ICCJ. Decizia nr. 120/2015. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 120/2015
Dosar nr. 4186/84/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1004/R din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost constatat perimat recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 5292 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Sălaj pronunţată în Dosar nr. 4186/84/2011.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 7667/84/2010, ce a constituit motivul de suspendare al prezentului dosar a avut loc la data de 19 martie 2013, aşa cum rezultă din menţiunile de pe ştampila aplicată în acest sens de prima instanţă.
Faţă de data soluţionării irevocabile a Dosarului nr. 7667/84/2010, care a fost aşa cum s-a arătat, 19 martie 2013 şi data cererii de repunere pe rol – 03 iunie 2014, se constată că rămânerea în nelucrare a prezentului dosar este mai mare de un an.
Rămânerea în nelucrare a fost din vina părţilor, inclusiv a pârâtei, întrucât chiar dacă suspendarea a avut loc în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. de la data rămânerii irevocabile a Dosarului nr. 7667/84/2010, acestea, inclusiv pârâta, avea obligaţia sa depună diligente pentru repunerea pe rol a dosarului în vederea continuării judecăţii, până la împlinirea termenului de perimare.
Stăruinţa părţilor în judecarea cauzei este activată după rămânerea irevocabilă a pricinii care a constituit motivul suspendării după acest moment el fiind suspendat doar până în acest moment, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 250 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea de Apel a constatat perimarea recursului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Casa Teritorială de Pensii Sălaj, susţinând nelegalitatea soluţiei.
Intimata-reclarnantă nu a formulat întâmpinare.
Înalta Curte, la termenul din 16 ianuarie 2015, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 5292 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosar nr. 4186/84/2011.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe eu activitate jurisdlcţională".
De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele „date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
A fortiori au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere unicitate căilor de atac).
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de faţă.
Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - „accesorium sequitur principale"").
Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul reglementat de lege, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă împotriva unei decizii irevocabile, este inadmisibil, sens în care se va decide.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Casa Teritorială de Pensii Sălaj împotriva deciziei nr. 1004/R din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 121/2015. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
