ICCJ. Decizia nr. 5561/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5561/2013
Dosar nr. 23860/3/2007
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 19 aprilie 2007, reclamantul O.E.E. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria comunei Chiajna, prin Primar M.M. şi Consiliul Local al comunei Chiajna, solicitând ca, în temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, Titlul X - Circulaţia juridică a terenurilor, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului teren în suprafaţă de 10.200 mp, situat în Bucureşti, str. L., sector 6.
Prin Sentinţa civilă nr. 1259 din 9 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă s-au respins, ca neîntemeiate, atât acţiunea principală formulată de reclamantul O.E.E. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Chiajna prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Chiajna, cât şi cererea reconvenţională.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamantul O.E.E. şi pârâta Primăria Comunei Chiajna prin Primar.
Prin Încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 12476/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La data de 3 martie 2013, Curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepţiei de perimare, cu citarea părţilor pentru termenul din 10 aprilie 2013.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că judecarea apelurilor a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 12476/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care la data de 23 noiembrie 2010 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 7 decembrie 2010, pronunţându-se Sentinţa civilă nr. 3579 din 27 octombrie 2011 de către secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. Această sentinţă civilă a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare la data de 8 februarie 2012.
Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
În prezenta cauză, termenul de un an a început să curgă la data de 8 februarie 2012 când a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea în temeiul căreia a fost suspendată judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., pronunţată la data de 13 octombrie 2010 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Întrucât de la data soluţionării irevocabile a Dosarului nr. 12476/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 3579 din 27 octombrie 2011 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IX a de contencios administrativ şi fiscal, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an, fiind repusă pe rol din oficiu la data de 3 martie 2013, Curtea a constatat perimate apelurile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul O.E.E.
Cererea de recurs a fost redactată în data de 29 mai 2013 şi înregistrată la instanţă în data de 30 mai 2013, la ora 11:39.
La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013, instanţa a supus dezbaterii excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Excepţia este incidentă cauzei pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, termen special, diferit de cel dispus prin art. 301, prima ipoteză, C. proc. civ. Totodată, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre prin care s-a constatat perimarea apelurilor formulate de părţi şi a fost pronunţată în data de 24 aprilie 2013.
Raportat la această dată şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început şi nici ziua când s-a sfârşit termenul), urmează a se reţine că, pentru reclamant, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 30 aprilie 2013, respectiv într-o zi lucrătoare.
Reclamantul a declarat, însă, recurs la data de 30 mai 2013, dată care rezultă din rezoluţia de primire a recursului la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV/a civilă.
Prin urmare, data declarării recursului se situează peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 301, ipoteza a doua, C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului, ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul O.E.E. împotriva Deciziei civile nr. 152 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV/a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5560/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5562/2013. Civil → |
|---|
