ICCJ. Decizia nr. 1129/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1129/2015
Dosar nr. 15063/3/2014/al
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 aprilie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 05 mai 2014 reclamanta C.D.E. a contestat Decizia de invalidare nr. 307 din 31 ianuarie 2014 emisă de pârâta C.N.C.I.
Prin sentinţa nr. 1286 din 08 octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din lege pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Tribunalul a apreciat că textul de lege se referă la soluţionarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către entităţile învestite şi la soluţionarea dosarelor deja înregistrate pe rolul C.C.S.D. care se trimit la C.N.C.I, precum şi la dosarele înregistrate la C.N.C.I. ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
S-a reţinut că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 rezultă că este competent să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de invalidare emisă de C.N.C.I. tribunalul în circumscripţia căruia se află entitatea care a soluţionat cererea de restituire a terenului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
Prin sentinţa nr. 158 din 28 ianuarie 2014, Tribunalul Hunedoara a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă ivit între cele două instanţe.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara a reţinut că în raport de obiectul acţiunii şi de dispoziţiile legale incidente în cauză nu este competent să soluţioneze contestaţia, întrucât, prin art. 2 al Deciziei nr. 307 din 31 ianuarie 2014 emisă de către C.N.C.I., contestată în cauză, este stabilită o competenţă exclusivă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C.N.C.I., care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului Ministru şi are în competenţă validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi compîetăriie ulterioare; d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I., înfiinţată potrivit legii.
Întrucât, în cauză, Decizia de invalidare nr. 307 din 31 ianuarie 22014, contestată de reclamantă, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi.
Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecării.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1136/2015. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
