ICCJ. Decizia nr. 958/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 958/2014
Dosar nr. 1331/46/2013
Şedinţa publică din 25 martie 2014
Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 30 mai 2011, sub nr. 44659/3/2011, reclamanţii B.C., C.R.C., C.I.M., C.F.T., D.G., D.G, I.A., L.I., L.I, M.I., M.F., N.G., P.T., T.M.I., V.I., reprezentaţi de Asociaţia Naţională a Aviatorilor Pensionari, în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, au solicitat anularea deciziilor emise în baza Legii nr. 119/2010, prin care au fost modificate deciziile de pensionare emise anterior în baza Legii nr. 223/2007; obligarea pârâţilor, începând cu data emiterii deciziilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010 la repunerea şi menţinerea în plată a pensiilor stabilite reclamanţilor conform Legii nr. 223/2007.
Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe la data de 21 octombrie 2011, sub acelaşi număr.
La data de 6 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a fost învestită cu soluţionarea acţiunii formulată de aceeaşi reclamanţi prin care au solicitat: anularea în tot a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59 din 29 iunie 2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, inclusiv a anexelor acestea reprezentând metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor; anularea tuturor deciziilor de pensionare având ca titulari reclamanţii persoane fizice, decizie emisă în aplicarea O.U.G. nr. 59/2011, precum şi a oricărui act subsecvent emis în aplicarea ordonanţei de mai sus şi repunerea în plată a deciziilor de pensii emise în baza Legii nr. 223/2007; anularea normelor privind punerea în aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011.
Curtea de Apel Piteşti, prin Sentinţa civilă nr. 417/F din 07 octombrie 2011 a dispus disjungerea competenţei de soluţionare a capătului de cerere privitor la anularea deciziilor de pensionare având ca titulari pe reclamanţi în favoarea Tribunalului Argeş, constituindu-se dosarul nr. 1129/46/2011.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., instanţa a dispus conexarea dosarului nr. 1129/26/2011 la dosarul nr. 44659/3/2011.
Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 3.043 din 26 septembrie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând următoarele:
Procesul de recalculare/revizuire priveşte doar cuantumul pensiei de care vor beneficia reclamanţii pe viitor, aşadar prestaţiile viitoare, acestora nefiindu-le recalculate drepturile dobândite anterior în baza unei alte legi. Actul normativ prin care au fost recalculate/revizuite drepturile de pensie ale reclamanţilor nu este retroactiv şi nu încalcă drepturile câştigate, ci modifică pentru viitor o situaţie juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare şi doar pentru viitor. De asemenea, modificările privind cuantumul pensiei nu afectează dreptul de proprietate, "bunul" garantat fiind dreptul la pensie. Totodată, în procesul de recalculare a fost respectat principiul contribuţiei, cuantumul rezultat fiind calculat în raport de contribuţiile individuale la sistemul de asigurări sociale şi nu în mod aleatoriu. Tribunalul a apreciat că nu poate să înlăture de la aplicare Legea nr. 119/2010 şi O.U.G. nr. 59/2011, atâta timp cât standardul minim impus de Convenţie este respectat.
Curtea de Apel Piteşti, învestită cu judecarea recursului declarat de reclamanţi, prin Încheierea din 21 februarie 2013 a dispus disjungerea cererilor, formând câte un dosar distinct pentru fiecare reclamant. Urmare a acestei măsuri, cererea de recurs formulată de I.A. a fost înregistrată sub nr. 1035/46/2013.
Prin Decizia civilă nr. 2.047 din 25 aprilie 2013 a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul mai sus menţionat.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi art. 316 C. proc. civ., a reţinut că nu există motive de nelegalitate ale sentinţei recurate şi că menţinerea pensiei speciale nu are temei nici în dreptul comun şi nici în jurisprudenţa CEDO.
Împotriva deciziei irevocabile a curţii de apel, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat prezenta cerere de revizuire reclamantul I.A., care susţine că decizia atacată este contrară altor hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauze similare de Curtea de Apel Piteşti, practica acestei instanţe nefiind unitară, deşi pe rol există multe cereri de recurs având acelaşi obiect şi acelaşi pârât.
Astfel, invocă deciziile Curţii de Apel Piteşti nr. 2.043 din 25 aprilie 2013 pronunţată în dosarul nr. 1031/46/2013, Decizia nr. 2.127 din 30 aprilie 2013 pronunţată în dosarul nr. 1040/46/2013.
Prin Decizia civilă nr. 3.192 din 07 octombrie 2013 Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În justificarea soluţiei de declinare s-a reţinut că cererea de revizuire este fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi faţă de hotărârile raportat la care se pretinde existenţa stării de contrarietate, competenţa aparţine instanţei supreme.
Cu privire la cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Înalta Curte examinând Decizia civilă nr. 2.047 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite, să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, părţi şi cauză, în atare situaţie executarea hotărârilor judecătoreşti fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului atunci când soluţiile contradictorii sunt pronunţate în cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neacoperind situaţiile rezultate din practica neunitară a instanţelor, a căror reglare este atributul altor mecanisme judiciare.
Or, în speţă, revizuentul raportându-se impropriu la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tocmai această practică neunitară o invocă, făcând trimitere la alte hotărâri pronunţate de aceeaşi instanţă prin care a fost dată o altă interpretare acţiunilor formulate de alte persoane şi cererilor de recurs formulate de aceeaşi intimată şi având acelaşi obiect cu cel de faţă.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se înscrie în ipoteza legală prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, cererea de revizuire formulată de I.A. împotriva Deciziei nr. 2.047 din 25 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 959/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
