ICCJ. Decizia nr. 1047/2015. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1047/2015
Dosar nr. 2377/1371/2011*
Şedinţa publică din 22 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr, 1161 din 21 decembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 2377/1371/2011 Tribunalul Specializat Mureş a admis cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta S.C.M.I. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL şi a dispus evacuarea necondiţionată a societăţii pârâte din imobilul situat în Tg. Mureş; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22.218 lei cu titlul de chirie aferentă spaţiului deţinut fără titlu, dobânzi comerciale începând cu data promovării acţiunii injustiţie şi până la data achitării integrală a debitului; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.680,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC C.S. SRL, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 30/A din 3 iunie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul formulat de către pârâta SC C.S. SRL împotriva sentinţei mai sus arătate.
Prin Decizia nr. 601 din 19 februarie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursui formulat de pârâta SC C.S. SRL împotriva deciziei anterior menţionate, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că referitor la instituţia accesiunii reglementată de dispoziţiile art. 494 C. civ., condiţiile ce trebuie analizate pentru incidenţa acesteia sunt distincte de cele necesare pentru soluţionarea unei actio de in rem verso, numai restituirea despăgubirilor având la bază principiul îmbogăţirii iară justă cauză; iar teoria accesiunii presupune exercitarea dreptului potestativ de accesiune şi diferenţierea întinderii creanţei de restituire, în funcţie de buna sau reaua-credinţă a celui care ridică o construcţie sau o lucrare pe terenul celuilalt.
În consecinţă, în rejudecare, se va stabili, în mod necesar, care este cauza juridică (causa petendi) a cererii reconvenţionale, în sensul de faptul juridic sau material care constituie temeiul legal sau fundamentul direct şi imediat al interesului sau dreptului pretins (sursa generatoare a acestuia), pentru a se fixa limitele obiective ale judecării acestei cereri, şi, implicit, dreptul aplicabil unor împrejurări de fapt, ce vor fi pe deplin clarificate, pe baza unui probatoriu pertinent, solicitat de părţile litigante sau dispus de instanţă din oficiu.
Înalta Curte a mai apreciat că este necesară analiza contractului de închiriere din 26 august 1996, încheiat între Protopopiatul Reformat din Târgu Mureş, în calitate de uzufructuar locator, şi SC C.S. SRL, în calitate de locatar, sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute în conţinutul său.
În rejudecare, prin încheierea şedinţei publice din 25 iunie 2014 Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus apelantei pârâte să precizeze în scris, cauza juridică a cererii reconvenţionale, în sensul de faptul juridic sau material care constituie temeiul legal sau fundamentul direct şi imediat al interesului sau dreptului pretins. Să comunice care este starea de fapt în ceea ce priveşte îmbunătăţirile aduse bunului, investiţiile efectuate la imobil, valoarea acestora.
În precizările depuse la dosar, pârâta apelantă a arătat că a încheiat contract de închiriere cu Protopopiatul Reformat Târgu Mureş din 26 august 1996, iar nu cu proprietarul imobilului, intimata SC M.I. SA Mureş, cu aceasta din urmă neavând niciun raport juridic contractual.
Conform alin. (4) din contractul de închiriere din 26 august 1996, pârâta apelantă s-a obligat să execute doar lucrările de întreţinere a imobilului.
Prin formularea acestor precizări şi în limita lor, pârâta apelantă a arătat că înţelege să menţină motivele invocate în acţiunea reconvenţională depusă în Dosar nr. 8877/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureş la termenul din 19 februarie 2009, ţinând seama şi de cererea de majorare a pretenţiilor de la 400.000 lei la 513.175,70 lei depusă la termenul de judecată din 05 noiembrie 2012.
Cu privire la starea actuală a investiţiilor efectuate la imobil, aceasta a arătat că la data de 29 martie 2013 executorul judecătoresc R.P. a încheiat Procesul-verbal în Dosar execuţional nr. 17/E/2013, aflat la dosarul cauzei, în care a consemnat că "nu s-au înregistrat obiecţii din partea nici unui participant".
Din aceste consemnări rezultă că societatea creditoare a preluat imobilul în bune condiţii, fără a avea obiecţiuni, situaţie în care orice alte acte întocmite ulterior la care reprezentantul pârâtei apelante nu a participat nu îi este opozabil.
Prin Decizia nr. 533/A din 15 octombrie 2014 Curtea de Apel Târgu Mureş, secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut eă la data de 17 martie 1992 s-a încheiat între intimata S.C.C.I. şi Protopopiatul Reformat contractul de vânzare-cumpărare de uzufruct, prin care s-a vândut dreptul de uzufruct asupra imobilului situat în Târgu Mureş, cu obligaţia uzufructuarului Protopopiatul Reformat de a continua executarea şi a termina pe contul şi cheltuiala sa lucrările de construcţii neterminate până la data de 30 septembrie 1992, aflate în faza de executare şi să achite integral contravaloarea lucrărilor de construcţii executate până la 01 octombrie 1992.
La data de 12 ianuarie 1993, aceleaşi părţi au convenit asupra încheierii unui nou contract de vânzare-cumpărare de uzufruct, cu privire la acelaşi imobil prin care au reziliat contactul anterior (art. 23 contract). Cauza contractului este explicit şi neechivoc consemnată, respectiv lipsa fondurilor băneşti necesare executării lucrărilor de investiţii începute şi neterminate de către vânzătorul S.C.C.I. şi, pe de altă parte, realizarea unui spaţiu sanitar-medical cu pronunţat caracter filantropic de către cumpărător. De asemenea se menţionează, pe de o parte, obligaţia vânzătorului de a asigura executarea şi finalizarea lucrărilor cu materiale proprii şi pe cheltuială proprie, iar pe de altă parte, se arată că s-a achitai de către cumpărător suma de 12.000.000 lei în contul constructorului şi în beneficiul vânzătorului precum şi obligaţia asumată de cumpărător de a achita suma de 12.000.000 lei până în 15 ianuarie 1993 direct constructorului-antreprenor.
Preţul contractului a fost stabilit la suma de 24.000.000 lei plus fondurile băneşti (neevaluabile în bani) necesare finalizării construcţiei, plătit şi plătibil vânzătorului de către cumpărător.
Ambele contracte atestă voinţa concordantă a părţilor de a finaliza construcţia utilizând în fapt fondurile cumpărătorului, acesta reprezentând preţul uzufructului. Primul contract stabileşte fără echivoc în sarcina uzufructuaruiui obligaţia de a achita şi finaliza lucrările începute. Cel de al doilea contract aduce doar modificări de nuanţă în sensul că deşi se stipulează obligaţia vânzătorului de a finaliza lucrările, preţul contractului cuprinde sumele necesare finalizării construcţiei, fiind inclusiv recunoscute plăti efectuate în favoarea antreprenorului dar în numele vânzătorului.
În acest context, în data de 26 august 1996 se încheie contractul de închiriere între uzufructuarui Protopopiatul Reformat şi SC C.S. SRL, contract încheiat pe o perioadă de 10 ani chiria fiind stabilită la doar 20.000 iei pe an cu menţiunea că o parte din cheltuielile necesare executării investiţiilor a fost suportată de chiriaş.
În baza acestui contract de închiriere SC C.S. SRL a folosit imobilul şi a continuat executarea lucrărilor de investiţii al căror preţ, astfel cum rezultă din contract de vânzare-cumpărare uzufruct, trebuia în fapt suportat de către uzufructuar. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, la data încheierii contractului de uzufruct construcţia nu era terminată fund finalizată structura de rezistenţă, închiderile, finisajele exterioare şi pardoselile.
Lucrările efectuate de chiriaş pe perioada 1995-2006 au avut ca scop amenajarea spaţiilor sanitare-medicale în vederea acordării asistenţei de sănătate cu respectarea normelor de igiena şi a reglementărilor de sănătate publică. Or, astfel cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de uzufruct, realizarea unui spaţiu santtar-rnedical cu pronunţat caracter filantropic, este tocmai cauza mediată a încheierii convenţiei.
În considerarea situaţiei juridice anterior redate are a fi anaiizată cererea reconvenţională a apelantei, cerere având ca obiect obligarea intimatei la piaţa sumei de 513.175,70 lei.
Se reţine că efectuarea lucrărilor de investiţii de către apelanta SC C.S. SRL, a determinat - aspect ce reiese şi din cuprinsul raportului de expertiză - un spor de valoare ai imobilului. în acest sens sunt îndeplinite condiţiile ce vizează mărirea patrimoniului intimatei respectiv micşorarea patrimoniului apelantei cu valoarea investiţiilor efectuate.
În egală măsură trebuie analizată cea de a treia condiţie materială, respectiv existenţa unei legături sau corelaţii directe între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, coroborat cu condiţia juridică a absenţei unei cauze legitime a măririi patrimoniului şi cea a absenţei oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite. Or, din această perspectivă, instanţa de apel a constatat că mărirea patrimoniului intimatei are o cauză legitimă indicată ca atare în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare uzufruct. în condiţiile în care intimata a cedat dreptul de uzufruct asupra imobilului tocmai datorită lipsei fondurilor băneşti necesare finalizării lucrărilor de investiţii şi în vederea realizării unui spaţiu sanitar-medical, rezultă că nu a avut loc o sporire a patrimoniului în sensul unei îmbogăţiri fără justă cauză ci, realizarea acestui obiectiv echivalează cu executarea întocmai a contractului de vânzare-cumpărare uzufruct. Chiar dacă modalitatea concretă de executare a contractului nu corespunde întru-totul clauzelor contractuale, în sensul că, deşi intimata trebuia să execute lucrările cu fondurile oferite de terţul uzufructuar, în fapt lucrările au fost executate de chiriaş cu fonduri proprii, această situaţie a fost acceptată de toate părţile implicate - cel puţin până îa data de 23 mai 2007, dată la care intimata a acţionat în instanţă pentru reluarea posesiei asupra imobilului, proces în care a intervenit şi apelanta.
Se reţine aşadar că cel puţin până la finalul anului 2007 s-a acceptat efectuarea lucrărilor de investiţii de către apelantă, în contul terţului uzufructuar, cum de altfel apelanta a şi indicat în mod expres în cuprinsul cererii reconvenţionale ce face obiectul cauzei, în temeiul contractului de uzufruct şi a contractului de închiriere. De altfel intimata nu avea nici un interes să denunţe această situaţie în condiţiile în care se executa faptic contractul de vânzare-cumpărare uzufruct, fiind realizat scopul declarat al convenţiei.
În ceea ce o priveşte pe apelantă, la rândul său şi-a asumat realizarea obligaţiilor ce reveneau uzufructuarului, sens în care de altfel în contractul de închiriere se şi menţionează, ca justificare a preţului chiriei şi a duratei contractului, achitarea unor sume de bani în contul uzufructuarului. Mai mult, în cererea reconvenţională se arată că deşi efectuarea investiţiilor trebuia adusă la îndeplinire de uzufruetuar, în temeiul contractului de închiriere şi-a asumat obligaţia de a achita investiţiile.
Rezultă aşadar că investiţiile au fost efectuate de către apelantă în locul şi contul uzufructuarului-locator şi în executarea contractului de uzufruct, astfel încât nu se poate reţine că a avut loc o sporire a patrimoniului intimatei în absenţa vreunei cauze juridice. Chiar dacă s-ar accepta existenţa unei diminuări a patrimoniului apelantei, aceasta nu este în corelaţie cu sporirea patrimoniului intimatei ci eventual a terţului uzufaictuar în contul căruia s-au executat lucrările. De asemenea, dacă este avut în vedere conţinutul contractului de închiriere dar şi susţinerile apelantei din cuprinsul cererii reconvenţionale, rezultă că nu este îndeplinită nici condiţia absenţei oricărui alt mijloc juridic de recuperare a prejudiciului, aceasta deoarece apelanta a arătat că a executat lucrările în contul uzufructuarului cu care are raporturi contractuale.
Ulterior denunţării acestei situaţii de către intimată - prin intentarea acţiunii în evacuare şi fiind încunoştiinţată apelanta al cărei contract de închiriere a expirat în cursul anului 2006, efectuarea lucrărilor împotriva voinţei proprietarului imobilului nu reprezintă un fapt juridic licit ci o acţiune ce se înscrie domeniului delictual, astfel încât din nou nu pot fi avute în vedere condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză.
În acest context, instanţa de apel a reţinut că soluţia primei instanţe, de respingere a cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată, soluţie care face obiectul prezentei căi de atac, este legală şi temeinică, dar raportând cererea apelantei şi precizările ulterioare ia condiţiile acţiunii pentru îmbogăţire Iară justă cauză şi nu la dispoziţiile art. 494 C. civ.
Împotriva acestei decizii pârâta SC C.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct 9 C. proc. civ., arătând că a încheiat contract de închiriere cu Protopopiatul Reformat Târgu Mureş din 26 august 1996, iar nu cu proprietarul imobilului, intimata S.C. Meşteşugărească Igiena Mureş, cu aceasta din urmă neavând niciun raport juridic contractual.
Conform alin. (4) din contractul de închiriere din 26 august 1996, recurenta-pârâtă s-a obligat să execute doar lucrările de întreţinere a imobilului.
Prin formularea acestor precizări şi în limita lor, recurenta-pârâtă a arătat că înţelege să menţină motivele invocate în acţiunea reconvenţională depusă în Dosar nr. 8877/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureş la termenul din 19 februarie 2009, ţinând seama şi de cererea de majorare a pretenţiilor de la 400.000 lei la 513.175,70 lei depusă la termenul de judecată din 05 noiembrie 2012.
Cu privire la starea actuală a investiţiilor efectuate la imobil, aceasta a arătat că la data de 29 martie 2013 executorul judecătoresc R.P. a încheiat procesul-verbal în Dosar execuţional nr. 17/E/2013, aflat la dosarul cauzei, în care a consemnat că nu s-a înregistrat obiecţii din partea nici unui participant.
Din aceste consemnări rezultă că societatea creditoare a preluat imobilul în bune condiţii, fără a avea obiecţiuni, situaţie în care orice alte acte întocmite ulterior la care reprezentantul recurentei-pârâte nu a participat, nu îi este opozabil.
În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a mai tăcut consideraţii teoretice privind condiţiile intentării acţiunii în restituire şi natura juridică a îmbogăţirii fără justă cauză.
Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 3021 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care- se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidenţiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca eriticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, se constată că, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul nu face referiri la soluţia dată de către instanţa de apel şi nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.
Recurenta-pârâtă arată că prin contractul de închiriere din 26 august 1996 încheiat cu Protopopiatul Reformat Târgu Mureş s-a obligat să execute doar lucrările de întreţinere a imobilului; că înţelege să menţină motivele invocate în acţiunea reconvenţională depusă în Dosar nr. 8877/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureş la termenul din 19 februarie 2009, ţinând seama şi de cererea de majorare a pretenţiilor de la 400,000 lei la 513.175,70 lei depusă la termenul de judecată din 05 noiembrie 2012 şi că potrivit procesului verbal din 29 martie 2013 încheiat în Dosarul execuţional nr. 17/E/2013, societatea creditoare a preluat imobilul în bune condiţii, fără a avea obiecţiuni, situaţie în care orice alte acte întocmite uiterior la care reprezentantul recurentei-pârâte nu a participat nu îi sunt opozabile.
Recurenta-pârâtă a mai expus în memoriul de recurs ample consideraţii teoretice generale legate de natura j uridică a îmbogăţirii fără justă cauză şi de condiţiile acţiunii în restituire.
Prin decizia atacată au fost analizate însă, pe de o parte, contractele succesive de vânzare-cumpărare uzufruct intervenite între S.C.I. şi Protopopiatul Reformat, sar pe de altă parte, contractul de închiriere din 26 august 1996 încheiat între Protopopiatul Reformat şi SC C.S. SRL, contract în baza căruia această societate a folosit imobilul şi a continuat executarea lucrărilor de investiţii al căror preţ, astfel cum rezultă din contract de vânzare-cumpărare uzufruct, trebuia în fapt suportat de către uzufructuar.
Aceasta întrucât prin cererea reconvenţională formulată în dosar, SC C.S. SRL a susţinut că prin costurile pe care le-a suportat s-a realizat o îmbogăţire fără justă cauză în intimatei-reclarnante.
Procedând la o atare analiză, instanţa de apel a constatat, referitor la susţinerile şi pretenţiile formulate prin cererea reconvenţională, că deşi prin efectuarea lucrărilor de investiţii realizate de SC C.S. SRL a rezultat un spor de valoare al imobilului obiect al contractului de închiriere, acest spor are o cauză legitimă indicată ca atare în cuprinsul contractului, respectiv, asumarea, de către SC C.S. SRL, a obligaţiilor ce reveneau uzufructuarului (Protopopiatul Reformat) potrivit contractului de vânzare-cumpărare de uzufruct, adică, în concret, obligaţia de a achita investiţiile la care Protopopiatul Reformat se obligase faţă de intimata-reclamantă. în acest context, investiţiile au fost realizate de către SC C.S. SRL în locul şi contul uzufructuarului-locator (Protopopiatul) şi în executarea obligaţiilor asumate de acesta prin contractul de uzufruct. Ulterior denunţării situaţiei de către reclamantă, prin intentarea acţiunii în evacuarea spaţiului imobilului, executarea de lucrări împotriva voinţei proprietarului nu constituie oricum un fapt juridic licit care să dea dreptul la o acţiune în restituire.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că aspectele pe care recurenta-pârâtă ie-a evocat în calea extraordinară de atac a recursului -respectiv, cele vizând situaţia de fapt a cauzei, legate de partea cu care recurenta s-a aflat în raporturi contractuale ori referitoare la obligaţiile asumate prin contractul de închiriere din 26 august 1996, cele vizând menţinerea pretenţiilor majorate şi a motivelor din cererea reconvenţională, circumstanţele predării imobilului către intimata-recîamantă ori chiar aspectele pur teoretice referitoare la condiţiile acţiunii în restituire decurgând din îmbogăţirea fără justă cauză - vizează chestiuni ce nu se raportează la considerentele conţinute în hotărârea atacată şi care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a apelului, astfel cum acestea au fost descrise pe scurt mai sus, ceea ce are drept consecinţă imposibilitatea încadrării criticilor formulate în vreunul din punctele art 304 C. proc. civ.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecaţii, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre.
Pentru considerentele arătate, constatând şi că în speţă nu există motive de ordine publică ce ar putea fi reţinute şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
În ceea ce priveşte cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, Înalta Curte o va respinge, reţinând că partea nu a făcut dovada acestora pentru etapa procesuală vizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL împotriva Deciziei nr. 533/A din 15 octombrie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C.M.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1049/2015. Civil → |
|---|
