ICCJ. Decizia nr. 1063/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 1063/2015
Dosar nr. 167/32/2015
Şedinţa publică din 22 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 167/32/2015 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 12 martie 2015, petenta A.A.C.E. C.F.R. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţi ale, în contradictoriu cu intimata l.A., să se dispună suspendarea provizorie a efectelor sentinţei nr. 1209 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Bacău.
Prin sentinţa nr. 2 din 15 martie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de ordonanţă preşedinţială.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că nu se justifică necesitatea luării măsurii suspendării provizorii a executării sentinţei, în condiţiile în care, hotărârea în cauză (executorie de drept), a fost pronunţată la data de 02 octombrie 2014. iar până la data formulării cererii prezente (02 martie 2015), respectiv, a dezbaterilor pe fondul acesteia (18 martie 2015), creditorul obligaţiei de plată mi a formulat nîcio cerere de punere în executare a acesteia.
În contextul anterior arătat, în absenţa unei cereri de executare silită, simplul fapt al caracterului executoriu a) sentinţei, respectiv, iminenţei unei executări silite din partea creditorului obligaţiei de plată, precum şi ai exercitării căii de atac de către petentă, nu constituie motive excepţionale de natura să conducă la suspendarea provizorie a executării silite, de oprire temporară a acesteia, respectiv, să reliefeze caracterul urgent al acestei măsuri.
Împotriva acestei sentinţe petenta A.A.C.E. C.F.R. a declarat calea de atac intitulată „apel", arătând că urgenţa cererii promovate pe calea ordonanţei preşedinţiaie este dată de faptul că intimata solicită reintegrarea în muncă pe acelaşi post de la data de 2 martie 2015, în caz contrar urmând a formula plângere penală.
De asemenea, sumele solicitate cu titlu de obligaţie de plată către intimată sunt relativ mari pentru o asociaţie de ajutor reciproc a pensionarilor, iar odată executată hotărârea, întoarcerea executării silite ar fi foarte dificilă şi ar implica un proces de durată cu prejudicii pentru petentă.
Referitor la caracterul vremelnic, arată că acesta este dat de întinderea efectelor hotărârii ce urmează să fie adoptate de către instanţă, respectiv, până la soluţionarea cererii de suspendare din apelul promovat.
Referitor la neprejudecarea fondului, arata că prin soluţionarea cererii instanţa nu interferează cu judecarea apelului, căci problema dedusă judecăţii nu este anularea executării şi nici nu se solicită instanţei să se pronunţe asupra unor chestiuni de fond ale speţei.
Analizând cererea, Înalta Curte constata următoarele:
Prealabil cercetării oricăror chestiuni, se impune precizarea că. deşi prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, la art. 999 Noul C. proc. civ. s-a introdus alin. (3) care prevede că, în toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul.", având în vedere data cererii de chemare în judecată ce a determinat introducerea prezentei cereri de ordonanţă preşedînţială - 3 februarie 2014 - raportat la data publicării în M. Of. a Legii nr. 138/2014 - 16 octombrie 2014 - actul normativ nu este aplicabil cauzei pendinte, situaţie faţă de care se va avea în vedere forma legii în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Aceasta, în considerarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în acord cu care dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, dar şi a prevederilor art. 27 din acelaşi act normativ, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 996 alin. (1) Noul C. proc. civ., ordonanţa este provizorie şi executorie. Conform art. 448 alin. (1) pct. 10 şi alin. (2) Noul C. proc. civ. hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept, executarea având un caracter provizoriu, în orice caz în care legea prevede că hotărârea este executorie. în baza art. 450 Noul C. proc. civ. în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol, prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) Noul C. proc. civ. Potrivii acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.
Tot în materia suspendării, este aplicabil şi art. 484 Noul C. proc. civ., care dispune că, în situaţia în care se formulează, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii reeurate, aceasta se soluţionează prin încheiere motivată definitivă.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte normele de competenţă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 97 Noul C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nido altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel în ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 3Î4 alin. (1) din aceeaşi lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
Coroborând dispoziţiile legale incidente, menţionate anterior şi aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Deşi potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speţă este pronunţată, ca instanţă de primă instanţă învestită printr-o cerere de ordonanţă preşedinţială, de către Curtea de Apel, cea chemată să judece şi apelul la hotărârea a cărei suspendare a executării s-a cerut.
Se constată totodată că, în reglementarea dispoziţiilor Noul C. proc. civ. şi ale Legii nr. 303/2004, menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.
În consecinţă, deşi potrivit dispoziţiilor legale citate anterior, hotărârea dată asupra unei cereri de suspendare a executării provizorii, pronunţată în condiţiile art. 999 alin. (2) C. proc. civ., este atacabilă separat eu apel, în situaţia particulară în care această hotărâre a fost pronunţată de către Curtea de Apel, ea devine o hotărâre definitivă cu un regim juridic ce poate fi asimitat celui reglementat de art. 484 Noul C. proc. civ., nefund susceptibilă de apel, apt a fi judecat la instanţa imediat superioară, când aceasta este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată „apel" formulată de petenta A.A.C.E. C.F.R. împotriva împotriva sentinţei nr. 2 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac întitulată „apel" declarată de reclamanta A.A.C.E. C.F.R. cu sediul în Bucureşti, sector 1 în contradictoriu cu intimata l.A. cu domiciliul în localitatea Bacău, judeţul Bacău împotriva sentinţei nr. 2 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1055/2015. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 1067/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
