ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 367/2014
Dosar nr. 4084/1/2013
Şedinţa publică din 04 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4737F din 25 iunie 2010, Tribunalul Bistriţa Năsăud a admis, în parte, contestaţia reclamanţilor P.M. şi P.I., a anulat în parte dispoziţia din 9 martie 2010 emisă de primarul municipiului Bistriţa, cu privire la dispoziţia de stabilire a calităţii de persoane îndreptăţite a contestatorilor P.M. şi P.I., pentru cota de 3/4 părţi din imobilul teren în cotă de 3/5 părţi înscris în C.F. Bistriţa, casă compusă din una cameră, bucătărie, cămară de alimente, construcţii (anexe) gospodăreşti şi, în consecinţă, a constatat calitatea de persoane îndreptăţite a contestatorilor P.M. şi P.I. la măsuri reparatorii cu privire la: cota de 3/5 parte din imobilul teren înscris în C.F. Bistriţa, casă de locuit compusă dintr-o cameră, 1 bucătărie şi 1 cameră de alimente având suprafaţa construită de 60,17 m.p. şi suprafaţa utilă de 46,93 m.p. şi împrejmuiri din plasă de sârmă şi stâlpi de beton pe 3 laturi cu o lungime totală de 99,77 m.p.; anexe gospodăreşti - şură având suprafaţa construită de 92 m.p., au fost menţinute dispoziţiile de la art. II şi art. III din dispoziţia atacată, cu modificarea că propunerile de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri să fie efectuate prin raportare la valoarea reactualizată a despăgubirilor potrivit cu raportul de evaluare reactualizat întocmit de ing. expert C.N., s-a dispus emiterea de către primarul municipiului Bistriţa a unei noi dispoziţii, în concordanţă cu cele dispuse prin prezenta hotărâre, a fost respinsă cererea contestatorilor de demolare a construcţiilor edificate pe terenul înscris în C.F. Bistriţa.
Prin decizia civilă nr. 20A din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în rejudecare, a admis în parte apelul pârâţilor primarul municipiului Bistriţa şi municipiul Bistriţa, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat menţiunea potrivit căreia propunerile de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri să fie efectuate prin raportare la valoarea reactualizată a despăgubirilor potrivit cu raportul de evaluare reactualizat întocmit de ing. expert C.N., a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin decizia civilă nr. 386 din 31 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul aceloraşi pârâţi, reţinând că soluţia instanţei de apel este conformă legii, potrivit considerentelor expuse pe larg în această decizie pronunţată în recurs.
Împotriva deciziei instanţei supreme, reclamanţii P.M. şi P.I., au formulat, la data de 29 iulie 2013, cerere de revizuire, neîncadrată în drept.
În motivare, revizuenţii au arătat că prin dispoziţia din 18 iulie 2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către primarul municipiului Bistriţa-Năsăud s-a stabilit cuantumul valoric al imobilelor notificate la valoarea de 487 milioane RON la nivelul anului 2002, dosarul fiind înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 2608/CC/ din 18 octombrie 2005. După o perioadă îndelungată de timp, această instituţie a returnat dosarul entităţii emitente a dispoziţiei de restituire, pentru lipsa unor înscrisuri. Primarul a emis o nouă dispoziţie, din 09 martie 2010, contestată în instanţă de către revizuenţi, ce a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii în prezentul cadru procesual.
Prin hotărârea supusă revizuirii s-a menţinut decizia nr. 20/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, instanţă care a înlăturat raportul de evaluare reactualizat, fără ca acest lucru să fi fost solicitat de către apelanţii primarul municipiului Bistriţa şi municipiul Bistriţa, prin primar.
Instanţa de recurs, prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2013, a menţinut hotărârea instanţei de apel, dar nu a arătat care sunt căile de urmat şi care hotărâre judecătorească trebuie respectată, procedând astfel la o discriminare vădită a contestatorilor în demersurile de restituire şi încălcând dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când rejudecă fondul după casare/modificare.
Astfel, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, recursul promovat de către pârâţii primarul municipiului Bistriţa şi municipiul Bistriţa împotriva deciziei nr. 20/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj a fost respins, ca nefondat, constatându-se că soluţia instanţei de apel este conformă legii.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de P.M. şi P.I. împotriva deciziei nr. 386 din 31 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 3017/112/2010*.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 37/2014. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
