ICCJ. Decizia nr. 607/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I Â
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 607/2014
Dosar nr. 1801/86/2012
Şedinţa publică de la 20 februarie 2014
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă la dala de 9 februarie 2012, reclamantul C.N., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a solicitat obligarea acestuia la desfiinţarea hotărârii din 26 octombrie 2011 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate şi acordarea despăgubirilor a comunei S., judeţul Suceava, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul în suprafaţă de 1.806 mp, liber de construcţii, identic cu parcela X1 din cartea funciară S., judeţul Suceava, expropriat pentru executarea lucrării „Varianta de ocolire Suceava” şi, pe cale de consecinţă acordarea despăgubirilor în cuantum de 63.210 euro, stabilită în RON la cursul de schimb de la data introducerii acţiunii; obligarea pârâtului la plata sumei de 107.709 euro, calculată în RON, la cursul de schimb de la data introducerii cererii de chemare în judecată, cu titlul de despăgubiri pentru scăderea valorii economice a suprafeţei de 11,594 mp teren, rămasă în urma dezmembrării suprafeţei de 1.806 mp expropriată din lotul numit „T.”, din comuna S., judeţul Suceava; obligarea pârâtului la plata unei cote procentuale de 10% din valoarea despăgubirilor care îi vor fi acordate pentru suprafaţa de teren expropriată de 1.806 mp, reprezentând cheltuieli administrative necesare achiziţionării unui imobil identic, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a dobândit pe cale succesorală şi în urma unui partaj voluntar suprafaţa de 1.806 mp de teren, care face parte din lotul de 13.400 mp situat în locul denumit „T.”, pe care îl deţine potrivit titlului de proprietate din 5 decembrie 2000 emis în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, a certificatului de moştenitor din 18 ianuarie 2011 eliberat de Biroul Notarial Public I.L. şi R.L.L., precum şi a actului de partaj voluntar autentificat din 18 ianuarie 2011 de acelaşi birou notarial.
Din suprafaţa de 13.400 mp teren a fost dezmembrată o parcelă de 3.537 mp.
Lotul astfel creat a fost dezmembrat, de asemenea, într-o suprafaţă de teren liberă de construcţii de 1.806 mp., care a fost expropriată conform prevederilor H.G. nr. 614/2011, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 743/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată în vederea executării lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire S.”.
În urma exproprierii, prin hotărârea din 26 octombrie 2011 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate şi acordarea despăgubirilor a comunei S., judeţul Suceava, s-a dispus plata sumei de 2.229 RON către reclamant, pentru suprafaţa de teren de 1.806 mp, pe care a contestat-o, aspect consemnat în procesul-verbal din 26 octombrie 2011, prin care a solicitat achitarea sumei de 35 euro/rnp, conform preţurilor practicate în zonă.
Reclamantul a susţinut că, la stabilirea despăgubirilor, au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum şi cele ale art. 31 şi art. 34 din Legea nr. 255/2010, prevederile celui din urmă act normativ stipulând că orice documentaţie tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de efectuare anterior intrării în vigoare acestei legi, este considerată valabilă.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 107.709 euro cu titlu de despăgubiri pentru scăderea valorii economice a suprafeţei de 11.594 mp teren a fost fundamentat de reclamant pe motivarea că reprezintă consecinţa urmărilor negative a măsurii exproprierii, constând în necesitatea instituirii unei servituţi pentru a i se asigura accesul la drumul public, precum şi a poluării din zonă şi a rigolelor arterei care îi vor afecta proprietatea pe o lăţime cuprinsă între 5 şi 7 ml.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi art. 31 din Legea nr. 255/2010, art. 21-art. 27 din Legea nr. 33/1994, art. 481 C. civ., art. 15 şi art. 44 alin. (4) din Constituţia României şi art. 274 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 19 februarie 2013 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, a fost admisă acţiunea civilă promovată în cauză, cu consecinţa desfiinţării, în parte, a hotărârii din 26 octombrie 2011 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate şi acordarea despăgubirilor a comunei S., judeţul Suceava; pârâtul a fost obligat la plata sumei de 44,931 euro, cu titlul de despăgubiri către reclamant, precum şi a sumei de 4.760 RON, cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză în condiţiile dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, terenul expropriat are o valoare de piaţă de 17,52 euro/mp, rezultând un total de 31.648 euro.
Referitor la acordarea despăgubirilor totale, instanţa de fond a constatat că, în urma exproprierii, terenul de 1.138 mp, proprietatea reclamantului, poate fi folosit în continuare potrivit destinaţiei sale de teren agricol extravilan, cu condiţia asigurării unui drum de acces care presupune diminuarea suprafeţei cu 165,60 mp, situaţie în care se cauzează un prejudiciu care trebuie acoperit potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994,
Totodată, s-a mai stabilit că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri calculate la preţul pieţei, pentru suprafaţa de teren de 593 mp, devenită inutilizabilă în urma exproprierii.
Instanţa de fond a reţinut că solicitarea reclamantului de a i se acorda o cota procentuală de 10% din valoarea despăgubirilor reprezentând cheltuieli administrative pentru achiziţionarea de către reclamant a unui teren de aceeaşi natură şi valoare cu cel expropriat, nu se circumscrie prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât prejudiciul, în acest caz, nu este cert, determinat sau determinabil.
Prin decizia nr. 32 din data de 19 iunie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a schimbat, în parte, sentinţa civilă, menţinând dispoziţiile referitoare la admiterea acţiunii, desfiinţarea hotărârii din 26 octombrie 2011 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate şi acordarea despăgubirilor a comunei S., judeţul Suceava şi cele privind plata cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul să achite reclamantului suma de 34.542 euro, cu titlu de despăgubiri, în loc de 44.931 euro.
În motivare, s-a reţinut că în cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 26 ale Legii nr. 33/1944, în conformitate cu care se stabilesc despăgubirile.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că nu au fost încălcate prevederile art. 26 alin. (2) din actul normativ mai sus menţionat, prin folosirea de către experţi a ofertelor de vânzare şi nu a preţurilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare, deoarece textul de lege se referă la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, ceea ce nu înseamnă că nu pot fi avute în vedere şi ofertele de vânzare, în lipsa unor tranzacţii efective şi suficiente pentru terenuri comparabile.
Curtea de apel a reţinut că, în raport de data efectuării raportului de expertiză, contractele de vânzare-cumpărare depuse de pârât odată cu cererea de declarare a căii de atac, nu pot fi luate în considerare.
Cu privire la momentul stabilirii despăgubirilor, instanţa de apel a constatat că trebuie raportată la preţurile practicate pe piaţa imobiliară la data întocmirii raportului de expertiză, astfel după cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, evaluarea acestora fiind corectă.
Curtea a mai reţinut că este fondată critica invocată de pârât cu privire la greşita includere în cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului a sumei de 10.389 euro, aferentă suprafeţei de 593 mp, afectată de zona de protecţie a şoselei de centură, constatându-se că prevederile O.G. nr. 43/1997 nu operează în cauză, terenul putând fi folosit potrivit destinaţiei sale fără niciun impediment.
Totodată, s-a constatat că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 276 C. proc. civ., deoarece problema compensării cheltuielilor de judecată se pune doar în situaţia în care părţile sunt obligate reciproc la plata acestora, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare, reclamantul a arătat că instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 reţinând că suprafaţa de teren de 593 mp nu este afectată de restricţiile specifice zonei de siguranţă.
Din această perspectivă, recurentul-reclamant a apreciat ca injustă diminuarea despăgubirilor stabilite de instanţa de apel, prin neacordarea sumei de 10.389 euro, solicitată pentru terenul în suprafaţă de 593 mp, în privinţa căruia a fost dovedită, în opinia sa, afectarea, într-o proporţie destul de însemnată, de zona de protecţie.
În acelaşi context, reclamantul a menţionat că interzicerea realizării culturilor agricole sau forestiere în zona de siguranţă nu semnifică posibilitatea cultivării suprafeţei de 593 mp fără restricţii, că terenul mai poate fi folosit pentru agricultură sau că valoarea acestuia a rămas la acelaşi nivel cu cea avută anterior exproprierii.
Examinând recursul declarat de reclamantul C.N. prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs, se cere ca prin hotărârea suspusă recursului să se fi produs o încălcare efectivă a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Critica formulată de recurent cu privire la împrejurarea că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut că suprafaţa de teren de 593 mp reprezentând zonă de protecţie nu este afectată de restricţii, este nefondată.
Astfel, în accepţiunea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 43/1997 zonele de protecţie reprezintă suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor de siguranţă, ce rămân în gospodărirea persoanelor fizice sau juridice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligaţia reţinută în sarcina acestora de a nu împiedica scurgerea apelor în mod corespunzător şi de a nu executa construcţii, împrejmuiri sau plantaţii care să conducă la înzăpezirea drumului sau care să împiedice vizibilitatea.
Raportat la aceste prevederi legale, precum şi la concluziile comisiei de experţi desemnaţi în cauză, se constată că în mod legal instanţa de apel a apreciat că suprafaţa de teren de 593 mp, aflată în zona de protecţie, poate fi folosită potrivit categoriei de folosinţă pe care a avut-o la data exproprierii, având accesul asigurat pe drumul de exploatare existent, cu condiţia respectării restricţiilor prevăzute de lege.
În acest context, critica ce vizează greşita înlăturare de către instanţa de apel a obligaţiei intimatului de a achita cu titlu de despăgubire suma de 10.389 euro, la care a fost evaluată suprafaţa de teren de 593 mp, este nefondată, întrucât aceasta nu a făcut obiectul exproprierii şi, prin urmare, reclamantului nu i s-a creat un prejudiciu, în sensul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Mai mult decât atât, instanţa constată că suprafaţa de teren în discuţie, rămasă în proprietatea reclamantului, ar fi afectată de restricţii doar în situaţia în care i s-ar schimba categoria de folosinţă.
Această circumstanţă nu este însă incidentă în cauză, deoarece, aşa după cum s-a arătat deja, imobilul poate fi utilizat în continuare potrivit destinaţiei sale agricole avute la momentul exproprierii şi nu este supus restricţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, care vizează doar zonele de siguranţă.
În considerarea argumentelor precedente, instanţa reţine ca despăgubirile acordate reclamantului au fost determinate în consens cu criteriile statuate prin dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994, incidente în speţă, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei nr. 32 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 608/2014. Civil → |
|---|
