ICCJ. Decizia nr. 115/2015. Civil. Suspendarea provizorie a executarii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 115/2015
Dosar nr. 5687/2/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin încheierea din 18 septembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a dispus suspendarea judecăţii cererii formulată de reclamanţii U.G. şi U.M. de suspendare provizorie a sentinţei civile nr. 86 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanţii au formulat recurs, la data de 19 septembrie 2014, împotriva încheierii prin care s-a suspendat, pentru lipsa părţilor, judecata cererii de suspendare provizorie a sentinţei civile nr. 86 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, recurs ce a fost înaintat spre competentă soluţionare Înaltei Curţi.
La aceeaşi dată, 19 septembrie 2014, reclamanţii au formulat şi o cerere prin care au solicitat repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii cererii de suspendare provizorie, iar prin încheierea nr. 15/A din 24 septembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, după dezbaterea publică şi contradictorie, a respins cererea de suspendare provizorie a sentinţei civile nr. 86 din 11 septembrie 2014 a Tribunalului Giurgiu.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 10 octombrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, dar lipsit de interes.
Completul de filtru C4, la data de 16 octombrie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 16-21 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au formulat punctul lor de vedere în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este lipsit de interes pentru următoarele considerente:
Se reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra acesteia.
Astfel, interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.
Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.
Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, recurenţii au formulat în parale atât recurs împotriva încheierii de suspendare judecăţii cât şi o cerere de redeschidere a judecăţii.
Urmare a cererii de repunere pe rol, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus prin încheierea nr. 15/A din 24 septembrie 2014 în temeiul dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ. redeschiderea judecăţii, astfel încât demersul procesual iniţiat de recurenţi, prin declararea recursului, a rămas fără finalitate din punct de vedere juridic.
Prin urmare, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii pentru lipsa părţilor apare ca lipsit de interes atât timp cât judecarea cererii a fost reluată, ca urmare a admiterii cererii de repunere pe rol, şi, în final, cererea de suspendare provizorie a fost soluţionată prin aceeaşi încheiere nr. 15/A din 24 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este lipsit de interes, sens în care, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanţii U.G. şi U.M. împotriva încheierii din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 116/2015. Civil → |
|---|
