ICCJ. Decizia nr. 824/2014. Civil. Conflict de competenţă. Exercitarea autorităţii părinteşti, pensie întreţinere, stabilire domiciliu minor. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 824/2014
Dosar nr. 77/226/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 martie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti sub nr. 11626/302/2013 la data de 10 iunie 2013, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâta S.I.V., pentru ca instanţa să soluţioneze cererea de desfacere a căsătoriei încheiată între părţi, precum şi capetele de cerere accesorii divorţului.
Reclamantul a invocat faptul că niciunul dintre cei doi soţi nu mai locuieşte în ţară, ci în Republica Cehă, în imobile diferite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 398 C. civ., art. 400 C. civ. şi art. 402 C. civ.
Prin întâmpinate din data de 23 septembrie 2013, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, motivat de faptul că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 914 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reclamanta are încă domiciliul în România şi locuieşte perioade lungi în ţară şi numai provizoriu în Republica Cehă.
Pârâta a mai învederat faptul că a înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraş, la data de 12 iunie 2013, cererea cu nr. 3430/226/2013 având ca obiect divorţ, precum şi capete de cerere accesorii.
La data de 1 noiembrie 2013, pârâta S.I.V. a formulat cerere reconvenţională la acţiunea introductivă de instanţă, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părţi, precum şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii.
Prin Sentinţa civilă nr. 10009/2013 din data de 28 noiembrie 2013 Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă, din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.
Instanţa a motivat că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 914 teza I din noul C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se afla cea din urmă locuinţă comună a soţilor.", iar nu ale art. 914 alin. (2) din noul C. proc. civ. în sensul cărora "(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România." În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti, deoarece a reţinut că cea din urmă locuinţă comună a soţilor din România a fost în Făgăraş, iar pârâta are în continuare această locuinţă în ţară şi domiciliul legal stabilit la adresa din Făgăraş.
La rândul său, S.I.V. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraş, cu nr. 3430/226/2013 din 12 iunie 2013, cererea prin care a solicitat, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul S.G., desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii.
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 9 septembrie 2014 prin care a invocat excepţia conexităţii, solicitând trimiterea dosarului la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, aceasta din urmă fiind instanţa ce a fost prima învestită, la data de 10 iunie 2014 cu soluţionarea cauzei înregistrată sub nr. 11626/302/2013, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 916 C. proc. civ., derogatorii de la art. 139 C. proc. civ.
În temeiul art. 130 şi art. 914 C. proc. civ. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, motivat de faptul că niciuna dintre părţi nu mai are locuinţa în România, iar ultima locuinţă comună a fost în localitatea Brno din Republica Cehă, motiv pentru care Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este competentă să judece cauza.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale în raport cu excepţia conexităţii, prin Sentinţa civilă nr. 3767 din 19 noiembrie 2013, Judecătoria Făgăraş a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 30, art. 130 şi art. 914 C. proc. civ., motivat de faptul că niciuna din părţi nu are locuinţa în România şi ultima locuinţă comună a fost în localitatea Brno din Republica Cehă, iar în materie de divorţ normele de competenţă sunt imperative.
Totodată, instanţa a mai reţinut că pârâtul a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, acţiunea civilă înregistrată sub nr. 11626/302/2013, având ca obiect divorţ cu minori.
În urma declinării de competenţă, Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş a ajuns la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti la data de 6 decembrie 2013.
Prin încheiere din data de 17 decembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş la Dosarul nr. 11626/302/2013 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a trimis cauza la Judecătoria Făgăraş, fiind înregistrată la această din urmă instanţă sub nr. 77/226/2014 din data de 13 ianuarie 2014.
În şedinţa din data de 4 februarie 2014, în cauza înregistrată sub nr. 77/226/2014, Judecătoria Făgăraş a pus în discuţia părţilor necesitatea de a solicita pronunţarea regulatorului de competenţă, urmare a conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Făgăraş şi judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 181 din data de 4 februarie 2014, Judecătoria Făgăraş a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Făgăraş şi Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi, în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a trimis cauza spre competenta soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă în legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect divorţ cu copii, "obiect al Dosarului nr. 11626/302/2013 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, ce are conexat Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş".
Instanţa a motivat că prima instanţa ce s-a declarat necompetentă a fost Judecătoria Făgăraş prin Sentinţa nr. 3767 din data de 19 noiembrie 2013, iar cea din urmă instanţă a fost Judecătoria sectorului 5 Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013 şi, deşi se ivise conflictul negativ de competenţă, deoarece Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş a ajuns la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, după data la care se dezînvestise şi se declarase necompetentă, aceasta din urmă, instanţa nu a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, ci, prin încheierea din data de 17 decembrie 2013, a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/226/2013 la Dosarul nr. 11626/302/2013 şi a trimis cauza, din nou, Judecătoriei Făgăraş.
Cu privire la sesizarea Judecătoriei Făgăraş privind pronunţarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte urmează să o respingă având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte constată faptul că a fost învestită cu cererea de pronunţare a regulatorului de competenţă urmare a conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Făgăraş şi Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în legătură cu soluţionarea cauzelor ce au ca obiect divorţ şi capete de cerere accesorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente ".
Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în sensul existenţei unui conflict negativ de competenţă urmare a faptului că două sau mai multe instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece acelaşi proces.
În speţă, Înalta Curte constată că prin două cereri distincte, înregistrate pe rolul a două instanţe diferite, respectiv Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Făgăraş, s-a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părţile S.G. şi S.I.V.
Astfel, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti a fost înregistrată, la data de 10 iunie 2013, cu nr. 11626/302/2013, cererea de divorţ formulată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâta S.I.V., precum şi cererea reconvenţională formulată de S.I.V.
Totodată, pe rolul Judecătoriei Făgăraş a fost înregistrată, la data de 12 iunie 2013, cu nr. 3430/226/2013, cererea de divorţ formulată de reclamanta S.I.V. în contradictoriu cu pârâtul S.G.
Ulterior, fiecare dintre cele două instanţe a declinat competenţa de soluţionare a cauzei aflată pe rolul său, în favoarea celeilalte instanţe.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 10009/2013 din data de 28 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 11626/302/2013 în favoarea Judecătoriei Făgăraş.
La rândul său, Judecătoria Făgăraş, prin Sentinţa nr. 3767 din 19 noiembrie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013 în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
După ce s-a dezînvestit prin Sentinţa civilă nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 a dispus conexarea cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş, la Dosarul nr. 10009/2013 al Judecătoriei sectorului 5 şi, fără a se fi pronunţat în legătură cu competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013, a trimis ambele dosare la Judecătoria Făgăraş în vederea soluţionării cauzei.
La rândul său, Judecătoria Făgăraş, prin Sentinţa nr. 181 pronunţată în Dosarul nr. 77/226/2014, fără să fi pus în discuţia părţilor şi să se fi pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă teritorială în legătură cu soluţionarea cauzei înregistrate la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Înalta Curte constată că două instanţe diferite, respectiv Judecătoria sectorului 5 şi judecătoria Făgăraş au pronunţat fiecare dintre ele, hotărâri de declinare a competenţei în două dosare diferite: Judecătoria sectorului 5 în acţiunea având ca obiect divorţ promovată de S.G. în contradictoriu cu S.I.V. şi cerere reconvenţională, iar Judecătoria Făgăraş în cererea de divorţ promovată de S.I.V. în contradictoriu cu S.G.
Constatarea este justificată şi de faptul că procesele, aflate pe rolul unor instanţe diferite, nu au fost conexate cu respectarea dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ. şi ale art. 916 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a dispus conexarea cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013 la Dosarul nr. 11626/302/2013 după ce se dezînvestise prin Sentinţa nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013, iar Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraş a fost trimis la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în urma admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale iar nu a excepţiei de conexitate, care, deşi fusese invocată, nu a fost analizată cu prioritate.
În consecinţă, cele două cauze, nefiind conexate, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în sensul existenţei a două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge sesizarea Judecătoriei Făgăraş privind pronunţarea regulatorului de competenţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 815/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 842/2014. Civil → |
|---|
