ICCJ. Decizia nr. 3616/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3616/2014
Dosar nr. 9204/121/2012
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 2959/121 la data de 3 aprilie 2013, reclamantul H.P. a chemat în judecată pe pârâţii SC T.P.D.J. SA Galaţi, C.C., M.T., C.M., C.C., S.A. şi P.D.C., solicitând ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând prejudiciu moral.
Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 10 octombrie 2013 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.P. şi pe cale de consecinţă s-au respins cererea principală şi cererea conexă ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 19 septembrie 2012 în cotidianul „V.L." editat de SC T.P.D.J. SA, a apărut un articol intitulat „Mafia imobiliară", iar la data de 21 septembrie 2012 a apărut un articol intitulat „Caut şmecher care să mă jefuiască", articole prin care i s-au adus acuzaţii deosebit de grave, referitoare la fapte de natură penală pe care le-ar fi comis, vădit calomnioase şi insultătoare, de natură să îi creeze grave prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul societăţilor în care îşi desfăşoară activitatea, cât şi în mediul privat, fiindu-i afectată în mod indubitabil imaginea.
A mai susţinut reclamantul că toate acuzaţiile despre care se face vorbire nu au fost dovedite în nici un fel de autoare iar publicarea în ziar a unor afirmaţii calomnioase sunt de natură a-i afecta imaginea iremediabil, fiind încălcate dispoziţiile art. 30 din Constituţia României iar impactul negativ al cotidianului „V.L." asupra imaginii acestuia au pus într-o lumină defavorabilă companiile pe care le deţine şi la care este asociat sau acţionar, astfel că au fost grav afectate relaţiile comerciale desfăşurate de societăţi.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2013, instanţa a admis excepţia conexării Dosarului nr. 2959/121/2013 la Dosarul nr. 9204/121/2012.
La termenul de judecată din data de 19 septembrie 2013, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.P., invocată de pârâţi prin întâmpinare, asupra căreia s-a reţinut că aceasta presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat.
În prezenta cauză, reclamantul a arătat faptul că articolele publicate sunt de natură să îi creeze grave prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul societăţilor în care îşi desfăşoară activitatea, cât şi în mediul privat, fiindu-i afectată în mod indubitabil imaginea însă, din conţinutul articolelor, s-a apreciat că acestea nu se referă la aspecte pur private ale vieţii reclamantului, ci doar la activitatea firmelor în cadrul cărora acesta are calitatea de asociat/acţionar, respectiv SC H. SA şi SC M.C. SA. S-a mai reţinut că în cuprinsul articolelor nu sunt folosite expresii jignitoare sau calomnioase la adresa reclamantului, ci sunt prezentate doar aspecte de interes general privind mai multe suprafeţe de teren şi modul de dobândire al acestora, susceptibile să justifice difuzarea iar unele aprecieri cu privire la persoana reclamantului sunt făcute de cei care au vizitat site-ul dar nu în cadrul articolelor incriminate în cauză.
Astfel, fiind vorba de activitatea societăţilor comerciale, s-a apreciat că trebuie făcută distincţie între reclamantul-persoană fizică şi persoanele juridice de care se face vorbire în cadrul articolelor menţionate, între prejudiciul pe care l-ar fi suferit fiecare dintre acestea.
S-a mai reţinut că pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile reglementate prin dispoziţiile art. 1357 C. civ. iar potrivit acestor dispoziţii legale, având în vedere că prejudiciul are un caracter personal, o persoană nu poate solicita repararea prejudiciului cauzat unei alte persoane. în aceste condiţii, s-a apreciat că reclamantul H.P. nu poate solicita repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit societăţile comerciale în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul a declarat recurs, recalificat apel în şedinţa din 9 aprilie 2014 iar prin Decizia civilă nr. 50/A din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unei sume de 500.000 euro, reprezentând un prejudiciu moral produs de afirmaţiile calificate de reclamant drept ,,nedovedite, jignitoare şi calomnioase", ce ar aduce atingere „demnităţii, prestigiului şi imaginii" acestuia, prin intermediul unui articol intitulat „Exclusivitate Afacerea H. - Jaf imobiliar de 40 de milioane de euro", publicat în data de 20 septembrie 2012 în cotidianul ,,V.L.", editat de SC T.P.D.J. SA.
Ulterior, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. 2959/121/2013, s-a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unei sume de 500.000 lei, invocând faptul că prin publicarea articolelor intitulate „Noi dezvăluiri în afacerea H.: Ţăranii, forţaţi să vândă către mafia imobiliară", din data de 21 septembrie 2012, „Reacţii la scandalul H. -gălăţenii le cer procurorilor să înceapă ancheta" din data de 22 septembrie 2012, „Mafia imobiliară, în vizorul „V.L." din data de 19 septembrie 2012 şi editorialul „Caut şmecher care să mă jefuiască" din data de 21 septembrie 2012, publicate în cotidianul,.V.L.", editat de SC T.P. D.J. SC , i s-ar fi adus atingere demnităţii, prestigiului şi imaginii.
În apel s-au depus şi alte articole de presă în care se pretinde că se fac trimiteri în mod direct sau indirect la reclamant, articole ce exced obiectul prezentului dosar şi nu au făcut obiectul analizei instanţei de apel.
S-a reţinut că obiectul cauzei este de obligare a pârâţilor la plata de daune morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a faptului că prin articolele în discuţie s-au făcut afirmaţii calomnioase, insultătoare la adresa reclamantului.
Astfel, în articolul din 20 septembrie 2012 intitulat „Afacerea H. - jaf imobiliar de 40 milioane de euro" referirile la persoana apelantului sunt în sensul că beneficiara „ingineriei" este firma SC H. SA controlată de oamenii de afaceri M. şi P.H. iar în comentariile la acest articol se regăsesec trimiteri la persoana apelantului.
În 19 septembrie 2012 în Cotidianul V.L. a apărut articolul intitulat „Mafia imobiliară în vizorul V.L." articol prin care autorul anunţă că va face o serie de dezvăluiri incendiare din Galaţi.
În 21 septembrie 2012 în acelaşi cotidian se publica articolul „Caut un şmecher care să mă şmecherească" în care în ceea ce-l priveşte pe reclamant se afirmă că „analizând probele afacerii H., prin care fraţii H. au dat statului român un tun de vreo 40 de milioane de euro.", precum şi „însă speranţele mele mor încet, una câte una, pe măsură ce viaţa, meseria, creionează în faţa ochilor mei modele imorale tulburătoare de genul C., B. sau H."
La aceeaşi dată apare şi articolul „Noi dezvăluiri în afacerea H.: Ţăranii, forţaţi să vândă către mafia imobiliară" în care autoarele înserează informaţii precum „reprezentanţii firmelor controlate de P.H. au lucrat la foc automat, vânându-i pe proprietarii de terenuri.", „statul român a fost prejudiciat cu circa 40 milioane de euro în urma unor acte fabricate de prefectul C.P. în favoarea oamenilor de afaceri P.H.". Şi în comentariile la acest articol se regăsesc trimiteri la persoana apelantului :„hoţiile fraţilor Herescu".
Prima instanţă a apreciat că reclamantul H.P. nu are calitate procesuală activă deoarece aceste articole nu se referă la aspecte ale vieţii private ale reclamantului, ci doar la activitatea firmelor în cadrul cărora acesta are calitatea de asociat/acţionar.
În speţă, reclamantul solicită antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru că prin articolele de presă în discuţie şi prin comentariile făcute de cititorii online i s-a adus atingere demnităţii, prestigiului şi imaginii sale şi nu demnităţii, prestigiului şi imaginii firmelor la care e acţionar sau asociat.
Din conţinutul comentariilor şi articolelor de presă, a constatat instanţa că sunt făcute aprecieri cu privire la modul în care şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile de acţionar/asociat în firmele respective iar prin prezenta cerere de chemare în judecată nu se menţionează că s-ar dori obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin aceste articole societăţilor comerciale la care e acţionar sau asociat ci pentru prejudiciul cauzat acestuia ca persoană fizică titulară de drepturi şi obligaţii.
Atâta vreme cât în cererea de chemare în judecată s-a făcut această distincţie s-a constatat că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a legii apreciind că reclamantul H.P. nu are calitate procesuală activă.
În continuare, a reţinut instanţa de apel că orice faptă de natură să creeze un prejudiciu în patrimoniul unui asociat sau acţionar în legătură cu drepturile şi obligaţiile pe care le are în virtutea acestei calităţi dă naştere unui drept în patrimoniul acestuia de a acţiona în judecată pentru repararea prejudiciului şi nicidecum în patrimoniul societăţii.
În final, instanţa a reţinut că dacă fapta e de natură a crea un prejudiciu şi în patrimoniul societăţii, aceasta are un drept al său de a solicita antrenarea răspunderii celor vinovaţi, drept ce nu se suprapune şi nu se confundă cu cel al asociaţilor sau acţionarilor săi.
Împotriva deciziei sus menţionate, au declarat recurs pârâţii C.C., C.M., C.C., D.T., P.D.C., SC T.P.D.J. SA Galaţi şi S.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6,7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantului şi menţinerea sentinţei primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Au susţinut recurenţii că hotărârea cuprinde motive contradictorii având în vedere că, pe de o parte, se menţionează faptul că „reclamantul solicită antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru că prin articolele de presă în discuţie şi prin comentariile făcute de cititorii online i s-a adus atingere demnităţii, prestigiului şi imaginii sale" iar pe de altă parte, că, „din conţinutul comentariilor şi articolelor de presă ce fac obiectul analizei instanţei de control se constată că sunt făcute aprecieri cu privire la modul în care şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile în calitate de acţionar/asociat în firmele respective".
Aşadar, motivele contradictorii se regăsesc în aprecierea instanţei de apel, care afirmă că prejudiciul este suferit de către reclamant în calitate de persoană, fizică simplu particular, dar şi în calitate de asociat în cadrul societăţilor la care deţine participaţie, în mod evident aceste două aspecte fiind distincte.
Din această perspectivă, au susţinut recurenţii că instanţa a operat o veritabilă recalificare a temeiului indicat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în sensul că acesta nu şi-a întemeiat cererea pe calitatea sa de asociat/acţionar, ci pe calitatea sa de persoană fizică, simplu particular, or, instanţa de apel nu era îndreptăţită să schimbe calitatea părţii, acordând ceea ce nu s-a cerut, ci ar fi trebuit să analizeze legalitatea hotărârii pronunţate raportat la calitatea pe care şi-a întemeiat reclamantul cererea, respectiv persoană fizică, simplu particular.
De asemenea, au susţinut recurenţii că decizia recurată nu este temeinic motivată având în vedere că nu se face referire la acele aspecte din articolele respective, raportate la conţinutul acestora şi la modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, ce pot sta la baza calităţii procesuale active a reclamantului şi deşi se reţine că o persoană juridică are patrimoniu distinct de asociaţii săi şi că aceasta are posibilitatea de a solicita obligarea la repararea prejudiciului produs în caz de încălcare a unor drepturi, instanţa nu motivează de ce apreciază faptul că reclamantul nu solicită acoperirea unui eventual prejudiciu suferit de o altă persoană.
S-a mai arătat că aprecierea instanţei de apel, potrivit căreia în cererea de chemare în judecată s-a făcut distincţie între calitatea de persoană fizică şi cea de asociat/acţionar este eronată, deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă chiar contrariul, şi anume că reclamantul ar solicita acoperirea prejudiciului suferit de societăţile al căror asociat este.
Au mai susţinut recurenţii că pentru a realiza o motivare temeinică, instanţa de judecată trebuia să analizeze, în ansamblu, toate articolele incriminate pentru a observa dacă există aspecte care ar putea conferi calitate procesuală activă reclamantului şi nu să se raporteze în mod eronat la anumite comentarii ale cititorilor, deoarece acestea nu sunt incriminate de către reclamant în cadrul obiectului cererilor de chemare în judecată.
În continuare, s-a susţinut că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost încălcate prevederile legale referitoare la calitatea procesuală activă.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca persoană fizică titulară de drepturi şi obligaţii, apreciere care în opinia recurenţilor încalcă prevederile legale referitoare la calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei, recurenţii au arătat că niciunul dintre articolele publicate nu este de natură a justifica demersul judiciar al reclamantului şi nu îi conferă acestuia calitate procesuală activă iar în cazul în care instanţa de apel ar fi realizat o analiză temeinică a articolelor incriminate, ar fi rezultat în mod indubitabil că reclamantul solicită acoperirea prejudiciului suferit de alte persoane juridice, distincte de acesta, anume societăţile comerciale la care acesta este asociat/acţionar, iar instanţa de apel nu ar fi încălcat prevederile legale anterior menţionate.
Astfel, au concluzionat recurenţii că având în vedere că se solicită prejudiciul produs unor persoane juridice, rezultă că victimele faptei juridice ilicite, cei eventual îndreptăţiţi să solicite repararea prejudiciului sunt chiar persoanele juridice, nicidecum reclamantul.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul este admisibil atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurenţii au susţinut că motivele contradictorii se regăsesc în aprecierea instanţei de apel care afirmă că prejudiciul este suferit de către reclamant în calitate de persoană fizică, simplu particular dar şi în calitate de asociat în cadrul societăţilor la care deţine participaţie, în mod evident aceste două aspecte fiind distincte.
Înalta Curte apreciază că această critică nu se încadrează în motivul de nelegalitate indicat întrucât din considerentele deciziei atacate rezultă cu claritate raţionamentul logico-juridic făcut, pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâţilor la plata de daune morale ca efect al antrenării răspunderii civile delictuale pentru atingerea adusă demnităţii, prestigiului şi imaginii reclamantului, ca titular de drepturi şi obligaţii şi nu demnităţii, prestigiului şi imaginii firmelor la care acesta are calitatea de asociat.
Împrejurarea că reclamantul are calitatea de asociat în cadrul unei societăţi şi în această calitate i s-a adus atingere demnităţii, prestigiului şi imaginii sale este de natură a justifica pe deplin calitatea procesuală activă a acestuia, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar.
De altfel, reclamantul a arătat că pretinsa faptă ilicită i-a produs un prejudiciu moral personal, fapt ce dă naştere unui drept legitim de a solicita antrenarea răspunderii civile delictuale, fără a se face confuzie între persoana fizică şi persoana juridică în cadrul căreia acesta are calitatea de asociat, persoana juridică fiind la rândul său îndreptăţită să formuleze o cerere de chemare în judecată în situaţia în care s-ar considera prejudiciată.
Pentru aceleaşi argumente prezentate anterior, Înalta Curte constată că nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat, întrucât în decizia recurată nu se regăseşte niciuna din cele două ipoteze, plus petita sau extra petita, raţionamentul instanţei şi argumentele prezentate fiind în acord cu respectarea principiului disponibilităţii procesuale.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din acelaşi cod, legiuitorul a statuat ca motiv de reformare a hotărârii atacate cu recurs pronunţarea acesteia în lipsa unui temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, recurenţii au susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, critici analizate anterior şi asupra cărora nu se va mai reveni, constatate de altfel a fi nefondate.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la conţinutul articolelor de presă ce nu ar fi apte a atrage răspunderea civilă delictuală, Înalta Curte constată a fi aspecte ce ţin de temeinicia pe fond a acţiunii, ce nu au făcut obiectul analizei instanţelor de fond astfel încât nu pot face obiectul examinării de către instanţa de recurs, învestită cu această cale de atac extraordinară, nedevolutivă.
Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii C.C., C.M., C.C., D.T., P.D.C., SC T.P.D.J. SA Galaţi şi S.A. împotriva Deciziei civile nr. 50/A din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 3621/2014. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
