ICCJ. Decizia nr. 811/2014. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 811/2014
Dosar nr. 4259/110/2012
Şedinţa publică din 12 martie 2014
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2012 pe rolul Tribunalului Bacău, petentul F.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 138/2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4280/180/2008 şi a Deciziei civile nr. 84 din 27 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 15609/180/2010.
În fapt, revizuentul a arătat că hotărârile sunt potrivnice şi a solicitat anularea ultimei decizii, iar în drept s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 65 din 11 martie 2013, Tribunalul Bacău a dispus, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin Decizia nr. 1218 din 11 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4259/110/2012, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
A reţinut instanţa de revizuire faptul că ipoteza de revizuire reglementată de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. are ca fundament instituţia puterii de lucru judecat şi presupune existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Instanţa a constatat faptul că, în cauză, partea a solicitat revizuirea a două hotărâri pronunţate de Tribunalul Bacău, în acelaşi proces, în cicluri procesuale diferite.
Prin recursul declarat la data de 8 octombrie 2013 împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea ultimei dintre cele două decizii contrare, pronunţate în Dosarul nr. 15609/180/2010, respectiv a Deciziei nr. 84 din 27 februarie 2012.
Recurentul-revizuent a motivat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece cele două hotărâri sunt pronunţate în dosare diferite, de instanţe de acelaşi grad, în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane.
A invocat, ca motive de nelegalitate, lipsa de temei legal a hotărârii ce a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi aplicarea greşită a legii, precum şi schimbarea înţelesului lămurit şi vădit al celor precizate de curtea de apel.
S-a mai arătat, prin motivele de recurs, că recursul nu este limitat la motivele de casare, cauza putând şi examinată sub toate aspectele.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului pe care urmează să o admită având în vedere următoarele considerente,
Potrivit art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidenţiate limitativ de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol, care se referă la motivele de ordine publică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, prin criticile formulate, să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de lege.
În speţă, recurentul-pârât nu arată care este raţiunea pentru care hotărârea instanţei, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, nu este conformă legii, ci revizuentul reia doar motivarea cererii de revizuire în sensul aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi indică cele două hotărâri, apreciate ca fiind contrare.
În continuare recurentul invocă generic motivele pentru care atacă hotărârea pronunţată în revizuire, fără să le încadreze în motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi fără să le dezvolte în argumente de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii pronunţate.
Astfel, susţinerile recurentului-pârât privind lipsa de temei legal a hotărârii ce ar fi fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi aplicarea greşită a legii, ce pot să fie subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt dezvoltate într-o motivare în care să se arate care sunt dispoziţiile legale pretins a fi greşit aplicate, sau care trebuie să fie, pe baza metodelor de interpretare consacrate, sensul ce trebuie dat dispoziţiilor legale ce sunt relevante în cauză.
Nici motivul de recurs prin care se invocă schimbarea înţelesului lămurit şi vădit al celor precizate de curtea de apel, nu se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută în situaţia în care instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, recurentul invocând o cu totul altă ipoteză decât cea pe care o reglementează textul de lege indicat, şi care, la rândul său, nu este susţinută de argumente suplimentare privind raţiunea pentru care, din perspectiva invocată, nu este legală hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire.
Înalta Curte reţine faptul că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 3041 C. proc. civ., în sensul indicat de recurentul-revizuent, al examinării cauzei sub toate aspectele, motivat de faptul că sunt supuse revizuirii pentru ipoteza prevăzută strict determinată de art 322 pct 7 C. proc. civ., numai hotărâri definitive. Pe cale de consecinţă, calea de atac trebuie să vizeze numai aspectele referitoare la încadrarea în ipoteza legală menţionată.
Pe de altă parte, calea de atac a recursului impune prezentarea tuturor motivelor pentru care hotărârea atacată ar trebui să fie reformată, cerinţă neîndeplinită prin calea de atac promovată.
Înalta Curte constată că lipsa dezvoltării motivelor de recurs în argumente coerente, de natură a justifica motivul pentru care nu este legală hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire, echivalează cu lipsa motivării.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat şi nici nu pot fi invocate motive de ordine publică, calea de atac este lovită de nulitate absolută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent F.M. împotriva Deciziei nr. 1218 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2014. Civil. Acţiune în revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 813/2014. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
