ICCJ. Decizia nr. 589/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 589/2014
Dosar nr. 4213/1/2013
Şedinţa publică din 19 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4560 din 17 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 1963/ R din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, reţinând că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost dată de o instanţă de recurs şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu un alt recurs.
Prin cererea înregistrată la 1 octombrie 2010, petentul H.C. a solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menţionate, nemulţumit de faptul că decizia prin care s-a respins ca inadmisibil recursul este irevocabilă, susţinând că orice cale procedurală de fond mai are cel puţin o cale procedurală de recurs, solicitând a se dispune constatarea nulităţii actului procedural, cerere asupra căreia instanţa de recurs nu s-a pronunţat.
Prin încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea ca nefondată, reţinând că solicitările petentului nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 2822alin. (1) C. proc. civ., în sensul existenţei unei omisiuni a instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere, respectiv constatarea nulităţii actelor de procedură, astfel încât să fie posibilă, în cazul concret, completarea dispozitivului.
La data de 6 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 1 aprilie 2011, pronunţată în prezentul dosar, iar prin încheierea din 10 februarie 2012, înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea petentului.
La data de 15 martie 2012, petentul a formulat o nouă cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 10 februarie 2012.
Prin decizia nr. 3067 din 31 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost anulată cererea formulată de petentul H.C. privind completarea dispozitivului încheierii din 10 februarie 2012. În motivare s-a reţinut că, deşi instanţa a solicitat petentului să-şi precizeze cererea, acesta nu s-a conformat solicitării instanţei. Faţă de atitudinea petentului, Înalta Curte, constatând lipsa unuia dintre elementele esenţiale ale cererii, respectiv obiectul acesteia, în temeiul art. 82 C. proc. civ. a dispus anularea cererii.
La data de 14 august 2013 H.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, arătând că obiectul cererii sale a fost indicat în notele de şedinţă depuse ia 14 martie 2013.
Contestaţia în anulare astfel formulată este inadmisibilă.
Art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive generale de contestaţie in anulare care pot fi invocate de părţi în această cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv: cazul în care procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.
Conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate eu contestaţie în anulare pentru motivele menţionate mai sus, numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Prin excepţie de la această regulă, potrivit art. 317 alin. (2), contestaţia poate fi primită pentru aceste motive si in căzui in care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.
Si într-un caz şi in celălalt, textul are, însă, în vedere, posibilitatea părţii interesate de a invoca în cadrul contestaţiei m anulare cele două motive arătate anterior, iar art. 317 nu reglementează ca motiv distinct de contestaţie în anulare cazul în care instanţa nu a luat în considerare obiectul cererii indicat prin notele scrise, astfel cum se susţine de contestator.
Prin motivele de contestaţie în anulare dezvoltate în scris de contestator nu s-a invocat nici unul din cele două motive de contestaţie reglementate de art. 317 C. proc. civ., ci doar faptul că instanţa nu ar fi analizat corect obiectul cererii indicat prin notele de şedinţă depuse la 14 martie 2013.
O astfel de susţinere nu poate reprezenta motiv de contestaţie în anulare, conform art. 317 şi nici conform art. 318 C. proc. civ., care reglementează ca şi motiv special de contestaţie în anulare, greşeala materială a instanţei de recurs şi omisiunea acesteia de a analiza unul sau unele din motivele de casare sau modificare invocate de parte în cererea de recurs.
Greşeala materială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. nu poate viza decât aspecte formale ale judecăţii şi nu greşeli de judecată vizând fondul litigiului dedus judecăţii, iar din motivele contestaţiei dezvoltate in scris de contestator nu rezultă care sunt motivele de casare sau de modificare pe care instanţa de recurs ar fi omis sa le analizeze.
Nefiind întrunite cerinţele de admisibilitate a contestaţiei în anulare, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată din oficiu este întemeiată şi o va admite, respingând ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.C. împotriva deciziei nr. 3067 din 31 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1376/46/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2014. Civil. Actiune în daune delictuale.... | ICCJ. Decizia nr. 590/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
