ICCJ. Decizia nr. 1051/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1051/2015
Dosar nr. 711/32/2014
Şedinţa publică din 22 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata iniţial pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de11 noiembrie 2014 sub nr. 711/32/2014 (înregistrata pe rolul Înaltei Curâii de Casație și Justiție prin declinare de competenţă dispusă prin Decizia nr. 105 din 18 februarie 2015 prommţată de Curtea de Apel Bacău), revizuentul P.I. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata SC A.M.T.P.R. SA, revizuirea Deciziei nr. 762 din 06 octombrie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosar nr. 6373/103/2012*, ca fiind contradictorie cu Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. 6373/103/2012.
În motivare, revizuentul a arătat că prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 a fost admis în parte recursul revizuentului, în calitate de reclamant în cauza având ca obiect litigiu de muucă-anulare act, a fost casată în parte hotărârea instanţei de fond, respinsă excepţia prescripţiei cu privire la capătul de cerere privind plăţile compensatorii şi trimisă cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere la aceeaşi instanţă.
Prin această soluţie, revizuentul apreciază că instanţa de control judiciar a apreciat că parte din pretenţiile deduse judecăţii sunt întemeiate, aspect confirmat de soluţia Tribunalului Neamţ care, rejudecând în limitele impuse prin decizia sus menţionată, a admis acţiunea astfel cum a fost precizata.
Deşi Curtea de Apel Bacău a soluţionat odată cauza, a stabilit că reclamantului i se cuvin sumele de bani solicitate şi stabilite prin expertiză, aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 762 din 06 octombrie 2014 admite recursul pârâtei şi concluzionează că cererea este neîntemeiată, aspect ce a determinat pronunţarea unor hotărâri contradictorii referitoare la aceeaşi pricină, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 18 decembrie 2012 sub nr. 6373/103/2012, reclamanţii P.I., G.E., F.A., l.D., F.E.A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.l., V.C., S.I., C.l., M.D., B.A., A.L., N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R. SA; 1) anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada susmenţionată, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de munca şi a valorii salariului minim brut pe economie; 2) obligarea pârâtei ta plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plata şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele şi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele şi actele adiţionale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariate ce urmează a fi acordate în sume nete, începând eu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta; 3} anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe şi salariile compensatorii pentru reclamanţii care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009; 4) obligarea pârâtei la plata diferenţelor pentru salariile compensatorii şi suma fixa dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele şî coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele şi actele adiţionale ia acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale ce urmează a fi acordate în sume nete; 5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de j udecată.
Prin sentinţa nr. 541/C/24 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012 a fost respinsă, ca tardivă, acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a grilelor de salarizare din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008 (primul capăt de cerere); a fost respinsă, ca prescrisă, acţiunea în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere.
Prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012 a fost respins, pentru îîpsă calitate procesuală activă, recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei mai sus-arătate; a fost admis recursul reclamantului P.I., casată în parte sentinţa, respinsă excepţia prescripţiei cu privire la capătul de cerere vizând plăţile compensatorii şi trimisă cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin sentinţa nr. 658/C din 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012* în rejudecarea dispusă prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă acţiunea reclamantului P.I. şi obligată pârâta SC A.M.T.P.R. SA la plata, către acesta, a sumei nete de 3.405 lei reprezentând diferenţă dintre salariile compensatorii cuvenite şi cele efectiv plătite, precum şi la suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 762 din 06 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apei Bacău, secţia I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012* s-a admis recursul pârâtei SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinţei mai susmenţionate, care a fost modificată în tot, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire, în lipsa cărora cererea nu poate fi primită.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este permisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Condiţia contrarietăţii de hotărâri nu este regăsită în cauză deoarece hotărârile pretins contrare au dezlegat aspecte ale judecăţii cu totul diferite, respectiv prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012 s-a tranşat cu titlu irevocabil chestiunea privitoare la prescripţia dreptului la acţiune a reclamatului de a solicita diferenţe de drepturi salariale (soluţia în sensul admiterii acestei excepţii, adoptată de prima instanţă, fiind casată cu îndrumarea reluării judecăţii pe fond a pretenţiilor reclamantului), în timp ce prin Decizia nr. 762 din 06 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012 s-a dezlegat cu titlu irevocabil temeinicia pretenţiilor reclamantului, de a-i fi recunoscut dreptul la obţinerea diferenţelor salariale pentru cazul concedierii salariatului din motive ce nu ţin de persoana sa, reţinându-se că acesta nu justifică nici un titlu în baza căruia să solicite o modificare, în sensul creşterii salariului de bază ce a fost în plată la data încetării contractului său individual de muncă.
Aşadar, dezlegând aspecte total diferite privitoare la pretenţiile deduse judecaţii prin cererea de chemare în judecata, cea a prescripţiei dreptului de a pretinde drepturi salariale suplimentare şî cea de fond, a îndreptăţirii reclamantului la recunoaşterea acestora, în mod nefondat şi doar pe baza unei interpretări pur personale a revizuentuluî se susţine ca cele doua decizii pronunţate în recurs, în etapele diferite de soluţionare ale aceleiaşi pricini, ar putea fi contrare, o astfel de posibilitate fiind exclusă pentru argumentele prezentate anterior.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I. împotriva Deciziei nr. 762 din 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1052/2015. Civil → |
|---|
