ICCJ. Decizia nr. 848/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 848/2014
Dosar nr. 45205/3/2011
Şedinţa publică din 13 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 la Judecătoria Cornetu reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâţii C.C. şi C.I. solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru casa de locuit situată în oraşul Pantelimon, Str. L., judeţul Ilfov şi pentru dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 520,7 mp de la aceeaşi adresă. S-a mai solicitat să se constate că preţul vânzării convenit la suma de 200.000 euro a fost în întregime achitat încă de la data de 10 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 1560 din 19 aprilie 2011 Judecătoria Cornetu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în materie civilă competenţa tribunalelor se întinde asupra tuturor litigiilor a căror valoare depăşeşte 500.000 RON, în speţă obiectul litigiului fiind evaluat la suma de 825.000 RON, fiind incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1732 din 11 octombrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea în ceea ce priveşte primul capăt de cerere şi a constatat intervenită vânzarea imobilului construcţie din oraşul Pantelimon, Str. L., judeţul Ilfov. A respins cererea privind transmiterea dreptului de folosinţă asupra terenului pe care se află edificată construcţia şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 7.835 RON cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 1073 C. civ. Între părţi s-a încheiat o convenţie prin care pârâţii s-au obligat să vândă, iar reclamantul să cumpere imobilul construcţie şi teren şi în care s-a stipulat şi achitarea preţului de către reclamant. Cu privire la teren s-a reţinut că pârâţii deţin un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei edificate pe acesta.
Prin Decizia civilă nr. 66 A din 27 martie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de pârâţi.
S-a reţinut, în esenţă, că prima instanţă s-a pronunţat conform obiectului cererii de chemare în judecată şi a dat o hotărâre legală şi temeinică, cu aplicarea corectă a art. 1073 şi 1077 C. civ. S-a mai reţinut că sunt îndeplinite condiţiile generale şi condiţiile speciale de valabilitate prevăzute de art. 948 şi urm. C. civ., pentru încheierea actului juridic.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut, în esenţă, că atât hotărârea instanţei de fond, cât şi hotărârea instanţei de apel au fost date cu aplicarea greşită a legii. Astfel, prin acţiune s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren şi construcţie, iar instanţele s-au pronunţat în mod greşit în sensul constatării vânzării, schimbând temeiul juridic al acţiunii. S-a mai arătat că recurenţii-pârâţi nu au titlu de proprietate nici pentru teren, nici pentru clădire. De altfel, construcţia este ridicată fără autorizaţie şi nu este înregistrată în registrul de carte funciară, situaţie în care, afirmă recurenţii, acest bun nu există din punct de vedere juridic şi nu se află în circuitul civil.
Recurenţii au fost citaţi cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 6,055,5 RON şi timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziţii.
Faţă de împrejurarea că recurenţii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor excepţia nulităţii recursului, aspect procedural prioritar faţă de celelalte aspecte rezultate din analiza dosarului şi susţinerile părţilor cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în cauză.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti cu excepţiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 şi 3.
Art. 11 din aceeaşi lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii (...) instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată".
În alin. (3) al aceluiaşi articol se dispune: "Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii".
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi împrejurarea că s-a comunicat recurenţilor odată cu citaţia obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi cuantumul acesteia, precum şi cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au conformat acestei obligaţii legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâţii C.C. şi C.I., împotriva Deciziei civile nr. 66 A din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 847/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... | ICCJ. Decizia nr. 851/2014. Civil. Evacuare. Contestaţie în... → |
|---|
