ICCJ. Decizia nr. 772/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 772/2014
Dosar nr. 484/59/2013
Şedinţa publică din 6 martie 2014
Constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 octombrie 2009 pe rolul Judecătoriei Arad, reclamanţii B.A. şi B.D.F. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Arad, prin primar, obligarea pârâtului de a i se pune la dispoziţie un apartament de aceeaşi mărime şi valoare cu cel achiziţionat, iar în subsidiar obligarea la plata unei sume egale cu valoarea de circulaţie a unui imobil asemănător cu cel deţinut anterior, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11 martie 2011, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad.
Prin Sentinţa nr. 7048 din 27 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă, în sensul că pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a fost obligat la plata către reclamanţi a sumelor de 77.200 euro, cu titlu de despăgubiri şi 1.400 RON cheltuieli de judecată; au fost respinse pretenţiile formulate de reclamanţi faţă de pârâtul Municipiul Arad, prin primar, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin Decizia nr. 409 din 24 octombrie 2011, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins apelul exercitat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Prin Decizia nr. 488IR din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, a casat Decizia nr. 409 din 24 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare acestei instanţe.
Prin Decizia nr. 463 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, împotriva Sentinţei nr. 7048 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Arad, care a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 503IR din 28 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins recursul formulat de reclamanţii B.A. şi B.D.F. împotriva hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire B.A. şi B.D.F., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivare, revizuenţii au arătat că între părţile litigante au avut loc o serie de procese care s-au derulat pe parcursul a 15 ani şi care au vizat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de revizuenţi cu Statul Român, reprezentat de SC R. SA, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Astfel, prin Decizia nr. 2425 din 19 octombrie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că titlul revizuenţilor asupra apartamentului în litigiu este valabil, aspect care a fost ignorat, însă, de instanţa de recurs.
Opinia revizuenţilor este că, în raport de această situaţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât prin Decizia nr. 503/R/2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, s-a reţinut că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 10/2001, respectiv valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru a se acorda preţul de piaţă aferent apartamentului pe care l-au achiziţionat.
De altfel, decizia supusă revizuirii este fundamentată pe dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 al familiei H., deţinut anterior de revizuenţi, în calitate de chiriaşi, drept care nu mai este actualmente în fiinţă.
Cu ocazia judecării recursului, instanţa a făcut trimiteri la aspecte care fuseseră deja tranşate, cum ar fi identitatea apartamentului nr. 5 cu cel de la nr. 15 sau nr. 9, în legătură cu care, pe baza probelor administrate s-a stabilit cu certitudine ca imobilul de la nr. 5 nu se poate confunda cu cei de la nr. 19, conform noii reapartamentări.
În opinia revizuenţilor, acest aspect nu trebuia să stea la baza motivării Deciziei nr. 503/R/2013 a Curţii de Apel Timişoara, din moment ce renumerotarea apartamentelor a fost anulată irevocabil.
Prin Decizia nr. 1096IR din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 503/R din 28 martie 2013, pronunţată de aceeaşi instanţă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind, astfel, înregistrată pe rolul acestei instanţe la 11 februarie 2014.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia tardivităţii invocate de intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru considerentele următoare:
Cerea de revizuire formulată în cauză este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care reglementează această modalitate în scopul înlăturării încălcării principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare, în dosare diferite, cu acelaşi obiect, cauza şi părţi.
Dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ stipulează că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunţării ultimei hotărâri.
În cauza dedusă judecăţii, Decizia nr. 503/R, dată în recurs, a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă la 28 martie 2013, iar cererea de revizuire a acesteia a fost înregistrată la această instanţă la 8 mai 2013, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Referitor la termenul în care poate fi promovată cererea de revizuire, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 103 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că "termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare ".
Întrucât hotărârea supusă revizuirii a fost pronunţată la data de 28 martie 2013, instanţa constată că termenul de introducere a cererii de revizuire s-a sfârşit la data de 28 aprilie 2013, zi de sărbătoare legală, fiind prelungit până la sfârşitul zilei de 1 mai 2013, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Faţă de argumentele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care sancţionează cu decăderea neexercitarea unei căi de atac în termenul defipt de lege, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de B.A. şi B.D.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 503/R din 28 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, formulată de revizuenţii B.A. şi B.D.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 6 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 773/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
