ICCJ. Decizia nr. 558/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 558/2014
Dosar nr. 24510/3/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 140/ A din data de 5 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 362 din 9 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi s-a admis apelul reclamantei SC S. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.640 lei cu titlu de despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului la model industrial, respingându-se în rest acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinui următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 362 din 09 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL, fiind obligată pârâtă la plata sumei de 5.000 euro (în echivalent lei la data plăţii) către reclamantă, cu titlu de daune pentru încălcarea drepturilor de autor al design-ului.
S-au respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale, obligarea la publicarea hotărârii în presă, precum şi cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele:
Cu privire la botina în discuţie şi celelalte modele şi desene industriale pe care le deţine, reclamanta beneficiază de drepturi exclusive, recunoscute atât prin Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cât şi prin dispoziţiile Legii nr. 129/1991, modificată, privind desenele şi modelele industriale.
Data depunerii cererii la OSIM de către reclamantă reprezintă o dată certă pentru dovedirea dreptului de autor al reclamantei, cu privire la botina model nr. 14.
Pârâta nu a răsturnat prezumţia legală de la art. 4 din Legea nr. 8/1996, modificata, conform căreia este autor al operei (în speţă reclamanta din cauză) persoana sub numele căreia aceasta este adusă Ia cunoştinţa publică pentru prima oară.
De asemenea, pârâta nu a făcut dovada că a creat anterior designul respectiv şi are astfel drepturi de autor asupra lui, iar modelul nu figurează nici în revistele din anii 1980 depuse de pârât şi nici între modelele şablon trimise de firma italiană.
Prin reproducerea şi fabricarea încălţămintei care copiază desenul creat de reclamantă, respectiv botina cu alveole, pârâta a încălcat drepturile exclusive de autor ale reclamantei asupra designului, fiind astfel justificat primul capăt de cerere, în parte, faţă de dispoziţiile de la art. 139 din Legea nr. 8/1996 modificată.
Având în vedere că nu s-a putut stabili un prejudiciu cauzat reclamantei, echivalent cu un câştig nerealizat de către pârâtă, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 euro, cu titlul de despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului de autor, stabilite prin raportare la o eventuală remuneraţie care s-ar cuveni autorului pentru această creaţie, în cazul autorizării actelor de utilizare ale acesteia.
Referitor la capătul doi ai cererii, privind încălcarea drepturilor de proprietate industrială, conferite prin înregistrarea la O.S.I.M. a certificatului de desen sau model industrial, având ca obiect modele încălţăminte, inclusiv modelul nr. 14 în discuţie, s-a avut în vedere declaraţia martorului audiat în cauză, care a afirmat că a văzut modelul reclamantei expus la vânzare într-un magazin care nu era al acesteia, sub altă marcă şi uşor modificat, precum şi concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză, care a stabilit că modelele părţilor sunt identice, întrucât fiecare are câte patru alveole pe fiecare latură, aspectul fiind identic, iar diferenţele dintre acestea sunt nesemnificative, deoarece impresia globală asupra utilizatorului avizat produsă de modelul pârâtei este aceeaşi.
Faţa de aceste considerente, s-a apreciat că s-a probat de către reclamantă încălcarea drepturilor conferite de Legea nr. 129/1992 privind desenele şi modelele industriale.
Întrucât reclamanta nu a dovedit prejudiciul suferit şi având în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, care nu a putut stabili profitul realizat de pârâtă din vânzarea botinelor, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea despăgubirilor materiale reprezentând beneficiul realizat pe nedrept de către pârâtă, în sumă de 187.500 euro, prin reproducere, fabricaţie, comercializare fără drept a modelului său,
Întrucât nu au fost dovedite daunele morale solicitate, în sumă de 50.000 euro, pentru încălcarea drepturilor de proprietate industrială, această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nu este justificată cererea de publicare a hotărârii în presă, aşa cum s-a solicitat prin ultimul capăt de cerere de către reclamantă, întrucât dispoziţiile art. 139 pct. 14 lit. d) din legea dreptului de autor nu sunt incidente în cauză, nefiind întrunite condiţiile prevăzute la lit. a (remiterea încasărilor realizate prin actul ilicit, distrugerea echipamentelor aflate în proprietatea făptuitorului, scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal, prin distrugere).
S-a respins şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere că nu s-au depus acte justificative conform legii.
Prin decizia civilă nr. 223 din 12 noiembrie 20J0, Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de ambele părţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Prin decizia civilă nr. 886 din 10 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL şi de pârâta SC C.P. SRL împotriva deciziei, dispunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare ia aceeaşi instanţă, pentru următoarele considerente:
I. În ceea ce priveşte recursul reclamantei
Prima instanţă a constatat încălcarea ambelor drepturi de proprietate intelectuală, însă a acordat despăgubiri doar pentru atingerea adusă drepturilor exclusive de autor ale reclamantei asupra designului, nu şi pentru drepturile conferite de Legea nr. 129/1992, pentru care nu s-a dovedit prejudiciul suferit.
Prin motivele de apel, reclamanta a formulat critici atât în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru încălcarea dreptului de autor, ce au format obiectul primului capăt de cerere, cât şi cu privire la neacordarea de despăgubiri pentru încălcarea dreptului asupra modelului industria!, în cadrul celui de-al doilea capăt de cerere.
Pârâta a criticat hotărârea primei instanţe exclusiv cu privire ia constatarea, de către prima instanţă, a unei încălcări a dreptului reclamantei asupra modelului industrial.
Aşa cum a reţinut instanţa de apel, reclamanta nu poate beneficia de o dublă protecţie pentru acelaşi produs, oferită atât de legea dreptului de autor, cât şi de legea privind modelele şi desenele industriale, astfel încât este îndreptăţită Ia despăgubiri doar pentru încălcarea unuia dintre drepturile pretinse, cumulul acestora echivalând cu o nepermisă dublă despăgubire.
Pornind de ia premisa imposibilităţii cumulării despăgubirilor solicitate ca pretenţii distincte, cele două cereri ale reclamantei trebuie considerate alternative, astfel încât, prin admiterea uneia devine inutilă cercetarea celei de-a doua.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a celui de-al doilea capăt de cerere, instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, Invocate prin motivele de apei ale reclamantei, nu a analizat probatoriul administrat în cauză şi nici nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susţinerile şi apărările reclamantei pe aspectul în discuţie.
Reclamanta a administrat, în faţa primei instanţe, proba cu înscrisuri prin care a intenţionat să demonstreze pierderea câştigului suferit în urma faptei pârâtei de atingere adusă dreptului său, constând în anularea a trei comenzi de pantofi, la care instanţa de apel nu a făcut nici o referire.
De asemenea, instanţa nu a arătat motivele pentru care a ajuns la concluzia că nu s-au dovedit beneficiile realizate de către pârâtă şi pentru care a înlăturat susţinerile reclamantei privind pretinsul profit al pârâtei, pe seama sa. în cuantum de 244.693 lei, neanalizând probatoriul administrat, respectiv expertiza contabilă efectuată în cauză, precum şi înscrisurile din care rezultă volumul vânzărilor de botine.
Asemenea evaluări ar fi implicat, în primul rând, determinarea momentului naşterii dreptului reclamantei la acţiunea în pretenţii pentru încălcarea drepturilor asupra modelului industrial, observându-se prevederile art. 37 din Legea nr. 129/1992 (în forma în vigoare Ia data formulării cererii de chemare în judecată) şi în raport de efectele retroactive ale certificatului de înregistrare a modelului, care a fost eliberat după data formulării cererii de chemare în judecată în cauză.
De asemenea, ar fi trebuit stabilit momentul săvârşirii pretinsei fapte a pârâtei de atingere adusă drepturilor reclamantei, făcându-se o corelaţie corespunzătoare între faptă şi prejudiciu.
Or, nici un asemenea element nu a fost analizat şi stabilit de către instanţa de apel, ca, de altfel, nici aspectele referitoare la calculul concret al despăgubirilor, după cum s-a arătat, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., neputând fi exercitat controlul de legalitate al deciziei de către instanţa de recurs.
2. Prin recursul pârâtei este criticat modul de argumentare a soluţiei prin care s-a constatat existenţa unei încălcări a dreptului reclamantei asupra modelului industrial, ceea ce relevă incidenţa prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât considerentele deciziei de apel reflectă o insuficientă lămurire a situaţiei de fapt.
Instanţa de apel ar fi trebuit să analizeze în ce constă protecţia conferită de lege dreptului asupra modelului industrial, din perspectiva susţinerilor şi apărărilor pârâtei.
Ar fi trebuit să se albă în vedere definiţia noţiunii de „model industrial", arătată în Legea nr. 129/1992, aceea de „aspect exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine", deoarece în motivare se referă la „modelul pantofilor descris în două dimensiuni".
De asemenea, trebuie identificate aceleaşi trăsături şi în ceea ce priveşte produsul pârâtei, procedându-se la compararea acestora, cu scopul de a stabili dacă produsul pretins contrafăcut este substanţial diferit de modelul industrial al reclamantei, pe baza impresiei de ansamblu create de acestea consumatorului obişnuit.
Aceasta întrucât în acţiunea în contrafacere, spre deosebire de acţiunea în anularea unui model industrial, nu este necesară condiţia identităţii produselor comparate pentru a evidenţia doar detaliile nesemnificative, fiind suficientă întrunirea similarităţii, cu condiţia ca aceasta să aibă un grad ridicat.
Instanţa de apel, reînvestită cu judecata cauzei, a pronunţat decizia atacată prin prezentul recurs, reţinând în motivare următoarele:
Prin acţiunea pendinte, înregistrată în ianuarie 2007, reclamanta tinde Ia repararea prejudiciului cauzat prin una şi aceeaşi faptă a pârâtei, de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, protejate prin recunoaşterea concomitentă a dreptului de autor (prin art. 7 lit. g) din Legea nr. 8/1996) şi a drepturilor decurgând dintr-un model industrial (potrivit Legii nr. 129/1991), încorporate în acelaşi produs - botină velur cu alveole.
Prin contractul de cesiune din 12 februarie 2006 (fila 7-9 dosar fond), reclamanta a primit prin cesiune exclusivă totalitatea drepturilor patrimoniale de autor asupra modelelor industriale (încălţăminte) realizate de cedenta (designer) M.G., procedând la depunerea cererii de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale (DM1), în vederea obţinerii certificatului O.S.I.M., fiind constituit depozitul naţional reglementar la 21 noiembrie 2006: cererea a fost publicată în BOP1 - DM1 nr. 4/2007 (filele 10-15 dosar fond), iar certificatul de înregistrare O.S.I.M. a fost eliberat din 29 noiembrie 2007, modelul în discuţie fiind descris la nr. 14.
Anterior, conform înscrisurilor constând în publicaţii de specialitate (filele 16-25, Dosar fond nr. 3265/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială), produsul de încălţăminte care încorporează drepturile în discuţie a fost inclus în colecţia toamnă-iarnă 2006-2007 a reclamantei.
Potrivit declaraţiei martorului reclamantei O.B., modelul incriminat, cunoscut de către acesta încă din faza de schiţă ca aparţinând colecţiei reclamantei, prezentată In mai 2006, a fost identificat ulterior de către acesta, ca fiind expus la vânzare sub o altă marcă).
Reclamanta a depus la dosar bonul de casă datat 26 octombrie 2006 (fila 46 dosar apel), prin care s-a achiziţionat de către reprezentantul său din magazinul D.D., o pereche de botine asemănătoare produse de către pârâtă, pentru preţul de 360 lei.
Pârâta nu a negat comercializarea modelului de botină, însă a formulat apărări în fond şi apel, susţinând cu înscrisurile depuse (la filele 31-42 dosar fond) că a achiziţionat şabloane din aceeaşi sursă cu reclamanta, care are astfel un model preluat, că între modelele părţilor nu există identitate, ci unele asemănări generate de concepţiile modei în domeniu, iar modelul său a fost conceput de către propriii meseriaşi.
Cu privire la apelul pârâtei SC C.P. SRL:
Din punct de vedere procedural, observându-se că soluţia instanţei de fond relativă la stabilirea încălcării dreptului de autor ai reclamantei nu a fost atacată în apelul pârâtei, s-a constatat că asupra acestei dezlegări a intervenit efectul pozitiv al lucrului judecat, fiind întrunite elementele specifice descrise de art. 1201 C. civ. şi art. 163 C. proc. civ.
Asupra încălcării drepturilor protejate de înregistrarea ca model industrial, la care face referire exclusivă apelul pârâtei, s-a reţinut cu titlu prealabil, conform considerentelor deciziei de casare, că în verificarea contrafacerii, este suficientă întrunirea similarităţii în grad ridicat a produselor comparate.
Astfel, sunt fără relevanţă argumentele pârâtei relative la lipsa de identitate a produselor părţilor ori la lipsa de noutate a modelului reclamantei (specifice analizei acţiunii în anularea modelului industrial).
Obiectul protecţiei conferite de lege dreptului asupra modelului industrial derivă din definiţia noţiunii, cuprinse în Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale (în forma în vigoare la data de 31 ianuarie 2007 a introducerii acţiunii, pană la modificările intervenite prin Legea nr. 280 din 17 octombrie 2007): „aspectul exterior al unul produs sau al unei părţi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/ sau ornamentaţia produsului în sine."
În speţă, obiectul concret al protecţiei conferite de înregistrarea dreptului asupra modelului industrial al reclamantei este dat de aspectul exterior regăsit la nr. 14 în certificatul de înregistrare nr. 017631 din 29 noiembrie 2007 (filele 89-92 dosar fond), descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestuia, fiind „botina velur cu alveole; calapod semirotund; toc conic înalt de 10 cm, îmbrăcat în velur; alveola - triunghi asimetric, cu laturile arcuite şi colţurile rotunjite sau nu; piele decupată şi aplicată".
Ceea ce conferă originalitate şi distinctivitate creaţiei reclamantei, ca element dominant, este specificul decoraţiunii botinei, prin modul fantezist de concepere şi dispunere a alveolelor triunghiulare, decupate şi aplicate. Impresia de ansamblu asupra modelului este dominată de aceste elemente decorative bicolore, cu laturi arcuite şl, eventual, rotunjite.
Produsul pârâtei aflat în comparaţie reia acest tip specific de decoraţiune, în doua culori, cu decupaj, aplicat în aceeaşi dispunere, asupra aceluiaşi gen de încălţăminte (botină), cu un calapod asemănător. Există diferenţe de culoare (în interior şi exterior), respectiv a fost adăugat un element decorativ de acelaşi gen, pe toc.
Observând comparativ cele două modele, astfel cum sunt evidenţiate în probatorii - înscrisurile de la filele 41-42 dosar fond, depuse de către pârâtă, respectiv expertiza în proprietate industrială de ia filele 53-59 şi 85-88 dosar fond - se remarcă un grad ridicat de similaritate al modelelor în discuţie, fiind asemănătoare până la confuzie impresia de ansamblu creată asupra unui consumator obişnuit. Acesta poate avea reprezentarea că este vorba despre modelul aceluiaşi autor, într-o altă varianta de culoare.
Prin urmare, elementul dominant protejat prin certificatul de model industrial al reclamantei (specificul decoraţiunii) este reluat de către pârâtă pe un produs similar de încălţăminte, cu diferenţe care nu îi conferă o individualitate proprie şi inconfundabilă, astfel cum se susţine, şi nici nu înlătură riscul confuziei în rândul consumatorului de nivel mediu.
În raport de ornamentaţia originală şi caracteristicile estetice ale produsului reclamantei nu se poate considera că este întâmplătoare apariţia pe piaţa de încălţăminte a produsului pârâtei, la scurtă vreme după lansarea colecţiei reclamantei, ceea ce conduce la concluzia existenţei faptei culpabile de atingere a drepturilor de creaţie intelectuală protejate.
Înscrisurile depuse de către pârâtă în dovedirea faptului că forma botinei Sepala era deja cunoscută nu sunt relevante cauzei în contrafacere, în cadrul căreia nu se cercetează anterioritatea vreunui element ai înregistrării, ci încălcarea drepturilor rezultând dintr-o înregistrare validă.
Constatând existenţa încălcării drepturilor protejate de certificatul de înregistrare a modelului industrial al reclamantei nr, 017631 din 29 noiembrie 2007, Curtea a menţinut soluţia instanţei de fond sub acest aspect, apelul pârâtei fiind astfel nefondat.
Cu privire la apelul reclamantei SC S. SRL:
Conform deciziei de casare, prejudiciul material decurgând din atingerea drepturilor este unic, astfel încât capetele de cerere în despăgubiri pot fi soluţionate doar alternativ, dezdăunarea realizându-se în raport de unul sau de altul dintre cele două drepturi enunţate.
Eliberat în cursul procesului ce a fost declanşat în ianuarie 2007, certificatul de înregistrare a modelului industrial al reclamantei - din 29 noiembrie 2007 îşi produce efectele retroactiv.
În privinţa momentului naşterii dreptului reclamantei la acţiunea în pretenţii pentru încălcarea drepturilor asupra modelului industrial, în speţă se regăseşte un caz atipic al protecţiei. Deşi conform prevederilor art. 37 din Legea nr. 129/1992 (în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), proiecţia ar opera de la data publicării cererii de eliberare a certificatului de înregistrare (aprilie 2007), nu se poate face abstracţie de manifestarea publică anterioară a dreptului de autor asupra aceleiaşi creaţii intelectuale, în luna mai 2006, odată cu lansarea colecţiei reclamantei şi nici de diligenta acesteia, care a formulat acţiunea curentă la o dată apropiată declanşării procedurii de înregistrare Ia OSIM a modelului industrial.
Scopul prevăzut de legiuitor în art. 37 din Legea nr. 129/1992 a fost acela ai protejării dreptului la modei industrial, de la momentul publicării conţinutului sau, pentru a evita cazurile de exploatare neautorizată descrise de art. 33. în speţă, însă, aducerea ia cunoştinţa publică a creaţiei intelectuale în discuţie s-a efectuat anterior, sub forma dreptului de autor al reclamantei, fiind practic suprapuse cele două protecţii şi, astfel, retroactiva! momentul de la care titularul dobândeşte exclusivitate în exploatarea dreptului sau de creaţie intelectuală.
Înregistrând dreptul la model industrial, reclamanta a intenţionat consolidarea recunoaşterii creaţiei sale şi sub forma reprezentării grafice a caracteristicilor estetice ale acesteia, pentru a-şi asigura posibilitatea de exploatare la nivel industrial/ artizanal/ comercial.
Extinderea retroactivă a proiecţiei modelului industrial, cu începere de la data manifestării publice a dreptului de autor, în luna mai 2006, se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 129/1992, care dispun a nu fi prejudiciate protecţii acordate prin alte dispoziţii legale privind proprietatea intelectuală, prin urmare a nu înlătura beneficii deja dobândite de către solicitant/titular.
A considera altfel, înseamnă a limita nejustificat dreptul reclamantei, sancţionând şi nu valorificând diligentele sale de protejare şi exploatare a propriei creaţii intelectuale, manifestate imediat după identificarea contrafacerii, prin cereri adresate OS1M şi instanţei de judecată.
Prin raportare la această dată şi identificând fapta culpabilă a pârâtei de atingere a drepturilor reclamantei, în luna octombrie 2006, conform consemnării bonului de casă necontestat, prin care a fost achiziţionată o pereche similară de botine produse de către pârâta, s-a constatat ca din luna mai 2006 pot fi evaluate daunele materiale suferite în mod real de către reclamantă.
La dosar se află dovezi privind existenţa a trei comenzi de botine adresate reclamantei: comanda SC S.A. SRL din 30 octombrie 2006, în valoare de 10.440 euro, anulată la 01-12.2006 (filele 69-70 dosar fond); comanda R.C. din 26 octombrie 2006, în valoare de 14.400 euro (fila 71 dosar fond); comanda SC C.C. SRL din 17 octombrie 2006, cu valoarea separată a botinelor de 7.200 euro (36 bucăţi x 200 euro/pereche), anulată la 01 decembrie 2006 (filele 72-73 dosar fond).
Reclamanta a dovedit anularea a două dintre cele trei comenzi la care face referire, motivul fiind apariţia pe piaţa de profil din România a unor produse contrafăcute copiate după modelul său şi a Imposibilităţii garantării retragerii de la comercializare a produselor.
Ca atare, suma totală a comenzilor anulate ca urmare a contrafacerii pârâtei este de 17.640 euro (10.440 euro + 7.200 euro), ce se constituie în prejudiciu real al reclamantei, sub forma pierderii câştigului pe care l-ar fi realizat, criteriu prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 100/2005.
În ceea ce priveşte criteriul beneficiului realizat în mod injust de către pârâtă, care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză (filele 136 şi urm. dosar fond), din conţinutul căreia apelanta-reclamantă a extras pretenţia în cuantum de 244.693 lei ca fiind venituri ale pârâtei, realizate din vânzările de botine.
Pe de o parte, expertul a precizat că nu s-a putut identifica faptic modelul în discuţie, nefiind regăsit în evidenţele contabile ale pârâtei. Astfel, aprecierea prin expertiză a vânzării de botine, în perioada septembrie 2006 - iulie 2009, precum şi valoarea veniturilor realizate de către pârâtă din comercializarea botinelor s-a făcut în mod global, fără individualizare pe un anume model de botină şi, ca atare, concluziile lucrării simt neconvingătoare. Pe de altă parte, fapta pârâtei de încălcare a drepturilor reclamantei nu s-a dovedit a fi în formă continuată, pentru intervalul la care face referire raportul de expertiză (fiind dovedită ca existând cert, în luna octombrie 2006, cum s-a analizat mai sus), astfel că nu pot fi extinse la un alt interval concluziile asupra realizării beneficiului injust al pârâtei.
S-a concluzionat astfel că prejudiciul material al reclamantei, având caracter cert şi determinat, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta culpabilă a pârâtei de contrafacere a modelului industrial, este la valoarea comenzilor anulate de 17.640 euro.
Fiind menţinută soluţia fondului asupra constatării încălcării celor două categorii de drepturi, cu acordarea prejudiciului material unic, astfel cum a fost descris, se impune, ca efect al limitelor rejudecării, respingerea în rest a acţiunii, ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs ambele părţi.
I. Recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL (fostă SC S. SRL) a fost susţinut pe următoarele motive;
I.a. S-a constatat că prejudiciul este dovedit, cert în luna octombrie 2006 şi, deşi se reţine că a fost achiziţionată cu un bon de casă o pereche de botine produse de către pârâtă după modelul care face obiectul prezentului dosar, nu se acordă despăgubire, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
I.b. S-au încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005 adoptată pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei 2004/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care impun că la stabilirea daunelor interese instanţa judecătoreasca va lua în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, în special pierderea câştigului suferit de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat si, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat - ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ar fi trebuit să se acorde despăgubiri şi prin raportare Ia beneficiile realizate în mod injust prin comercializarea modelului contrafăcut de către pârâtă, cu încălcarea dispoziţiile legale menţionate, însăşi pârâta recunoscând faptul că „noi am confecţionat doar câteva perechi de botine din modelul arătat".
În lipsa altor elemente, ce se datorează exclusiv culpei pârâtei care nu a prezentat niciun fel de documente contabile din care să reiasă clar câte perechi de botine a produs, instanţa trebuia să ţină cont de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că în octombrie 2006 pârâta a vândut 241 de perechi de botine, obţinând un venit de 39.880 lei. Cel puţin această suma ar fi trebui acordată de către instanţă, deoarece, conform susţinerilor instanţei, în luna octombrie prejudiciu) este cert.
Ar trebui obligată pârâta la plata despăgubirilor pentru beneficiile realizate în mod injust cel puţin pentru perioada octombrie-decembrie 2006, respectiv suma de 110.045 Iei, pentru că în aceste luni este un vârf în vânzarea de botine, iar modelul contrafăcut făcea parte din colecţia anului 2006, fiind comercializat cu preţul de 360 lei perechea - există un bon de casă, care arată suma cu care erau comercializate botinele contrafăcute de către pârâtă.
II. Prin recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL s-au susţinut următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În speţă, instanţa de apei a interpretat greşit dispoziţiile legale invocate în apel, aspecte prezentate pe larg în apelul formulat şi pe care le reiterează în prezentul recurs.
Este de neînţeles modul în care instanţa de apel a respins apelul tară să facă o motivare pertinentă, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare ia aceeaşi instanţă.
În finalul cererii s-a menţionat că detalierii aspectelor de fapt urmează a fi făcută în susţinerea orală a recursului.
I.a. Recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL (fastă SC S. SRL) este fondat, impunându-se admiterea acestuia şi modificarea deciziei, în limitele ce urmează:
II.a. În privinţa momentului naşterii dreptului reclamantei la acţiunea în pretenţii pentru încălcarea drepturilor pretinse s-a constatat o extindere retroactivă a protecţiei, cu începere de la data manifestării publice a dreptului de autor. în luna mai 2006, cu trimitere şi la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 129/1992.
Prin raportare la această dată şi identificând fapta culpabilă a pârâtei de atingere a drepturilor reclamantei în luna octombrie 2006, conform consemnării bonului de casă necontestat, s-a apreciat de instanţa de apei că pot fi evaluate daunele materiale suferite în mod real de către reclamantă.
În acest context s-au acordat reclamantei-recurente despăgubiri aferente a două contracte anulate, din 30 octombrie şi 1 decembrie 2006.
Modul de soluţionare a cauzei este susţinut de dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care reflectă norma indicată în susţinerea recursului şi potrivit căreia, la stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare criterii, cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului.
Dispoziţiile legale invocate de reclamanta-recurentă mai prevăd la alin. (1) şi că daune-interese cuvenite titularului dreptului încălcat sunt corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârşite.
Despăgubirile care pot fi acordate trebuie să fie astfel cuantificate cu certitudine, numai în acest fel putându-se aprecia prejudiciul suferit, în mod real, de către reclamanta-recurentă.
Deşi instanţa de apel a reţinut că s-a depus la dosar bonul de casă din 26 octombrie 2006 (dată situată în perioada de protecţie stabilită), prin care s-a achiziţionat de către reprezentantul reclamantei o pereche de botine asemănătoare produse de către pârâtă, pentru preţul de 360 lei (fila 46 dosar apel) şi, astfel, un prejudiciu cert, nu se acordă despăgubirea aferentă - ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu pct. 7.
Situaţia de fapt reţinută cu privire la restul despăgubirilor solicitate nu mai poate fi reapreciată de instanţa de recurs, din perspectiva criticilor de recurs aferente şi a dispoziţiilor art. 304 C proc. civ., ceea ce duce la concluzia că prejudiciul care se impune a fi acoperit, în afara celui deja stabilit, este cel aferent unei perechi de botine, respectiv 360 lei.
Recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL este nul, în considerarea argumentelor ce succed:
Cu indicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta-recurentă a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, arătând că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile legale invocate în apel, aspecte prezentate pe larg in apelul formulat şi pe care le reiterează în prezentul recurs.
Potrivit art. 302 alin. (2) lit. c) C. proc. civ. „cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Din aceste dispoziţii procedurale rezultă că trebuie ca prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat să se formuleze motivele de recurs, ambele în termenul procedural prevăzut de art. 303; potrivit acestui articol, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs (alin. (1)), termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de Ia comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte (alin. (2)).
Totodată, motivele de nelegalitate la care se referă norma procedurală trebuie să vizeze modul de soluţionare a criticilor formulate în cadrul apelului, greşelile săvârşite de instanţă prin decizia atacată, aceasta fiind hotărârea supusă căii de atac a recursului, aşa cum prevede art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, decizia de apel atacată prin prezentul recurs a fost pronunţată în urma casării dispuse prin decizia anterioară de recurs.
Cererea de recurs nu respectă dispoziţiile procedurale susmenţionate, in condiţiile în care cuprinde o redare a conţinutului motivului legal de recurs şi o trimitere la dispoziţiile legale invocate prin cererea de apel, fără ca acestea să fie însoţite, în cererea de recurs sau printr-un memoriu separai - dar în termenul de motivare, de o dezvoltare a criticilor de nelegalitate privind modul de soluţionarea a cauzei prin decizia recurată,
Menţiunea în sensul detalierii aspectelor de fapt în susţinerea orală a recursului şi o prezentare a motivelor de nelegalitate prin concluzii scrise nu sunt în măsură a asigura respectarea acestor exigenţe procedurale.
Critica în sensul că este de neînţeles modul în care instanţa de apel a respins apelul Iară să facă o motivare pertinentă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C proc. civ.
Aceste considerente atrag incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi sancţiunea nulităţii recursului declarat de pârât, nefiind identificate motive de ordine publică ce pot fi puse în discuţie, în condiţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol.
Faţă de cele mai sus reţinute, în limitele sesizării, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamantă şi să modifice, în parte, decizia, în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 360 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, cu menţinerea celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL (fostă SC S. SRL) împotriva deciziei nr. 140/ A din data de 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 iulie 2013.
Modifică, în parte, decizia în sensul că obligă pe pârâta şi la plata sumei de 360 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 560/2014. SECŢIA l CIVILĂ. Drept de autor... → |
|---|
