţional, respectiv apele I.M., societatea pârâtă a provocat prin manopere dolosive şi alăturarea celor două mărci - C.B. şi I.M. - în reţeaua de magazine D., produsele societăţii pârâte fiind comercializate sub denumirea "Apă Minerală I.M./C.B.".
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 47 lit. c), art. 5 lit. f), art. 46 lit. c) din Legea nr. 84/1998, art. 5 din Legea nr. 11/1991, cu modificările şi completările ulterioare, art. 998 - 999 C. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1105 din 18 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a cererea a fost admisă, constatându-se nulitatea mărcii "C.B." aparţinând pârâtei, care a fost obligată să sisteze orice activităţi care implică folosirea mărcii "C.B.".
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta este titulara mărcii "I.M.", cu element figurativ cuprinzând culorile albastre, bleu şi alb care desemnează clasa de produse 32: bere, ape minerale şi gazoase şi alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe şi sucuri de fructe, siropuri şi alte preparate pentru fabricarea băuturilor, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) la 7 martie 2006.
Reclamanta are ca obiect de activitate captarea, îmbutelierea şi comercializarea apelor minerale naturale de izvor, din Parcul Natural C.B., rezervaţia Naturală Cheile Şugăului - Munticelu.
La dosarul cauzei s-au depus Acordul de mediu din 12 septembrie 2006 emis de Agenţia pentru Protecţia mediului Neamţ pentru amenajare (refacere), captare sursă de apă a conductei de aducţiune, împrejmuire captare, amplasate în comuna Bicaz Chei, extravilan sat Bicaz Chei perimetrul Munticelu şi Autorizaţia de mediu din 2 noiembrie 2009 emisă de Agenţia pentru protecţia mediului Neamţ pentru hală îmbuteliere ape minerale cu scopul valorificării izvoarelor captate din Parcul Naţional C.B. - Hăşmaş, perimetrul Munticelu, jud. Neamţ.
Din aceste documente rezultă că reclamanta captează direct izvoarele care curg din masivul Munticelu, fără filtrare şi fără prelucrare artificială, după o procedură complexă de avizare şi autorizare a lucrărilor aferente, fiind o zonă cu protecţie specială.
În ceea ce o priveşte pe pârâtă, aceasta a înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) marca naţională verbală "C.B.", printre altele şi pentru clasa 32: bere, ape minerale şi gazoase şi alte băuturi nealcoolice, aşa cum rezultă din decizia Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) din 25 noiembrie 2005.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta susţine că sub protecţia acestei mărci vinde şi produse reprezentând ape de izvor şi din 2011 apă minerală sub denumirea comercială "C.B.".
Spre deosebire de reclamantă, pârâta nu a depus la dosarul cauzei acord de mediu sau autorizaţie de mediu, obligatorii în cazul captării de izvoare naturale, conform H.G. nr. 57/2009, O.U.G. nr. 195/2005 şi Ordinului MMDD nr. 1798/2007, astfel cum rezultă expres din aceste documente emise reclamantei.
Pârâta nu a depus niciun document la dosar care să dovedească faptul că apa comercializată sub numele de C.B. este apă naturală de izvor, respectiv actele care au stat la baza înscrierii mărcii pârâtei între apele minerale naturale recunoscute în România.
În lipsa probelor, în raport de actele depuse, Tribunalul a reţinut că pârâta comercializează apă potabilă, conform documentului depus la dosar.
Prin dispoziţiile art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului.
De asemenea, prin art. 48 lit. e) din Legea nr. 84/1998 se prevede că anularea înregistrării mărcii se poate cere dacă înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat.
Pârâta nu a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte că aceasta comercializează apă naturală de izvor din Parcul Naţional C.B., ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 5 lit. f) din lege - orice cumpărător al apei îmbuteliate sub marca "C.B." se gândeşte obligatoriu la o apă de izvor provenind din această rezervaţie Parcul Naţional C.B..
Reaua credinţă este evidentă, astfel că se impune admiterea acţiunii formulate şi a dispus nulitatea mărcii "C.B.". Anularea poate fi invocată de orice persoană interesată, în speţă reclamanta, ca proprietar al unei mărci înregistrate pentru comercializarea apei naturale de izvor exploatată şi din Parcul Naţional C.B., justificând astfel interes în invocarea relei credinţe a pârâtei.
Pe cale de consecinţă, instanţa a obligat pârâta să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii "C.B.".
Împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2011 şi a Sentinţei civile nr. 1105 din 18 mai 2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti pârâta a declarat apel, în analiza căruia instanţa de apel a reţinut următoarele:
1. Motivele de apel formulate împotriva încheierii din 20 octombrie 2011 sunt nefondate.
Astfel, cererea reclamantei de anulare a mărcii pentru înregistrarea cu rea-credinţă nu poate fi considerată tardiv formulată sau prescrisă, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, anularea mărcii pentru înregistrarea cu rea-credinţă poate fi solicitată oricând în perioada de protecţie a mărcii.
Excepţia lipsei de interes în promovarea cererii a fost corect respinsă de către prima instanţă, deoarece, pentru a exista interes în formularea cererii de anulare a unei mărci pentru rea-credinţă, nu este obligatoriu ca reclamanta să fie titulara unei mărci similare cu marca a cărei anulare se solicită.
Reclamanta şi-a justificat interesul de a solicita anularea mărcii pârâtei prin faptul că marca pârâtei desemnează o zonă geografică în care reclamanta îmbuteliază propriile produse şi, în opinia sa, produsele pârâtei nu provin din zona geografică respectivă, astfel că o parte din consumatorii potenţial interesaţi de produsele din acea zonă oferite de reclamantă se vor orienta spre produsele pârâtei, considerând că acestea provin din zona geografică desemnată prin marca pârâtei.
Părţile fiind competitori pe aceeaşi piaţă, interesul reclamantei în promovarea cererii este născut, actual, direct,personal şi legitim, întrucât urmăreşte păstrarea clientelei interesate de produsele oferite de reclamantă datorită împrejurării că produsele provin din zona geografică în discuţie.
Acelaşi interes justifică şi cererea de decădere a pârâtei din drepturile conferite de marcă, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Cât priveşte excepţia nulităţii capătului de cerere întemeiat pe concurenţa neloială pentru neindicare temeiului de drept al acestuia, în mod corect acesta a fost respins de către prima instanţă, întrucât neindicarea temeiului de drept al cererii nu constituie motiv de nulitate expresă, conform art. 133 raportat la art. 112 C. proc. civ.
Şi excepţia inadmisibilităţii celui de-al treilea capăt de cerere a fost corect respinsă de prima instanţă, chiar dacă motivarea respingerii acesteia este greşită.
Astfel, greşit a reţinut prima instanţă că marca reclamantei este înregistrată anterior mărcii pârâtei - C.B. x1 dobândind protecţie începând cu 15 februarie 2005.
Reclamanta a cesionat drepturile asupra mărcii I.M. x2, înregistrată de SC V. SA, cu protecţie de la 2 august 1999. Această marcă nu face vreo referire la zona geografică C.B.. Cealaltă marcă al cărei titular este reclamanta - I.M. x3 a dobândit protecţie de la 7 martie 2006 (data de depozit) şi în reprezentarea grafică a acestei mărci există menţiunea "Rezervaţia Naturală C.B. - Munticelu".
Prin urmare, singura marcă a reclamantei care ar putea genera un conflict cu marca pârâtei este marca x3, care a fost înregistrată de către reclamantă ulterior înregistrării mărcii pârâtei.
De altfel, al treilea capăt al cererii reclamantei a fost întemeiat pe concurenţa neloială, iar nu pe drepturile titularului de marcă, aşa încât dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei nu au legătură cu capătul de cerere în discuţie.
2. Motivele de apel formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1105 din 18 mai 2012.
a. În mod greşit prima instanţă a reţinut reaua-credinţă a pârâtei la înregistrarea mărcii "C.B.".
Astfel, prima instanţă a reţinut reaua-credinţă din faptul că pârâta a înregistrat marca "C.B." dar nu a făcut dovada că apa pe care o comercializează sub această marcă este apă naturală de izvor din Parcul Naţional C.B., iar din această lipsă s-a dedus că pârâta, la momentul înregistrării mărcii, a încălcat cu bună-ştiinţă dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998, având intenţia de a induce în eroare cumpărătorii cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului, orice cumpărător al apei comercializate sub marca C.B. gândindu-se obligatoriu la o apa de izvor provenind din Rezervaţia Parcul Naţional C.B..
Marca "C.B." este înregistrată pentru clasa de produse 32 - bere, ape minerale şi gazoase şi alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe, siropuri şi alte preparate pentru fabricarea băuturilor, precum şi pentru clasele 29 şi 35.
La momentul înregistrării unei mărci nu se verifică dacă petentul ce urmează să fie titular al mărcii deţine toate avizele legale necesare pentru fabricarea şi comercializarea produselor ori prestarea serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii şi, ca atare, eventuala lipsă a unor astfel de avize nu poate, prin ea însăşi, să contureze existenţa relei-credinţe la înregistrare.
Totodată, produsul comercializat de pârâtă sub marca "C.B." face parte din produsele din grupa 32 pentru care marca este înregistrată, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine nici înregistrarea mărcii cu intenţia de a bloca înregistrarea unor mărci identice sau similare pentru produse din clasa 32.
Marca înregistrată de pârâtă este una verbală, cuprinzând doar cuvintele C.B., fără ca în cuprinsul acesteia să se facă vreo referire la Rezervaţia Parcul Naţional C.B. - Hăşmaş.
Apa comercializată de pârâtă sub marca "C.B." este extrasă din satul Teleac, comuna Bicazul Ardelean.
Potrivit wikipedia, "Cheile au fost formate de râul Bicaz şi fac legătura între Transilvania şi Moldova. Zona C.B., cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roşu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de ...".
Prin urmare, potrivit informaţiilor la care publicul larg are acces, Bicazul Ardelean, de unde pârâta extrage apa comercializată, face parte din zona geografică C.B..
De asemenea, potrivit art. 3 alin. (2) din Regulamentul Parcului Naţional C.B. - Hăşmaş, "localităţile limitrofe PNCB-H sunt considerate următoarele: Sândominic, Bălan, Voşlobeni, Tomeşti, Bicaz-Chei, Bicazul Ardelean, Bărnodu, Bicăjel, Dămuc, Trei Fântâni şi Gheorghieni".
În consecinţă, apa comercializată de pârâta sub numele "C.B." este extrasă din zona cu acelaşi nume, aşa încât nu este întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că marca în litigiu ar fi de natură să inducă în eroare cumpărătorii cu privire la originea geografică a produsului.
Neputându-se reţine o potenţială inducere în eroare generată de marca în litigiu, este evident că nu se pune nici problema înregistrării acesteia cu intenţia de a induce o astfel de eroare în rândul consumatorilor.
Prin urmare, prima instanţă a reţinut greşit existenţa relei-credinţe a pârâtei la înregistrarea mărcii "C.B.", apelul fiind întemeiat sub acest aspect.
b. Sunt întemeiate şi criticile referitoare la greşita reţinere de către prima instanţă a înregistrării mărcii pârâtei cu atingerea unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geografică, un desen sau un modul industrial protejat, în condiţiile în care reclamanta nu a invocat cauza de anulare a mărcii prevăzută de art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998.
c. Susţinerea apelantei în sensul că prima instanţă nu a motivat în fapt şi în drept dispoziţia de a o obliga să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii "C.B." nu poate fi primită, întrucât din considerentele sentinţei apelate rezultă că această obligaţie este consecinţa anulării mărcii "C.B.".
Prima instanţă nu a analizat cererea de obligare a pârâtei de a sista orice activitate care implică folosirea mărcii "C.B." din perspectiva concurenţei neloiale, invocată de reclamanta în capătul al doilea de cerere, lăsând astfel nesoluţionat acest capăt de cerere.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, Curtea a constatat întemeiat apelul în limitele precizate mai sus, impunându-se admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect anularea mărcii pârâtei.
Având în vedere că urmare admiterii primului capăt de cerere nu a analizat şi capătul de cerere subsidiar acestuia, se impune anularea în rest a hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea capătului de cerere subsidiar, referitor la solicitarea de decădere a pârâtei, în temeiul art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, din drepturile conferite de marca "C.B.".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC I.M. Apă Minerală Naturală SRL, formulând critici în susţinerea cărora invocă dispoziţiile 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., după cum urmează:
Argumentarea admiterii apelului formulat de către pârâtă este sumară, făcând abstracţie de raţiunile care au condus la demararea acestui proces şi de argumentele pertinente pe carele-a folosit în susţinerea acestora.
Respingerea capătului de cerere cu privire la anularea mărcii "C.B." exclusiv pe considerentul că localitatea de unde este extrasă apa îmbuteliată sub această denumire, respectiv localitatea Bicazul Ardelean, este limitrofă Parcului Naţional C.B., conform unei informări provenite de pe Wikipedia, restrânge într-o întreaga construcţie pe care se bazează acest dosar şi care a fost avută în vedere de către prima instanţă.
În domeniul delicat al alimentaţiei publice detaliul subliniat este definitoriu şi extrem de important, întrucât orice politica de marketing nu poate distorsiona o realitate obiectivă şi anume că produsele alimentare sau medicale comercializate sub denumirea generică C.B., care este o denumire consacrată şi exclusivă a Parcului Naţional C.B., nu pot proveni decât din Parcul Naţional C.B., iar nu din localităţi limitrofe.
Aceasta este raţiunea pentru care pentru a putea comercializa produse captate, extrase şi/sau prelucrate din Parcul Naţional C.B. este necesară parcurgerea unei proceduri extrem de greoaie şi anevoioase pentru obţinerea de avize, autorizaţii şi alte asemenea acte, emise de către autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv de către Administraţia Parcului Naţional.
În acest context, nu prezintă niciun fel de relevanţă apropierea kilometrică şi/sau longitudinală a localităţii Bicazul Ardelean de Parcul Naţional C.B., întrucât, potrivit celor expuse anterior, produsele comercializate de către pârâtă s-ar putea numi "Bicazul Ardelean", această zona reală de provenienţă fiind, de asemenea, o zonă geografică deosebită care, însă, nu are nicio legătură cu Parcul Naţional C.B.
Având în vedere faptul că la dosarul cauzei există argumente de drept şi de fapt cu privire la solicitarea de constatare a nulităţii mărcii "C.B." aparţinând societăţii pârâte, cuprinse atât în cererea principală, cât şi în întâmpinări şi note scrise depuse pe parcursul derulării fazelor procesuale anterioare, este inutil să se încarce în mod nejustificat prezentul recurs cu reiterarea acestor argumente.
Se subliniază însă că instanţa fondului nu s-a limitat la textele de lege invocate la pronunţarea sentinţei, ci a procedat, în virtutea rolului activ, la o veritabilă cântărire a adevărului, folosind în acest sens mai multe tehnici de argumentare, toate însă, subsumate motivelor de fapt şi de drept expuse prin cererea introductivă, prin concluziile orale, precum şi prin cele scrise depuse la dosarul cauzei.
Poate apărea justificată teza instanţei de apel care reţine într-un paragraf faptul că, la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii "C.B." sau la momentul eliberării certificatului de înregistrare, singurele elemente care contau erau încadrarea produselor/serviciilor în clasele 29, 32 şi 35 (ape minerale, gazoase, bere etc.) şi întrunirea celorlalte condiţii de fond şi de forma impuse de legiuitor în cuprinsul art. 5 din Legea nr. 84/1998, neputându-se stabili măsura în care în acel moment pârâta, prin organele sale de conducere, avea sau nu stabilit locul de extracţie a produselor propriu-zise.
Însă, din întregul material probator rezultă că pârâta avea configurarea mentală şi materială perfectă cu privire la locul de extracţie prin forare din localitatea Bicazul Ardelean, chestiune care atrage în mod inevitabil anularea acestei mărci pentru înregistrarea solicitată cu rea-credinţă, în condiţiile art. 47 alin. (1) lit. c) din lege.
Astfel fiind, în lumina unei extinse prezentări a punctelor sale de vedere existente la dosarul cauzei, se solicită ca, pe baza întregului material probator existent la dosar, precum şi pe baza celor ce vor fi expuse în faţa instanţei, să se admită recursul, cu efectul menţinerii sentinţei pronunţate de Tribunalului Bucureşti.
Intimata-pârâtă SC N.G. SRL a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar a susţinut legalitatea deciziei de apel. În ceea ce priveşte tardivitatea recursului, a arătat că nu s-au respectat dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., care impune părţii care îşi schimbă domiciliul obligaţia a aduce la cunoştinţa instanţei şi părţilor acest lucru prin petiţie/cerere separată. Nulitatea recursului a fost invocată cu argumentul susţinerii acestuia numai pe aspecte de netemeinicie a deciziei de apel.
1. Analizând, cu prioritate, excepţiile invocate de către pârâta-intimată, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, urmând să dispună în consecinţă.
Excepţia tardivităţii recursului este nefondată, întrucât decizia de apel i-a fost comunicată reclamantei-recurente la adresa indicată în faţa primei instanţe, deşi în întâmpinarea formulată în dosarul de apel aceasta şi-a ales sediu, cu indicarea acestuia - dosar de apel. Cu aplicarea dispoziţiilor art. 93 alin. (1) C. proc. civ. şi în ţinând cont de limitele în care a fost valorificată excepţia, comunicarea deciziei, pentru a fi legală, trebuia făcută la sediul ales, schimbarea acestuia fiind adusă la cunoştinţa instanţei şi părţilor, aşa cum prevede art. 98 C. proc. civ.
Aspectul invocat, în sensul că schimbarea sediului trebuia adusă la cunoştinţă, sub sancţiunea neluării în seamă, prin petiţie/cerere separată, nu se confirmă prin norma procedurală, iar întâmpinarea se comunică şi părţii adverse, care ia astfel cunoştinţă de schimbarea intervenită.
Nulitatea recursului pe considerentul că reclamanta-recurentă invocă doar aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii recurate şi nu motive care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., nu poate fi reţinută, astfel cum se va detalia în analiza motivelor de recurs formulate.
2. Cu privire la criticile de recurs.
a. În motivarea recursului, reclamanta recurentă indică motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. - pct. 8 prevede ca motiv de recurs ipoteza în care instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, în vreme ce pct. 9 atrage modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din perspectiva art. 304 pct. 8 invocat, în preambulul cererii s-au făcut referiri la interpretarea în mod greşit atât a actelor depuse cât şi susţinerilor pe care le-a formulat reclamanta recurentă, fără ca prin criticile formulate - ce constituie limitele controlului judiciar - să se arate care este actul juridic dedus judecăţii vizat, numai acesta fiind în măsură să se circumscrie motivului de recurs.
În susţinerea celui reglementat de art. 304 pct. 9 s-a arătat în preambul că hotărârea este lipsită de temei legal, fără a se sublinia criticile de nelegalitate care să se circumscrie acestui motiv şi care să vizeze modul de dezlegare a cauzei de către instanţa de apel, în cadrul procesual al cauzei.
Articolul 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede însă că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În lumina acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs, ce vizează motivarea deciziei de apel, poate fi discutat din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind înlăturată astfel excepţia nulităţii recursului.
Potrivit art. 316 coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5, decizia de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Aceste motive sunt însă limitate de cadrul procesual fixat în faţa instanţei de apel şi modul de dezlegare a cauzei de către prima instanţă, numai în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, pe baza celor invocate la prima instanţă - art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Art. 295 alin. (1) C. proc. civ. obligă instanţa de a verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, motivele de ordine publică putând fi invocate şi din oficiu.
Aceste argumente susţin concluzia că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
b. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului.
Art. 47 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că anularea înregistrării mărcii poate fi cerută de către orice persoană interesată, dacă înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) - lit. a) sau a fost solicitată cu rea-credinţă - lit. c).
Modul de reglementare evidenţiază distincţia între cele două motive de nulitate, în cazul celui de-al doilea fiind necesar ca solicitarea înregistrării mărcii să fie făcută cu rea credinţă.
Aspectele de fapt referitoare la originea geografică nu sunt suficiente pentru a susţine reaua credinţă a pârâtei intimate la înregistrarea mărcii pe care o deţine, în sensul motivului prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 invocat, ci, eventual, ar genera o analiză din perspectiva motivului de nulitate prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 5 lit. f) - nevalorificat ca atare în cadrul procesual al dosarului de faţă.
Argumentul în sensul că din întregul material probator rezultă că pârâta avea configurarea mentală şi materială perfectă cu privire la locul de extracţie prin forare din localitatea Bicazul Ardelean, chestiune care atrage în mod inevitabil anularea acestei mărci pentru înregistrarea solicitată cu rea credinţă, în condiţiile art. 47 alin. (1) lit. c) din lege, pune în discuţie aspecte de temeinicie, de reapreciere a probelor administrate ce ar viza atitudinea subiectivă la data înregistrării mărcii contestate, de către instanţa de recurs, lucru care nu îi este permis de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
c. În motivarea cererii de recurs se face trimitere la argumentele de drept şi de fapt cu privire la solicitarea de constatare a nulităţii mărcii "C.B." aparţinând societăţii pârâte, cuprinse atât în cererea principală, cât şi în întâmpinări şi note scrise depuse pe parcursul derulării fazelor procesuale anterioare, fără ca acestea să mai fie reluate.
Această modalitate de motivare a cererii de recurs nu respectă dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impune ca aceasta să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În aceste condiţii, motivarea cu referire la apărările consemnate în diferite acte procedurale din fazele procesuale anterioare nu respectă dispoziţiile procedurale şi nu impune analiza acestora de către instanţa de recurs.
Din perspectiva aceloraşi dispoziţii procedurale se sancţionează şi argumentul, generic, care susţine legalitatea sentinţei primei instanţe. Acestea urmează a fi coroborate cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că se atacă pe calea recursului decizia de apel, ceea ce înseamnă că motivele de nelegalitate trebuie să o vizeze pe aceasta, respectiv modul în care s-a făcut dezlegarea cauzei de către instanţa de apel.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care acestea au putut fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului invocate de intimata pârâtă SC N.A.G. SRL.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.M. Apă Minerală Naturală SRL împotriva Deciziei nr. 92A din data de 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3398/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
