ICCJ. Decizia nr. 935/2014. Civil. Obligaţie de a face. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 935/2014
Dosar nr. 4901/1/2013
Şedinţa publică de la 20 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4.965 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.E. împotriva Deciziei civile nr. 5.358 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin Decizia nr. 2.129 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 4.965 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reţinându-se, în esenţă, că pentru a învesti instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu este suficientă indicarea generică a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., ci se impune ca şi criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege.
Împotriva acestei decizii, contestatorul S.E. a formulat la data de 9 octombrie 2013 contestaţie în anulare, indicând drept temei legal dispoziţiile art. 318 şi 320 alin. (3) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 20 martie 2014, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, se constată următoarele:
Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestatorul a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare şi nu a unei hotărâri pronunţate în recurs, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus.
Pe de altă parte, nici condiţia impusă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestaţia în anulare, în condiţiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluţionează fondul cauzei.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, cum nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege enunţat, potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunţate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac, contestaţia în anulare este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
ÎNALTA CURTE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 2.129 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2014. Civil. Revocare donaţie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 937/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
