ICCJ. Decizia nr. 590/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 590/2014
Dosar nr. 4252/1/2013
Şedinţa publică din 19 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2161 din 9 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii G.V.V., N.V. şi G.E. împotriva deciziei nr. 249/ A din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia atacată precum şi sentinţa nr. 1802 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a trimis cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Împotriva acestei decizii reclamantul G.E. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 teza a doua C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs a omis, din greşeală, să cerceteze motivul de recurs privitor la preluarea cu titlu, de către stat, a imobilului în litigiu.
Contestaţia în anulare astfel formulată este inadmisibilă.
Dispoziţiile art. 318 teza a doua C. proc. civ. prevăd că se poate formula contestaţie în anulare numai în situaţia în care instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din analiza textului de lege menţionat rezultă că acesta este aplicabil doar în ipoteza în care instanţa respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut conduce spre o altă soluţie şi nu atunci când admite în totalitate recursul si trimite cauza spre rejudecare, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea cauzei, ceea ce excede contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare specială, astfel cum a fost reglementată prin textul invocat ca temei al căii extraordinare de atac, poate fi exercitată numai în condiţiile limitativ prevăzute de acest text, motivele acesteia neputând fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele vizate în mod expres de legiuitor.
Nefiind întrunite cerinţele de admisibilitate a contestaţiei în anulare, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată din oficiu este întemeiată şi o va admite, respingând ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată în cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva deciziei nr. 2161 din 9 martie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1859/2/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 589/2014. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 591/2014. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
