ICCJ. Decizia nr. 3404/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3404/2014
Dosar nr. 1713/2/2014
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 528 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5790/87/2012 a fost admisă acţiunea reclamantului B.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Teleorman, fiind obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu aplicarea O.U.G. nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferenţelor de pensie rezultate, actualizate cu inflaţia începând de la 1 ianuarie 2011 şi cu plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă şi limită de vârstă cu Decizia nr. 109522/1991 în baza Legii nr. 3/1977 şi a apreciat că acesta beneficiază de recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 100/2008 şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deoarece Legea nr. 3/1977 din care i s-a aplicat stagiul complet de cotizare de 20 ani pentru recalcularea pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005 nu reprezintă act normativ special, ci actul normativ general.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 2613/R din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 528 din 07 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 5790/87/2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B.F., fiind modificată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, reţinându-se că, exceptările prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din O.U.G. nr. 100/2008 sunt aceleaşi cu cele prevăzute de art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 alineat care priveşte situaţia recurentului-reclamant pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12 martie 2014, revizuentul B.F. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2613 din 5 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5790/87/2012.
Prin Decizia civilă nr. 2406 din data de 04 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B.F., împotriva Deciziei civile nr. 2613 din 5 decembrie 2013, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se precizările făcute de revizuent la termenul de judecată din 4 aprilie 2014, potrivit cărora, cererea de revizuire a fost promovată în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe considerentul existenţei unor hotărâri potrivnice pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, sens în care nu mai susţine motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., situaţie în raport de care a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În această situaţie, constatând că potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a prezentei cererii de revizuire revine Înaltei Curţi, ca fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile pretins potrivnice, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 mai 2014.
Revizuentul B.F. a formulat cerere de revizuire invocându-se motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în argumentarea căruia solicită, în baza probatoriul administrat, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei 2613/R din 5 decembrie 2013 şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Tribunalul Teleorman, în prezentul dosar.
Din analiza dosarului, Înalta Curte constată că susţinerea revizuentului privitoare la sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman se referă la sentinţa civilă nr. 528 din 07 februarie 2013, care a fost modificată prin decizia a cărei revizuire se solicită, astfel că, din acest considerent se constată că cererea de revizuire priveşte hotărârile pronunţate în acelaşi ciclu procesual.
La termenul din data de 04 noiembrie 2014, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile prevăzute de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Din cuprinsul cap II intitulat „Revizuirea hotărârilor" se desprind condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care ţin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.
Dintre aceste condiţii, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Din text se desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, curge de la pronunţarea acestei hotărâri.
Astfel, Decizia civilă nr. 2613/R din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, ar fi contrară sentinţei civile nr. 528 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, ambele pronunţate în Dosarul nr. 5790/87/2012, iar cererea de revizuire a fost formulată de revizuentul B.F. la data de 12 martie 2014.
În acest context, se reţine că cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor evocate şi va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată revizuentul B.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. împotriva Deciziei civile nr. 2613/R din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi Asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3403/2014. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3472/2014. Civil → |
|---|
