ICCJ. Decizia nr. 3472/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3472/2014
Dosar nr. 534/1259/2011*
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, ca primă instanţă.
Prin acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanţii B.V., R.P., B.G. şi P.A. au solicitat obligarea pârâţilor B.M., C.M.D., SC C.V. SA, SC C.D. SA la desfiinţarea cablului electric ce traversează terenul proprietatea lor, iar în caz de refuz să fie autorizaţi să desfiinţeze acest cablu pe cheltuiala pârâţilor; obligarea pârâţilor la plata de 1.000 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la îndeplinirea obligaţiei.
În motivare reclamanţii au arătat că deţin în proprietate o suprafaţă de teren de 1.000 mp situat în com. Drăganu, sat Dumbrăveşti, Judeţ Argeş, dobândită prin moştenire conform titlului de proprietate din 22 august 1995.
Potrivit reclamanţilor, pârâta B.M., deţine un teren situat lângă terenul proprietatea lor, teren pe care a edificat o casă ce nu avea legătură la reţeaua electrică, iar în anul 2006 a solicitat SC C.V. SA racordarea la energie electrică, procedură care s-a realizat prin instalarea unui cablu de energie electrică ce traversează terenul proprietatea lor, fără însă să solicite acordul proprietarilor terenului conform dispoziţiilor legale.
Prin sentinţa nr. 587 din 30 aprilie 2013 Tribunalul Specializat Argeş a admis în parte acţiunea reclamanţilor în sensul că a obligat pârâţii SC C.D. SA Craiova, B.M. şi C.M.D. să desfiinţeze, cu respectarea Legii nr. 13/2007, cablul de energie electrică montat în temeiul Contractului de furnizare, prin care a fost racordată la reţeaua electrică imobilul aparţinând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.D., cablu ce traversează proprietatea reclamanţilor, sub sancţiunea plăţii de către pârâţi, în solidar, de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la aducerea la îndeplinire a obligaţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
Reclamanţii sunt proprietarii unui teren de 992 mp, situat în com. Drăganu, sat Dumbrăveşti conform celor statuate irevocabil prin Decizia nr. 15/R/2000 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în contradictoriu cu pârâta B.M., care deţine în proprietate un teren învecinat şi care a fost obligată să respecte dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului de 992 mp.
În noiembrie 2006, la solicitarea pârâtei B.M., s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, pârâta SC C.D. SA aprobând amplasarea branşamentului la reţeaua electrică printr-un cablu care traversează în diagonală terenul reclamanţilor.
Reţine prima instanţă că pentru a se dispune racordarea pârâtei la reţeaua electrică de interes public şi respectiv emiterea avizului tehnic de racordare, era necesar conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit c) din H.G. nr. 867/2003, în vigoare la data încheierii contractului, acordul proprietarilor terenului în original, adeverinţa de rol fiscal emisă de Primăria Drăganu pentru pârâta B.M. nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
În absenţa îndeplinirii procedurii reglementată de actul normativ susmenţionat, procedură menţinută de la Legea nr. 13/2007 a energiei electrice ( (art. 19 alin. (4)), prima instanţă apreciază că devin aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003 respectiv încetarea valabilităţii avizului tehnic de racordare şi pe cale de consecinţă se impune obligarea pârâtelor la desfiinţarea cablului de energie electrică prin care a fost racordat la reţeaua electrică imobilul aparţinând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.
În ce priveşte pe pârâta SC C.V. SA, prima instanţă constată că acţiunea formulată în contradictoriu cu această parte urmează a fi respinsă deoarece instalaţiile de alimentare cu energie electrică ce constituie obiectul obligaţiei de a face, sunt în patrimoniul SC C.D. SA Craiova, iar obligaţiile referitoare la desfiinţarea lor, incumbă acestei pârâte şi se realizează strict, după o procedură, de asemenea, reglementată prin lege.
2. Apelul. Decizia pronunţată de instanţa de prim control judiciar Curtea de Apel Piteşti.
Prin Decizia nr. 43/A/C din 27 noiembrie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele C.M.D. şi B.M. şi de pârâta SC C.D. SA împotriva sentinţei fondului, constatând ca soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Confirmând în fapt şi drept sentinţa pronunţată de tribunal, instanţa de apel constată că terenul peste care trece cablul electric este proprietatea exclusivă a reclamanţilor, conform titlului de proprietate din 1995 şi celor statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 15/R/2000 a Curţii de Apel Piteşti, casa racordată la reţeaua electrică aparţine pârâtei B.M., fiind edificată în perioada în care aceasta avea posesia terenului, respectiv în anul 1984, fără autorizaţie de construcţie, pârâta fiind titulara contractului de furnizare a energiei electrice contract încheiat în baza adeverinţei emise de Primăria com. Drăganu care atesta înscrierea pârâtei în registrul agricol cu casă şi teren.
Totodată, instanţa de apel reţine că pe teren şi-a construit o casă şi fiica pârâtei B.M., respectiv C.M.D., în baza unei autorizaţii de construire emise în anul 1996, racordarea acesteia la reţeaua electrică realizându-se în 2007, iar în aprilie 2007 se încheie contractul de furnizare a energiei electrice pentru acest imobil cu titularul C.M.D.
În continuare instanţa constată că apelantele-pârâte - persoane fizice recunosc prin cererea de apel că, racordarea imobilului aparţinând pârâtei C.M.D. la reţeaua electrică s-a făcut inclusiv în temeiul contractului din 2006 încheiat de SC C.V. SA cu B.M.D.
Având în vedere că pârâtele-apelante, nu au avut acordul proprietarilor terenului de 992 mp atunci când au solicitat branşarea, instanţa apreciază că în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (1) lit. c din H.G. nr. 867/2003 în vigoare la data racordării şi încheierii contractului, amplasarea cablului peste terenul respectiv nu este legală şi se impune desfiinţarea sa.
În ceea ce priveşte apelul formulat de pârâta SC C.D. SA instanţa de prim control judiciar constată că tribunalul era competent să soluţioneze cauza, ca primă instanţă, obiectul cererii prin care se urmăreşte protejarea proprietarilor unui teren de acţiunile ilicite ale unui comerciant, nu poate fi estimat în bani, competenţa fiind atrasă de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. în forma în vigoare la data sesizării instanţei.
Reţine instanţa, răspunzând criticilor formulate că, şi în ipoteza în care SC C.D. SA a fost de bună-credinţă la data emiterii avizului de racordare, având în vedere adeverinţa de rol agricol emisă de Primăria Drăganu în privinţa pârâtei B.M. Doina, adeverinţă care atestă că aceasta era înscrisă în registrul agricol cu casă şi teren, câtă vreme se constată că nu are un drept de proprietate asupra terenului peste care a fost amplasat cablul, soluţia de desfiinţare se impune.
3. Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal pârâtele B.M. şi C.M.D. şi pârâta SC C.D. SA.
Recurentele B.M. şi C.M.D. şi-au întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora au susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit actele deduse judecăţii, confundând contractul prin care s-a realizat racordarea la electricitate a imobilului aparţinând pârâtei B.M. cu contractul privind modificarea partidei în sensul trecerii pe numele pârâtei.
Arată recurentele că racordarea la electricitate pentru imobilul aparţinând lui B.M. s-a realizat prin contractul din 1980 încheiat pe numele soţului acesteia B.G.I.
Potrivit recurentele înscrisurile administrate atestă existenţa a două proprietăţi distincte, pe amplasamente diferite, cele două proprietăţi fiind învecinate,împrejmuite separat, iar pe terenul de 992 mp fiind amplasată numai construcţia aparţinând pârâtei C.M.D.
Sub un al doilea aspect, recurentele critică soluţia instanţei de apel de respingere a probelor solicitate în această fază procesuale, utile pentru a dovedi existenţa celor două construcţii de sine stătătoare, situate pe amplasamente diferite şi pentru care furnizarea energiei electrice se realizează în baza unor contracte de furnizare distincte.
Sub un ultim aspect, recurentele arată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003 au fost greşit aplicate, în condiţiile în care potrivit aceluiaşi act normativ, art. 15, un aviz de racordare ce stă la baza construcţiei unui branşament electric şi la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice se poate emite şi dacă nu există act de proprietate pentru teren.
Pentru aceste motive recurentele solicită admiterea prezentului recurs şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii introductive formulată de recurentă.
Recurenta SC C.D. SA a solicitat prin cererea de recurs casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare instanţei competente ulterior, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
Potrivit recurentei competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei Piteşti, competenţa încălcată atât de prima instanţă Tribunalul Specializat Argeş dar şi de instanţa de apel în faţa căreia a fost reiterată această critică.
Susţine recurenta că obiectul cauzei, desfiinţarea branşamentului electric, poate fi evaluat în bani, această operaţie cu o valoare de circa 3.000 lei impunea competenţa materială a judecătoriei.
Sub un al doilea motiv, recurenta critică încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 867/2003, respectiv art. 15 lit. g), potrivit cărora se poate emite aviz de racordare ce stă la baza construcţiei unui branşament electric şi dacă nu există act de proprietate pentru teren, iar în cauză avizul de racordare a fost emis în baza adeverinţei Primăriei Drăganu care atestă că persoanele fizice au un drept de folosinţă asupra imobilelor.
În acelaşi sens recurenta susţine că reclamanţii nu ar fi trebuit să stea în pasivitate la data construirii branşamentului şi ar fi trebuit să comunice actul lor de proprietate, considerând ca promovarea acţiunii la mult timp după realizarea branşamentului impune concluzia unui abuz de drept.
4. 1. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi având în vedere actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Recursul promovat de recurentele pârâte B.M. şi C.M.D. este fondat.
Înalta Curte subliniază, cu titlu preliminar, că potrivit dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ. instanţa de apel verifică în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă.
Prin motivele de apel, pârâtele, persoane fizice au criticat explicit stabilirea situaţiei de fapt de către prima instanţă cu consecinţa soluţionării greşite a cauzei, arătând că pe terenul de 992 mp este amplasate numai locuinţa pârâtei C.M.D. edificată în baza autorizaţiei de construire nr. 12/1996 şi a certificatului de urbanism din aceiaşi dată emise de Primăria com. Drăgan, locuinţa pârâtei B.M. fiind situată pe terenul alăturat, delimitat prin împrejmuire de terenul de 992 mp iar furnizarea energiei electrice şi racordarea la electricitate a celor două imobile fiind realizată distinct.
Aceste aspecte esenţiale, susceptibile să determine soluţia în cauză, în raport de obiectul cererii introductive, nu au fost analizate în mod real şi efectiv de instanţa de apel, deşi în cauză existau probe administrative care confirmau cel puţin în parte susţinerile pârâtelor.
Astfel, din schiţa ataşată raportului topo şi din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C.G. rezultă că pe terenul de 992 mp este edificată numai construcţia aparţinând pârâtei C.M.D., racordarea la reţeaua electrică, emiterea avizului de racordare, costul lucrărilor pentru racordare fiind suportate şi realizate pe numele pârâtei C.M.D. care încheie contractul de furnizare a energiei electrice din 24 aprilie 2007 (fila 22 dosar apel).
În ce priveşte pe pârâta B.M. pentru imobilul edificat în 1980, s-a încheiat contractul de furnizare din 1980 de către B.G.I., fiul acestuia, contract care a fost trecut pe numele pârâtei la 16 noiembrie 2006, în cuprinsul căruia exista menţiunea „aviz de racordare şi dosar tehnic existent".
Or, instanţa de apel nu numai că nu a examinat aceste probatorii pertinente, dar a respins în mod nejustificat cererea formulată de pârâtele-apelante, utilă şi concludentă în soluţionarea cauzei, respectiv o expertiză de specialitate energio electrică care să lămurească modul de racordare a celor două proprietăţi la reţeaua electrică, în raport de documentaţia prezentată în acest sens, stabilirea corectă a situaţiei de fapt din perspectiva caracterului devolutiv al apelului se impunea în condiţiile în care, prima instanţă nu lămureşte în mod clar şi explicit, cu referire concretă la probele administrate condiţiile de racordare a imobilului pârâtei B.M. la reţeaua electrică.
Distinct de acestea, instanţa de apel, trebuia să sesizeze, chiar şi din oficiu, modul inadecvat şi neclar de redactare a dispozitivului sentinţei, sintagma utilizată „să desfiinţeze . cablu de energie electrică în temeiul contractului de furnizare din 2006 prin care a fost racordat la reţeaua electrică imobilul aparţinând pârâtei B.M., la solicitarea pârâtei C.M.D." nefiind explicată cu argumente coerente în considerentele sentinţei.
În sfârşit, Înalta Curte notează şi că în cauză, instanţa de apel răspunzând formal motivelor de apel fără o cercetare efectivă a probatoriilor administrate, deşi confirmă soluţia fondului, ajunge la o concluzie care, cel puţin aparent, în lipsa unei motivări fundamentate pe probe, este în contradicţie cu cele consemnate în dispozitiv de prima instanţă în sensul că racordarea imobilului C.M.D. la energia electrică s-a realizat după racordarea imobilului B.M. la reţeaua electrică, în condiţiile în care prima instanţă statuase contrariu.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că în cauză, instanţa de apel nu a stabilit situaţia de fapt prin valorificarea probelor relevante deja administrate şi încuviinţarea de probe noi, în completare, pentru lămurirea deplină a circumstanţelor în care cele două imobile au fost racordate la reţeaua electrică, în raport de care sa facă aplicarea dispoziţiilor legale incidente, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va casa Decizia nr. 43/A/C/2013 a Curţii de Apel Piteşti cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
4.2 În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta recurentă SC C.D. SA critica vizând necompetenţa materială a tribunalului ca primă instanţă este nefondată, deoarece chestiunea competenţei materiale în raport de obiectul cauzei a fost tranşate irevocabil prin sentinţa civilă nr. 2357 din 11 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Cea de-a doua critică întemeiată pe aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare la data realizării instalaţiilor de alimentare cu energie electrică, respectiv H.G. nr. 867/2003 care reglementează etapele şi procedurile necesare pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, este fondată, în condiţiile în care în cauză nu a fost stabilită pe deplin situaţia de fapt prin raportare la existenţa a doi utilizatori, cu contracte de furnizare de energie electrică distincte pentru două imobile situate pe amplasamente diferite.
Aşa fiind, în vederea soluţionării unitare a cauzei, faţă de soluţia adoptată în recursul pârâtelor B.M. şi C.D., Înalta Curte va admite şi recursul pârâtei SC C.D. SA în acelaşi sens, respectiv casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte B.M., C.M.D. şi SC C.D. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 43/A/C din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3404/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 3493/2014. Civil. Alte cereri. Contestaţie... → |
|---|
