ICCJ. Decizia nr. 955/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 955/2014
Dosar nr. 48479/3/2010
Şedinţa publică din 25 martie 2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 08 octombrie 2010, reclamanta SC I.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC W.K. SRL, în temeiul Legii nr. 8/1996, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să nu mai folosească opera derivată "I.L." aparţinând reclamantei şi nici variantele acestei opere; să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri în cuantum de 25.000.000 RON (cu aplicarea art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.); să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în ziarele «S.F.» şi «Z.F.»; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că SC I.S. S.R.L. este o societate comercială, iar, printre altele, a realizat produsul "I.L." care reprezintă o operă derivată. Această operă porneşte de la textele publicate în M. Of. al României şi le prelucrează, sistematizează şi actualizează, astfel încât opera rezultată este foarte utilă tuturor celor interesaţi şi, în special, celor care lucrează în domeniul juridic şi în domeniul financiar. În concret, în cazul fiecărui act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, care sunt modificările ce au apărut în timp (ceea ce permite aplicarea corectă a legii în timp), care sunt corelaţiile cu alte acte normative şi, în plus, permite accesul rapid la aceste acte normative. De asemenea, se indică prevederile care au fost atacate la Curtea Constituţională, conţinutul integral al deciziilor Curţii pronunţate în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, se menţionează actele normative care au legătură cu actul normativ despre care este vorba (hotărâri de guvern, ordine, instrucţiuni, norme metodologice etc.), se asigură accesul rapid la aceste acte normative. Sunt indicate totodată toate actele normative abrogate prin actul normativ despre care este vorba şi se asigură accesul rapid la acele acte normative.
Pentru a se realiza o asemenea operă complexă, se depune un volum de muncă impresionant de către salariaţii a două departamente ale SC I.S.: Dep. Tehnoredactare şi Dep. Informatică juridică, cu maximă operativitate de la preluarea informaţiei publice din M. Of. şi până la oferirea acesteia către clienţi în cadrul produsului final I.L. Astfel, Dep. Tehnoredactare execută extragerea informaţiei brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format fizic-hârtie; scanarea actelor; recunoaşterea optică a caracterelor; tehnoredactarea textului; creare/prelucrare tabele monospaţiate; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziţionare imagini în text; corectarea textului. Dep. Informatică juridică execută structurarea logică a actelor (crearea arborelui structural cu legături către fiecare element); Relaţionarea actelor (creare/inserare legături tip "link" către acte; creare relaţii logice cu alte acte); Clasificarea actelor (crearea/definirea header-elor ce conţin informaţii personalizate folosite la identificarea actului); Actualizarea actelor (citire/analizare, comparare versiuni, interpretare, editare text <inserare/modificare/ştergere>, verificare versiune). Ca urmare a acestei munci laborioase, rezultă un produs considerat un vârf în categoria de profil din România, care conţine legislaţie românească, jurisprudenţă, anunţuri privind achiziţiile publice, utilitare juridice.
S-a mai arătat că în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe în cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice, altele decât autorul. Din punct de vedere juridic, produsul "I.L." reprezintă o operă derivată, astfel cum aceasta este definită în art. 8 lit. b). Reclamanta invocă drepturile exclusive ale autorului prevăzute la art. 12 de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii, precum şi la art. 13 privind drepturile patrimoniale (de la lit. a) la lit. i)).
Clienţii reclamantei au dreptul să folosească contra cost opera ce aparţine SC I.S. SRL în temeiul unor contracte încheiate cu această societate comercială, reclamanta constatând că există mai multe persoane fizice şi juridice care, în loc să-şi creeze opere proprii, prin efort propriu, copiază pur şi simplu opera sa, ceea ce îi creează mari prejudicii. Astfel, cei interesaţi beneficiază de produse asemănătoare produsului "I.L." în mod gratuit sau contra unor sume de bani pe care le plătesc nu titularului dreptului de autor, ci unor persoane care nu sunt titulare ale dreptului de autor. Aceste produse asemănătoare sunt create prin preluarea datelor din baza de date "I.L." aparţinând SC I.S. S.R.L, fără acordul său.
Reclamanta s-a adresat ORDA, căruia i-a solicitat ca, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 8/1996, să întocmească o expertiză în cadrul căreia să arate dacă drepturile sale sunt sau nu încălcate, prin utilizarea programului "S.", pe care pârâta îl pune la dispoziţia clienţilor săi contra cost, reclamanta procedând la efectuarea unor modificări ale textelor de lege din M. Of., prin inserarea unor litere disparate care citite vertical formează cuvântul "I.". Modificările pe care le-a efectuat se regăsesc în totalitate şi în textele folosite de către pârâtă, şi anume în cadrul Anexei nr. 10/03 la Legea nr. 11/2010; în cadrul Anexei nr. 2/03 la Legea nr. 12/2010, în cadrul Anexei nr. 2 la Legea nr. 18/2009.
În concluziile Raportului de expertiză nr. 13 din 03 mai 2010 întocmit de ORDA se arată că: i) textele actelor normative astfel cum sunt redate prin intermediul programului I.L., precum şi prin intermediul programului S. sunt identice; ii) textele de lege analizate din programul pentru calculator "I.L.4" nu sunt identice cu cele existente în textele corespondente din "M. Of.". Ele diferă nesemnificativ şi nu denaturează textul legal; iii) având în vedere că I.S. este partea care a solicitat expertiza şi a indicat exact localizarea în text a diferenţelor faţă de textul publicat în M. Of., ipoteza copierii textelor respective de către programul pentru calculator S. de la I.S. apare ca plauzibilă şi este susţinută de concluziile expertizei.
Pe cale de consecinţă, arată reclamanta, devin incidente dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 8/1996, conform cărora titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin lege pot solicita instanţelor de judecată recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Urmează deci să fie obligată pârâta să nu mai folosească opera derivată "I.L." şi nici variantele acestei opere. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 25.000.000 RON, estimat provizoriu, urmând însă, ca în funcţie de probele care se vor administra, să se prevaleze de prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în sensul majorării sau reducerii câtimii obiectului cererii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză contabilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 2.130 din 28 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti a respins cererea ca neîntemeiată.
A reţinut instanţa că reclamanta SC I.S. a realizat un produs informatic denumit I.L., conţinând actele normative publicate în M. Of. din România, sistematizate după anumite criterii şi consolidate, astfel încât să poată fi găsite şi accesate de utilizatori rapid. Pentru fiecare act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, modificările aduse între timp acestuia, corelaţiile cu alte acte normative, se indică prevederile atacate la Curtea Constituţională şi conţinutul respectivelor decizii, actele care au legătură cu actul normativ. Acest produs este oferit clienţilor spre utilizare, în baza contractelor încheiate cu aceştia şi contra cost.
Cererea de chemare în judecată este justificată de faptul că s-a constatat că pârâta SC W.K. a copiat produsul său pe care reclamanta i l-a pus la dispoziţie pentru utilizare în baza Contractului nr. 13.876 din 14 ianuarie 2010 de furnizare a serviciului I.L. standard cu EU Online. În acest sens, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care a stabilit că în serviciul pus de pârâtă la dispoziţia terţilor conţine modificările efectuate de reclamantă la trei anexe ale unor 3 legi din conţinutul serviciului său (anexa nr. 10/03 la Legea nr. 11/2010, anexa 2/03 la Legea nr. 12/2010 şi anexa nr. 2 la Legea nr. 18/2009), reprezentând inserarea unor litere disparate care citite vertical formează cuvântul I., aşa încât textele normative respective din I.L. sunt identice cu textele din programul S. al pârâtei, dar nu sunt identice cu cele din M. Of., diferenţele fiind nesemnificative şi nedenaturând textul legal.
În baza raportului efectuat de ORDA, reclamanta a solicitat instanţei de judecată să constate că pârâta i-a încălcat drepturile exclusive privind opera sa derivată I.L. şi să i se interzică acesteia să mai folosească opera sa şi nici variantele acesteia, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor. Tribunalul a constatat că iniţial reclamanta a invocat disp. art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 modificată, privind opera derivată, şi disp. art. 12 şi 13 privind drepturile patrimoniale exclusive ale autorului unei opere, iar apoi a invocat drepturile fabricantului asupra bazei de date, drept sui generis recunoscut de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe persoanelor juridice care nu sunt autori în sensul legii, deci nu au creat vreo operă, dar au învestit sume considerabile în crearea unor baze de date, definite la art. 1221alin. (2) ca fiind "o culegere de opere, de date sau alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate". Potrivit art. 1221alin. (4) fabricantul unei baze de date este "persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau prezentării conţinutului unei baze de date".
Analizând produsul I.L. conform definiţiei date de lege bazelor de date, tribunalul a constatat că acesta este o bază de date, iar nu o operă derivată, aşa cum a susţinut reclamanta. Astfel, conform disp. de la art. 16 din Legea nr. 8/1996, aşa cum acesta a fost modificat prin pct. 14 din Legea nr. 285/2004: "prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înţelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală". Rezultă astfel că pentru realizarea unei opere derivate trebuie îndeplinite două condiţii în mod cumulativ: să existe o operă preexistentă, iar realizarea operei derivate să constituie creaţie intelectuală. În cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condiţii, deoarece nu există o operă preexistentă, întrucât actele normative care sunt cuprinse în produsul reclamantei nu reprezintă opere protejate, fiind excluse de la protecţia prin drept de autor, conform art. 9 din lege, iar în al doilea rând, operaţiunile realizate de reclamantă nu constituie efort de creaţie intelectuală, aşa cum a susţinut şi pârâta din cauză (extragerea informaţiei brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format fizic; scanarea actelor; recunoaşterea optică a caracterelor; tehnoredactarea textului; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziţionare imagini în text; corectarea textului; structurarea logică a actelor; relaţionarea actelor; creare relaţii logice cu alte acte; clasificarea actelor; actualizarea actelor).
De altfel, chiar în contractul semnat între părţile din cauză produsul I.L. este definit ca o bază de date, având în vedere că se menţionează la pct. IV că pârâta se obligă să achite contravaloarea abonamentului la data stabilită şi de asemenea s-a obligat (lit. c)) să nu construiască o bază de date similară cu textul documentelor extrase prin intermediul serviciului I.L. standard cu EU Online, iar în sensul contractului prin bază de date se înţelege o structură informatică prin intermediul căreia se pot stoca sau regăsi diferite informaţii. Pârâta se obligă de asemenea (lit. d)) să nu transmită textele obţinute prin procedeul arătat la alin. c) unei terţe persoane în scopul creării sau îmbunătăţirii unei baze de date similare celei ce face obiectul contractului. I.L. nu este o operă derivată, nefiind niciun program de calculator în sensul Legii nr. 8/1996, având în vedere disp. art. 1221alin. (3): "protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice".
Tribunalul a mai reţinut că produsul reclamantei nu este o operă derivată şi niciun program de calculator, deşi el a fost înregistrat la ORDA ca atare, însă având în vedere data înregistrării( 11 ianuarie 2001), se poate observa că la epoca respectivă nu erau recunoscute şi protejate drepturile fabricanţilor de baze de date prin legea română şi nici reclamanta nu a susţinut că produsul I.L. este program de calculator. Pârâta nu a încălcat astfel drepturile asupra unei opere derivate, aşa cum sunt prevăzute la art. 12 şi 13 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, acţiunea reclamantei având la bază caracterul de operă derivată al produsului I.L. nefiind întemeiată.
S-a apreciat de către tribunal că despăgubirile solicitate de reclamantă nu sunt întemeiate, atâta timp cât nu s-a reţinut existenţa unei fapte ilicite constând în încălcarea drepturilor de autor care să determine răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
În analizarea încălcării drepturilor recunoscute fabricanţilor de date, în categoria cărora se încadrează reclamanta din cauză, tribunalul a reţinut că la art. 1222alin. (1) din legea de referinţă, se recunoaşte acestora dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza şi de a interzice extragerea sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din baza de date, evaluată cantitativ sau calitativ. Legea defineşte la alin. (2) lit. a) din acelaşi articol extragerea ca fiind transferul permanent sau temporar al totalităţii ori al unei părţi, evaluată cantitativ sau calitativ, substanţiale din conţinutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau orice formă. Reutilizarea constituie, potrivit lit. b) al alin. (2) orice formă de punere la dispoziţia publicului a totalităţii sau a unei părţi substanţiale a conţinutului bazei de date, evaluate cantitativ sau calitativ, prin distribuirea de copii, închiriere sau alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a bazei de date, aşa încât acesta să poată avea acces la aceasta la locul şi momentul ales în mod individual. Se prevede de asemenea la alin. (5) al art. 1222 că nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată şi sistematică, de părţi nesubstanţiale ale conţinutul bazei de date, dacă aceasta ar presupune acte contrarii unei utilizări normale acestei baze sau ar cauza un prejudicia nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.
Tribunalul a constatat că dispoziţiile menţionate nu pot fi aplicabile în cauza de faţă, deoarece reclamanta nu a făcut dovada extragerii de către pârâtă a unor părţi substanţiale din baza sa de date, respectiv produsul I.L., nefăcând nici dovada reutilizării acestor părţi substanţiale sau de natură a prejudicia interesele legitime ale reclamantei prin acte repetate şi sistematizate de părţi nesubstanţiale din baza de date.
Tribunalul a mai reţinut că utilizarea celor 3 acte normative reţinute de expertiza ORDA nu se încadrează în prevederile legale incidente, fiind corecte susţinerile pârâtei în acest sens, exemplificat cu cele reţinute de CJUE în cauza C-203/2004, în consecinţă neputându-se reţine încălcarea drepturilor reclamantei ca fabricant de baze de date în cauză şi nici existenţa unui prejudiciu care să determine obligarea pârâtei la despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC I.S. SRL.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 107 A din 30 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze, privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea. A obligat pârâta să nu mai folosească opera "I.L." aparţinând reclamantei şi nici variantele acestei opere. A obligat pârâta la plata către reclamantă de despăgubiri în cuantum de 1.529 RON, precum şi la 8.000 RON cheltuieli de judecată în fond. A respins în rest acţiunea, ca nefondată şi, a obligat intimata-pârâtă la 2.480 RON cheltuieli de judecată în apel către apelanta-reclamantă.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele:
Într-o primă critică, apelanta se referă la aprecierea greşită pe care prima instanţă a făcut-o cu privire la natura produsului "I.L.", în sensul includerii acesteia în categoria bazelor de date, reglementate de prevederile art. 1222alin. (2) din Legea nr. 8/1996 şi nu în cea a operelor derivate. Observă, de asemenea, Curtea că din cuprinsul cererii de apel rezultă că apelanta susţine, în primul rând caracterul de operă derivată a produsului menţionat, şi cu caracter subsidiar că, dincolo de orice dubiu, acesta reprezintă o bază de date, caracter constatat, de altfel, şi de prima instanţă.
Curtea a constatat temeinicia susţinerilor apelantei cât priveşte caracterul de operă derivată a produsului "I.L.", ţinând seama de caracteristicile acestuia, prin raportare la prevederile art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Astfel, reţinând că produsul a cărei utilizări nelegale o reclamă apelanta prin declanşarea acestei acţiuni reprezintă, în termeni foarte succinţi, o colecţie de acte normative publicate în M. Of. şi de hotărâri judecătoreşti pronunţate în ultimul secol, asupra cărora apelanta prin angajaţii săi efectuează anumite operaţiuni (de sistematizare, de actualizare), Curtea a constatat că rămâne de analizat, pentru stabilirea naturii acestuia, dacă datele menţionate pot conduce la concluzia îndeplinirii cerinţelor prin care textul de lege defineşte o operă derivată.
Este de remarcat, sub un prim aspect, că pot constitui opere derivate, pentru ipoteza prevăzută de lit. b) din art. 8, şi acele opere care nu se bucură de protecţia dreptului de autor, având în vedere că textul de lege vorbeşte în mod expres despre colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, sub acest aspect fiind eronată concluzia primei instanţe potrivit cu care întrucât actele normative nu sunt opere protejate, nu se poate vorbi de operă derivată.
În plus, produsul apelantei nu reprezintă o simplă culegere de acte normative (asupra formei cărora nu se intervine în niciun mod), astfel cum acestea sunt publicate în M. Of., situaţie în care acesta ar fi reprezentat cu certitudine doar o bază de date, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 1221 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, anume o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate.
Elementul ce diferenţiază opera derivată de baza de date este reprezentat tocmai de operaţiunile pe care autorul acesteia le execută cu privire la datele, operele, materialele ce alcătuiesc colecţia ori baza de date, anume alegerea şi dispunerea acestora, operaţiuni care prin natura lor conduc la o creaţie intelectuală.
Sub acest din urmă aspect, Curtea a constatat că în realizarea produsului "I.L.", apelanta nu se limitează la a prelua textele publicate în M. Of. în forma în care acestea apar la publicare, ci le prelucrează, execută asupra acestora anumite operaţiuni cum sunt: menţionarea (chiar în cuprinsul actului) a datei intrării în vigoare a actului, a modificărilor survenite de la publicare, cu menţionarea actelor modificatoare, corelarea cu alte acte normative, menţionarea pentru anumite dispoziţii legale a unor decizii pronunţate de Curtea Constituţională asupra excepţiilor de neconstituţionalitate şi accesul la textul acestor decizii, precum şi a tuturor actelor abrogate prin actul normativ. De asemenea, este realizată corelaţia cu alte acte normative, hotărâri de guvern, ordine, instrucţiuni şi asigurat accesul la acestea, în anumite situaţii fiind integrat în textul actului normativ principal a actelor subsecvente, cum ar fi cele de punere în aplicare ori a metodologiilor.
Mai mult, alături de acte normative, produsul "I.L." asigură accesul la hotărâri judecătoreşti pronunţate în diverse perioade (inclusiv în cea interbelică), selectate şi poziţionate pe domenii de interes.
Toate operaţiunile menţionate anterior, pe care apelanta le execută asupra şi cu privire la textele preluate din M. Of. ori cu privire la hotărâri judecătoreşti, au ca rezultat o creaţie intelectuală, deci o operă derivată.
Curtea a constatat, de asemenea, că este întemeiată cererea apelantei ca, în vederea protejării drepturilor asupra operei sale, recunoscute în temeiul prevederilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 8/1996, să solicite obligarea intimatei, în temeiul art. 139 din acelaşi act normativ, să nu mai folosească opera "I.L.", în condiţiile în care în faţa primei instanţe apelanta a dovedit folosirea de către intimata pârâtă a operei sale (prin extragerea a trei acte normative, conform expertizei întocmite de ORDA).
Totodată, Curtea a constatat că este întemeiată şi cererea de acordare a despăgubirilor materiale. Astfel, prin fapta intimate pârâte de a prelua din baza de date a reclamantei acte normative au fost lezate interesele legitime ale reclamantei, vizând în mod cert cheltuielile materiale pe care apelanta le face pentru obţinerea produsului său în forma arătată şi de care intimata pârâtă a beneficiat, cel puţin pentru actele menţionate în raportul de expertiză întocmit de ORDA, fără nici o contraprestaţie, dimpotrivă prin obţinere de profit.
Cât priveşte, însă, cererea de publicare a dispozitivului hotărârii în presă, pe cheltuiala pârâtei, Curtea a constatat că măsura solicitată, prevăzută de art. 139 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 8/1996, nu este una obligatorie, atrasă automat de activarea răspunderii civile delictuale, ci este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, care are la îndemână criteriile reglementate de art. 139 alin. (13). Ţinând seama de criteriul proporţionalităţii reglementat expres în domeniul unor astfel de măsuri, Curtea a apreciat că nu se impune publicarea hotărârii, măsura nefiind una rezonabilă prin raportare la gravitatea încălcării, cu privire la care nu se poate considera că a fost însemnată, cel puţin prin raportare la întinderea prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC W.K. SRL.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Instanţa de apel a greşit schimbând calificarea juridică a faptelor şi actelor deduse judecăţii, stabilită de instanţa de fond.
Tribunalul a calificat în mod corect dreptul subiectiv ce se reclamă de către intimata I. că ar fi fost încălcat. În baza unui raţionament juridic eronat, Curtea de Apel a schimbat calificarea juridică acestui drept subiectiv. Admiterea apelului şi obligarea recurentei, în baza art. 12 şi 139 din Legea nr. 8/1996 la plata unei despăgubiri de 1.529 RON este o consecinţă directă a recalificării dreptului subiectiv asupra bunului mobil incorporal baza de date "I.L.".
Situaţia de fapt, astfel cum a fost pe deplin lămurită, conduce la ideea, necontestată de părţi, că intimata I. deţine o bază de date denumită "I.L.".
Divergenţa porneşte de la faptul că instanţa de fond şi cea de apel au viziuni diferite asupra modului de interpretare şi aplicare al art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 în sensul dacă această bază de date "I.L. " are sau nu şi calitatea de operă derivată.
Interpretând sistematic şi gramatical textele incidente rezultă că o operă derivată poate rezulta dintr-o operă preexistentă sau dintr-o bază de date care prin alegerea sau dispunerea materialului constituie o creaţie intelectuală.
Prima ipoteză este exclusă deoarece sunt incidente în speţă prevederile art. 9 lit. b) "textele oficiale de natură politică, legislativa, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora".
Cum "materia primă" a bazei de date I.L. este constituită din totalitatea normelor publicate în M. Of. al României, indiferent de forţa lor juridică, este foarte clar că nu se poate porni de la premisa unei opere preexistente.
Ca urmare, este corect raţionamentul instanţei de fond cu privire la neîndeplinirea de către baza de date I.L. a celor două condiţii impuse de art. 16 din lege respectiv o operă preexistentă şi o transformare a acesteia.
Simpla indexare a actelor normative şi evidenţiere a modificărilor aduse acestora nu poate fi considerată o transformare a acestora, termen ce presupune în principal ca în urma unei anumite operaţiuni un obiect să îşi schimbe forma sau calităţile esenţiale.
Referitor la ipoteza 2 a art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, rezultă că există şi posibilitatea ca baza de date să nu fie constituită din opere preexistente şi cu toate acestea să beneficieze de statutul de operă derivată dacă prin operaţiunea de alegere a materialului; operaţiunea de dispunere a materialului; sau prin cele două combinate, ne aflăm în faţa unei creaţii intelectuale.
Prima premisă, cea a alegerii materialului este exclusă de plano deoarece baza de date cuprinde toate normele ce compun dreptul pozitiv român (150.000 de acte normative din ianuarie 1990 şi până în prezent), precum şi tot ceea ce publică Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene în limba română (25.000 de acte normative).
Nimic din ce publică M. Of. nu a fost vreodată exclus din baza de date I.L. ca să se creeze premisa unei alegeri a actelor normative pe baza unor criterii proprii intimatei şi care să reflecte personalitatea prepuşilor acesteia.
Recent, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene de la Luxemburg a tranşat această dispută prin interpretarea art. 3 alin. (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, ce are o formulare identică cu art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
CJCE a ajuns la următoarea concluzie, în Hotărârea din 1 martie 2012 dată în cauza C-604/105 Football Dataco Ltd and others vs. Yahoo! UK Limited and others.
Art. (3) alin. (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date trebuie interpretat în sensul că o "bază de date" în sensul art. 1 alin. (2) din această directivă este protejată de dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiţia ca alegerea sau dispunerea datelor pe care le conţine să constituie o expresie originală a libertăţii de creaţie a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanţei naţionale. În consecinţă, efortul intelectual şi know-how-ul consacrate creării datelor menţionate nu sunt relevante pentru a aprecia eligibilitatea bazei de date menţionate pentru protecţia prin acest drept; este irelevant, în acest scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implică sau nu implică un "aport semnificativ" la acestea şi munca şi know-how-ul semnificative care se impun pentru constituirea acestei baze nu pot, ca atare, să justifice o asemenea protecţie dacă nu exprimă nicio originalitate în alegerea sau dispunerea datelor pe care aceasta le conţine.
Directiva 96/9 trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva dispoziţiei tranzitorii cuprinse la art. 14 alin. (2), aceasta se opune unei legislaţii naţionale care acordă unor baze de date care intră în sfera de aplicare a definiţiei cuprinse la art. 1 alin. (2) o protecţie prin dreptul de autor în condiţii diferite de cele prevăzute la art. 3 alin. (1), alegere şi dispunere a materialului.
Răspunsul care se impune este: protecţia întemeiată pe dreptul de autor este condiţionată de faptul că baza de date se caracterizează printr-un element "creativ" şi nu este suficient că pentru crearea bazei de date a fost nevoie de muncă şi de competenţe.
Referitor la constituirea unei baze de date, acest criteriu al originalităţii este îndeplinit, potrivit jurisprudenţei constante a CJCE atunci când, prin intermediul alegerii sau al dispunerii datelor pe care aceasta le conţine, autorul său îşi exprimă capacitatea creativă în mod original, efectuând alegeri libere şi creative. Alegerea şi dispunerea datelor într-o bază de date ar trebui să fie apte de a reflecta personalitatea autorului: această situaţie se regăseşte în cazul în care autorul a putut face alegeri libere şi creative în acest sens. CJCE a specificat totodată că, în general, nu ne aflăm în prezenţa originalităţii necesare în cazul în care caracteristicile unei opere sunt impuse de funcţia tehnică a acesteia din urmă.
În speţă, caracteristicile bazei de date I.L. sunt impuse de funcţia tehnică a acesteia. Această funcţie tehnică ajută utilizatorul (juristul practician) să identifice actele normative ce reglementează o anume sferă a relaţiilor sociale, abrogările şi modificările acestora de-a lungul timpului. Baza de date mai conţine şi 135.000 speţe de la toate instanţele din România, care pot fi accesate potrivit unui motor de căutare intern, pe baza unui set finit de criterii ce pot fi alese de utilizator. Practica judiciară din baza de date I. nu este selectată potrivit unui criteriu tematic, ci se regăsesc sentinţe şi decizii din absolut toate domeniile dreptului public şi privat, este publicată anterior de terţi şi nu conţine comentarii sau adnotări ale intimatei I.
Cu alte cuvinte, baza de date I. automatizează toate operaţiunile de rutină pe care le făcea un jurist acum 20 de ani doar cu ajutorul Monitorului Oficial pentru a afla care sunt normele din dreptul pozitiv aplicabile unei anumite situaţii de fapt şi care e forma unui text de lege la o anumită dată. Totodată, baza de date permite aflarea jurisprudenţei relevante a unor instanţe într-o anume problemă de drept.
Toate aceste operaţiuni, descrise de instanţa de control judiciar (menţionarea chiar în cuprinsul actului a datei intrării în vigoare a actului, a modificărilor survenite de la publicare, cu menţionarea actelor modificatoare, corelarea cu alte acte normative, menţionarea pentru anumite dispoziţii legale a unor decizii pronunţate de Curtea Constituţională asupra excepţiilor de neconstituţionalitate şi accesul la textul acestor decizii, precum şi a tuturor actelor abrogate prin actul normativ) implică "muncă, competenţe sau efort" şi nu exprimă originalitate în alegerea sau în dispunerea respectivelor date şi prin aceasta personalitatea creatorului, ba din contra, au un caracter repetitiv datorită regulilor stricte ce trebuie urmărite.
În concluzie, bazele de date, deşi presupun muncă şi know-how semnificativ pot fi apărate prin intermediul dreptului de autor doar cu privire la regimul selecţiei şi aranjării informaţiilor pe care le conţin; doar sub rezerva ca aceste baze de date să constituie o expresie originală a libertăţii de creaţie a autorului lor.
Or, având în vedere că intimata este doar titulara dreptului de proprietate sui generis asupra bazei de date I.L.; nu se poate reţine în prezenta cauză incidenţa dispoziţiilor art. 12 şi 139 din Legea nr. 8/1996, sfera de aplicabilitate a acestora rezumându-se la opere de creaţie intelectuală, obiect al protecţie dreptului de autor; dispoziţiile art. 1221 - 1225 din Legea nr. 8/1996 nu au fost invocate ca temei al acţiunii, prin cererea introductivă sau până la momentul când au fost declarate închise dezbaterile în primă instanţă; nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1222pct. 5 din Legea nr. 8/1996, recursul trebuie admis, respins apelul şi menţinută sentinţa instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs.
Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Este fondată susţinerea din recurs în sensul că prevederile privitoare la drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date, reglementate la art. 1221şi urm. din Legea nr. 8/1996 (drepturi distincte de cele ale titularilor operelor derivate reglementate de art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 al căror obiect şi condiţii de aplicare sunt diferite) nu au fost invocate în termenul legal, conform art. 132 C. proc. civ., în faţa primei instanţe.
Reclamanta a invocat pentru prima dată aceste prevederi cu prilejul susţinerii concluziilor pe fondul litigiului în faţa primei instanţe la termenul din 14 noiembrie 2012, susţineri faţă de care pârâta a replicat în sensul că prin acţiune s-a invocat încălcarea asupra unei opere derivate. De asemenea pârâta s-a apărat prin întâmpinarea formulată în apel susţinând că acţiunea nu a fost modificată în termen în faţa primei instanţe în sensul menţionat anterior.
Ca atare, va fi înlăturată din motivarea primei instanţe analiza temeiniciei acţiunii prin raportare la prevederile privitoare la drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date, care se regăsesc în art. 1221 şi urm. din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la îndeplinirea condiţiilor art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 este nefondată susţinerea recurentei în sensul că nu ar putea face obiectul unei opere derivate baza de date în cauză care ar cuprinde materiale neprotejate prin drept de autor, conform art. 9 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Potrivit art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.
Faptul că potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 8/1996 textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor nu înseamnă că acestea nu se încadrează în categoria operelor preexistente ci doar că legiuitorul, din anumite considerente, a ales să nu le acorde o protecţie legală.
Această interpretare este confirmată de menţionarea expresă în cadrul lit. b) a art. 8 a faptului că materialele sau datele care constituie partea componentă a culegerilor de opere, în care se includ şi bazele de date, pot să fie protejate sau nu.
Cu precizarea expusă anterior, este fondat motivul de recurs prin care se susţine neîndeplinirea în cauză a prevederilor legale invocate ca temei al acţiunii pentru a se dispune obligarea pârâtei să nu mai folosească opera derivată "I.L." aparţinând reclamantei şi nici variantele acestei opere; şi să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 asupra acestei baze de date.
Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat, în susţinerea ideii că "I.L." este o operă derivată conform art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, volumul mare de muncă efectuată de două departamente ale SC I.S.: Tehnoredactare şi Informatică juridică, care constă, în principal, în prelucrarea, sistematizarea şi actualizarea textelor publicate în M. Of. al României.
Această activitate a fost descrisă în acţiune astfel:
"În cazul fiecărui act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, care sunt modificările ce au apărut în timp (ceea ce permite aplicarea corectă a legii în timp), care sunt corelaţiile cu alte acte normative şi, în plus, permite accesul rapid la aceste acte normative.
De asemenea, se indică prevederile care au fost atacate la Curtea Constituţională, conţinutul integral al deciziilor Curţii pronunţate în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, se menţionează actele normative care au legătură cu actul normativ despre care este vorba (hotărâri de guvern, ordine, instrucţiuni, norme metodologice etc.), se asigură accesul rapid la aceste acte normative. Sunt indicate totodată toate actele normative abrogate prin actul normativ despre care este vorba şi se asigură accesul rapid la acele acte normative.
Dep. Tehnoredactare execută extragerea informaţiei brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format fizic-hârtie; scanarea actelor; recunoaşterea optică a caracterelor; tehnoredactarea textului; Creare/prelucrare tabele monospaţiate; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziţionare imagini în text; corectarea textului. Dep. Informatică juridică execută structurarea logică a actelor (crearea arborelui structural cu legături către fiecare element); Relaţionarea actelor (creare/inserare legături tip "link" către acte; creare relaţii logice cu alte acte); Clasificarea actelor (crearea/definirea header-elor ce conţin informaţii personalizate folosite la identificarea actului); Actualizarea actelor (citire/analizare, comparare versiuni, interpretare, editare text <inserare/modificare/ştergere>, verificare versiune). Ca urmare a acestei munci laborioase, rezultă un produs considerat un vârf în categoria de profil din România, care conţine legislaţie românească, jurisprudenţă, anunţuri privind achiziţiile publice, utilitare juridice."
După cum se poate observa aceste etape de prelucrare, sistematizare şi actualizare a textelor publicate în M. Of. al României sunt urmate în cazul tuturor programelor legislative existente pe piaţa de profil din România, neputând astfel fi considerate ca reprezentând elemente de originalitate.
Criteriul originalităţii nu este îndeplinit atunci când constituirea bazei de date este impusă de consideraţii tehnice, de reguli sau de limitări care nu lasă loc niciunei libertăţi de creaţie.
Pentru a demonstra că "I.L." este o operă derivată conform art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 reclamanta trebuia să facă referire la elementele de originalitate ale structurii bazei de date, referitoare la alegerea sau dispunerea conţinutului acesteia.
Protecţia bazei de date prin dreptul de autor nu se extinde asupra conţinutului bazei de date, şi nici asupra elementelor constitutive ale acestuia. Aceste noţiuni nu acoperă crearea datelor cuprinse în această bază.
Aceste cerinţe rezultă din hotărârea CJUE din 1 martie 2012 pronunţată în cauza C-604/10 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea Directivei 96/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date formulată în cadrul unui litigiu între "Football Dataco şi alţii", pe de o parte, şi "Yahoo şi alţii" privind drepturi de proprietate intelectuală invocate de primele asupra calendarelor partidelor din campionatele de fotbal englez şi scoţian.
Prin această hotărâre s-au decis următoarele.
"Art. 3 alin. (1) din Directiva 96/9 trebuie interpretat în sensul că o "bază de date" în sensul art. 1 alin. (2) din această directivă este protejată de dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiţia ca alegerea sau dispunerea datelor pe care le conţine să constituie o expresie originală a libertăţii de creaţie a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanţei naţionale.
În consecinţă:
- efortul intelectual şi know-how-ul consacrate creării datelor menţionate nu sunt relevante pentru a aprecia eligibilitatea bazei de date menţionate pentru protecţia prin acest drept,
- este irelevant, în acest scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implică sau nu implică un "aport semnificativ" la acestea şi
- munca şi know-how-ul semnificative care se impun pentru constituirea acestei baze nu pot, ca atare, să justifice o asemenea protecţie dacă nu exprimă nicio originalitate în alegerea sau dispunerea datelor pe care aceasta le conţine."
Directiva 96/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date a fost transpusă în Legea nr. 8/1996, interpretarea dată în hotărârea CJUE menţionată anterior fiind obligatorie şi pentru textele transpuse în legislaţia română.
Aşa cum se menţionează expres în parag. 32 al hotărârii CJUE menţionată anterior noţiunile "alegere" şi "dispunere", vizează selectarea şi, respectiv, aranjarea datelor, prin care autorul bazei îi conferă acesteia structura sa. Aceste noţiuni nu acoperă crearea datelor cuprinse în această bază.
După cum se poate observa, în cererea de chemare în judecată au fost indicate ca reprezentând creaţie intelectuală care ar justifica protecţia bazei de date ca operă derivată tocmai activităţile aferente creării datelor cuprinse în baza de date, iar nu elementele originale care ţin de alegerea sau dispunerea conţinutului bazei de date, de structura acesteia.
De asemenea, în ceea ce priveşte încălcarea imputată pârâtului aceasta a fost descrisă ca fiind reprezentată de copierea unor legi aşa cum au fost prelucrate de către angajaţii reclamantei, deci copierea unor elemente ale conţinutului bazei de date, iar nu a unor elemente care ţin de structura bazei de date, a elementelor care ţin de creaţia intelectuală protejate prin art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Referitor la jurisprudenţa care apare în cadrul acestui program legislativ, prin acţiune nu s-a pretins, în justificarea caracterului de operă derivată a acestei baze de date, existenţa unor elemente de originalitate legat de alegerea şi selectarea acesteia şi nici că s-ar fi efectuat alte activităţi de preluare a altor elemente, prin altă modalitate decât copierea datelor cuprinse în această bază de date, aşa cum au fost prelucrate.
De asemenea, drept cauză a cererii de chemare în judecată nu a fost invocată răspunderea decurgând din încălcarea contractului dintre părţi ci din încălcarea drepturilor asupra operei derivate.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia, în temeiul art. 296 raportat la art. 295 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC W.K. SRL împotriva Deciziei nr. 107A din data de 30 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică decizia în sensul că:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC I.S. SRL împotriva Sentinţei nr. 2.130 din data de 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 937/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 957/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
