ICCJ. Decizia nr. 998/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 998/2014
Dosar nr. 1057/1/2014
Şedinţa publică din 26 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 6 martie 2013 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. 1162/105/2004, petenta S.A.I., reprezentată de D.M. şi N.D., a solicitat completarea dispozitivului şi a încheierii de şedinţă pronunţată de această instanţă la 16 aprilie 2013 şi, respectiv, 23 aprilie 2013 sub aspectul omisiunilor vizând părţile atât din dosarul în care s-a pronunţat această hotărâre cât şi în cadrul altor dosare care sunt expres menţionate în cuprinsul cererii.
Prin Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 1162/105/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare dispozitiv.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, deşi cererea nu este întemeiată în drept, din analiza conţinutului acesteia rezultă incidenţa dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., text potrivit căruia "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Instanţa a mai reţinut că, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus citate, completarea hotărârii se poate cere numai în caz de "minus petita", atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Or, în speţă, petenţii invocă o serie de omisiuni cu privire la părţile din litigiu însă, în cauza care s-a soluţionat prin decizia a cărei completare se solicită cadrul procesual a fost iniţial stabilit prin cererea de chemare în judecată formulată de S.E. în contradictoriu cu S.A.I. şi Primarul comunei Colceag, iar ulterior parcurgerii unui prin ciclu procesual, ca efect al Deciziei de casare nr. 346/2007 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a stabilit în mod irevocabil că părţi în procesul respectiv sunt S.E. şi Primăria comunei Colceag, litigiul vizând o contestaţie la Legea nr. 10/2001.
Aşadar, derularea procesului de faţă s-a făcut în limitele cererii de chemare în judecată aşa cum s-a arătat mai sus, în plus, solicitările reiterate în toate fazele procesuale inclusiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizând introducerea în cauză şi citarea altor părţi au fost respinse în mod irevocabil, sens în care cererea nu poate fi primită.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs nemotivat S.A.I., D.M., N.D..
Prin Decizia nr. 698 din 27 februarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 455/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul, pentru nemotivare.
Împotriva acestei decizii, la data de 7 martie 2014, S.A.I., D.M., N.D. au formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1057/1/2014.
Prin motivele expuse oral, în şedinţă publică, cu prilejul dezbaterilor, contestatorul D.M. a arătat că acestea constau în faptul că "dosarele se falsifică, se vând, se cumpără".
Examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente;
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare "când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii" (alin. (1) pct. 1) ori "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" (alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) ai aceluiaşi articol contestaţia mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunţate au fost invocate prin cererea de recurs, "dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
De asemenea, potrivit art. 318 alin. (1) "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În speţă, calea extraordinară de atac nu este motivată conform legii, respectiv, contestatorul D.M. a învederat instanţei, cu prilejul dezbaterii, că a promovat un atare demers judiciar întrucât "dosarele se falsifică, se vând, se cumpără", susţinere ce nu se circumscrie niciuneia din ipotezele legale anterior citate.
Pe de altă parte, hotărârea contestată a fost pronunţată de un complet legal învestit, procedura de citare de la termenul când cauza a fost soluţionată a fost legal îndeplinită, iar prin considerentele şi dispozitivul acesteia s-a constatat nul recursul declarat de Societatea Agricolă Inoteşti, D.M., N.D. împotriva Deciziei nr. 177 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apei Ploieşti, cauza fiind soluţionată din perspectiva unei chestiuni procedurale ce a făcut inutilă analiza pe fond a criticilor deduse judecăţii, sens în care nu se poate vorbi de o greşeală materială sau de o omisiune conform art. 318 C. proc. civ.
Cum contestatorii nu au formulat în concret şi nu au dezvoltat în vreun mod niciunul din motivele de contestaţie în anulare subsumate de legiuitor dispoziţiilor legale în materie, simpla cerere formulată nu poate avea semnificaţia juridică a unei motivări, astfel cum este impusă de textul legal în mod expres.
Pentru aceste considerente, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de S.A.I., D.M. şi N.D. împotriva Deciziei nr. 698 din 27 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2014. Civil. Conflict de competenţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1083/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
