ICCJ. Decizia nr. 591/2014. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 591/2014
Dosar nr. 4274/1/2013
Şedinţa publică din 19 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1391 din 19 februarie 2013 Curtea de Apel Craiova a anulat ca netimbrat recursul declarat de G.V. împotriva deciziei nr. 498 din 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj.
Contestaţia în anulare formulată de recurentul G.V. împotriva acestei decizii a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 4499 din 25 aprilie 2013, reţinându-se, în esenţă, că, în lipsa dovezii de îndeplinire a obligaţiei de timbraj, a fost exclusă săvârşirea unei erori involuntare de către instanţa de recurs.
La data de 21 august 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.V. împotriva deciziilor nr. 1391 din 19 februarie 2013 şi nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
În motivarea căii de atac s-a arătat că deciziile atacate sunt netemeinice.
Competenţa soluţionării contestaţiei în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curţii de Apel Craiova, în considerarea argumentelor ce succed.
La termenul de astăzi, 19 februarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a instanţei supreme de a soluţiona contestaţia în anulare formulată de G.V., în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face incident art. 137 din cod.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, principiu enunţat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă determinata de însăşi natura contestaţiei de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obişnuit, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a instanţei care a pronunţat hotărârea, şi nu a instanţei superioare.
Faţă de formularea şi finalitatea dispoziţiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile de competenţă menţionate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare.
În speţă, contestatorul a supus acestei căi de atac deciziile nr. 1391 din 19 februarie 2013 şi nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apei Craiova, secţia I civilă.
În atare situaţie, instanţa competentă a soluţiona contestaţia în anulare este Curtea de Apel Craiova, ca instanţă ce a pronunţat hotărârile atacate, fapt ce face inutilă analiza pe fond a contestaţiei, motiv pentru care se va declina competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa materială de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul G.V. împotriva deciziilor nr. 1391 din 19 februarie 2013 şi nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 590/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 598/2014. Civil → |
|---|
