ICCJ. Decizia nr. 847/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 847/2014
Dosar nr. 22584/3/2010
Şedinţa publică din 13 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 22584/3/2010, la data de 06 mai 2010, reclamanţii P.S.L. şi V.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H.A.H., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Corbeanca, judeţul Ilfov, compus din teren, construit şi neconstruit, în suprafaţă de 1316,53 mp şi construcţia casă de locuit de pe acesta, compusă din P+1+M, cu garaj, anexă, branşament gaze şi branşament electric şi împrejmuire, finalizată conform procesului-verbal de recepţie din 31 decembrie 2008 şi autorizaţiei de construire nr. 205din 11 iulie 2008, înscris în Cartea Funciară nr. Y a localităţii Corbeanca, judeţul Ilfov la nr. crt. 1 de sub P.I. cu număr cadastral X/2 cu preţul de 125.000 euro, luându-se act că s-a făcut şi dovada achitării şi a diferenţei de preţ de 5.000 euro; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil; autorizarea înscrierii dreptului de proprietate al reclamanţilor în Cartea Funciară; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 969 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ., art. 1294 şi 1295 C. civ., art. 5 alin. (2) Titlul X din Legea nr. 247/2005.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. 27480/3/2010, la data de 08 iunie 2010, reclamantul H.A.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.S.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 30 decembrie 2008, autentificat sub nr. 4082 de BNP C.C. şi a tuturor actelor adiţionale încheiate pentru modificarea acestuia, respectiv actul adiţional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 216 din data de 30 ianuarie 2009, actul adiţional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 328 din data de 10 februarie 2009, actul adiţional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 680 din data de 16 martie 2009; să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5, art. 948 şi urm., art. 966 şi urm., art. 1303 C. civ., art. 82, art. 112 şi urm C. proc. civ., art. 6 din Decretul-lege nr. 1700 din 05 mai 1938.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2011, tribunalul a dispus conexarea celor două acţiuni.
Prin Sentinţa civilă nr. 130 din 28 ianuarie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea principală formulată de reclamanţii pârâţi P.S.L. şi V.N., în contradictoriu cu pârâtul reclamant H.A.H.; a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului compus din teren în suprafaţă de 1316,53 mp şi construcţie casă de locuit edificată pe teren compusă din P+1+M, cu garaj, anexă, branşament gaze, branşament electric şi împrejmuire, situat în intravilanul com. Corbeanca, jud. Ilfov înscris în CF Y a loc. Corbeanca, jud. Ilfov, la nr. crt. 1 de sub PI cu nr. cadastral X/2, cu preţul de 125.000 euro, între reclamanţii pârâţi, în calitate de cumpărători şi pârâtul reclamant, în calitate de vânzător; a dispus ca prezenta hotărâre să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul sus-menţionat; înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor pârâţi pentru imobilul sus-menţionat; a respins cererea conexă formulată de pârâtul reclamant, ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 20.144,2 RON către reclamanţi reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel pârâtul reclamant H.A.H.
S-a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod părtinitor şi eronat probele administrate în cauză.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a conferit a priori putere probatorie absolută antecontractului de vânzare-cumpărare contestat în cererea conexă şi actelor adiţionale la acesta, interpretând celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nu în favoarea aflării adevăratei operaţiuni juridice, ci în susţinerea operaţiunii juridice de vânzare-cumpărare ce rezulta din antecontract.
Nu s-a ţinut seama de faptul că atât antecontractul, cât şi actele adiţionale erau criticate prin cererea conexă pentru cauză ilicită şi imorală, dar şi pentru preţ neserios, fiecare dintre acestea reprezentând un motiv de nulitate absolută a convenţiei.
Instanţa de fond nu a analizat întregul material probator administrat în cauză şi nici toate argumentele invocate de apelant în baza acestor probe.
S-a susţinut că înstărita de fond a analizat motivul de nulitate referitor la preţul neserios, în mod abstract, scos din contextul general al celorlalte motive de nulitate invocate în cauză şi al mijloacelor de probă administrate.
S-a arătat că instanţa de fond s-a limitat la a reţine că părţile sunt libere să determine preţul unei înstrăinări, deşi, potrivit legii, seriozitatea unui preţ se apreciază în toate cazurile, în concret, de instanţa de judecată, pe baza probelor administrate în cauză de părţi.
Prin Decizia nr. 171 A din 02 iulie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul şi a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimatul P.S.L.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că hotărârea instanţei de fond cuprinde motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei de judecată, în sensul soluţiei pronunţată prin dispozitiv, fiind îndeplinite, din acest punct de vedere, exigenţele impuse de art. 261 C. proc. civ.
În considerentele sentinţei au fost menţionate fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reţinute, iar altele înlăturate, normele juridice pe care instanţa le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită.
Cele reţinute de instanţa de fond sunt legale şi temeinice, fiind argumentate prin indicarea expresă a unor prezumţii legale incidente în cauză şi prin interpretarea coroborată a probatoriilor existente la dosar.
Niciuna din probele enumerate de apelant în motivele de apel nu este de natură să răstoarne astfel de prezumţii şi să dovedească temeinicia cererii conexe, cum în mod corect a apreciat şi prima instanţă.
Nici încercarea anterioară a reclamantului pârât de a executa silit cauza penală stipulată în antecontract sau menţiunile făcute de notar în cuprinsul actului cu privire la răspunderea părţilor pentru ceea ce declară la data încheierii actului nu sunt aspecte de natură să dovedească lipsa cauzei actului sau caracterul ilicit ori imoral al acesteia, prin răsturnarea prezumţiei prevăzută de lege.
Fiind vorba de un act sinalagmatic, reclamanţii pârâţi, care şi-au executat integral obligaţiile, aveau dreptul să opteze pentru executarea silită a acestuia sau pentru rezoluţiunea lui cu daune interese, solicitând inclusiv plata clauzei penale convenită de părţi.
Menţiunile făcute de notar în cuprinsul actului sunt legale.
Cu privire la pretinsul preţ neserios invocat prin cererea conexă, instanţa de fond a reţinut corect că nu poate fi apreciat ca fiind derizoriu, în raport cu suma consemnată în antecontract, cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, dar şi ţinând seama de principiul consensualismului ce guvernează materia vânzării şi care include inclusiv libertatea acestora de a stabili preţul.
Din răspunsul pârâtului reclamant la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat de reclamantul pârât a rezultat că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, când promitentul cumpărător a achitat aproape în totalitate preţul, construcţia înstrăinată nu era finalizată, ci doar construită "la roşu" aspect de natură să justifice pe deplin preţul convenit de părţi, mai mic decât cel reţinut în expertize.
Împotriva acestei decizii, pârâtul H.A.H. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În critici s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
La finalul deciziei recurate instanţa de apel a inserat menţiunea "pronunţată în şedinţa publică din 2 iulie 2013", deşi graficul şedinţelor publice publicate pe site-ul Curţii de Apel Bucureşti nu are stabilită vreo şedinţă de judecată publică la Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi familie pentru acea dată. Această conduită încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 127 din Constituţia României şi art. 121 alin. (3) din C. proc. civ.
În ce priveşte criticile încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că s-a făcut o aplicare greşită a legii fiind nesocotite cauzele de nulitate absolută a antecontractului şi actelor adiţionale ale acestuia. În mod greşit s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 968 C. civ. referitor la cauza ilicită, deşi s-a argumentat şi s-a demonstrat cu probe acest lucru.
Nu pot fi primite susţinerile instanţei de fond, respectiv de apel referitoare la legalitatea actelor notariale, respectiv motivarea că, întrucât nu au fost înscrise în fals, sunt valide şi opozabile erga omnes, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 36/1995.
Au fost greşit aplicate normele de drept referitoare la preţul neserios aşa cum sunt reglementate de art. 1303 C. civ.
Suma de bani acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerat de mare raportată la activitatea juridică efectiv prestată de apărătorul reclamanţilor-intimaţi. Apelul a fost soluţionat la un singur termen de judecată, apărătorul intimaţilor nu a depus întâmpinare, ci a susţinut doar concluzii orale.
Recurentul-pârât a depus o declaraţie autentificată sub nr. 93 din 21 ianuarie 2014 de "Societatea Profesională a Notarilor C.", aflată la dosarul Înaltei Curţi, prin care arată că renunţă la judecarea recursului.
La termenul de judecată din data de 13 martie 2014, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului, chestiune ce a fost considerată a prevala declaraţiei de renunţare la recurs.
Recurentul-pârât a fost citat cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 5220 RON şi un timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziţii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti cu excepţiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 şi 3.
Art. 11 din aceeaşi lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
În fine, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată".
În alin. (3) al aceluiaşi articol se dispune: "Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii".
Aşa fiind, întrucât recurentului-pârât i s-a comunicat odată cu citaţia obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi cuantumul acesteia, precum şi cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligaţii legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul H.A.H., împotriva Deciziei civile nr. 171 A din 2 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 848/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... → |
|---|
