ICCJ. Decizia nr. 139/2015. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 139/2015
Dosar nr. 40/93/2014
Şediaţa din camera de consiliu de Ia 16 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 2 aprilie 2014, Tribunalul Ilfov, a admis contestaţia formulată de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, a anulat Ordinul nr. 214 din 10 decembrie 2013 al Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, a dispus reintegrarea reclamantului în postul şi funcţia avute anterior concedierii şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.
Apelul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 1534 din 28 octombrie 2014, cu menţiunea că decizia este definitivă.
Împotriva acestei decizii definitive, pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a declarant recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 noiembrie 2014.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
Raportul a fost comunicat părţilor, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin punctul de vedere la raport, recurenta pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a susţinut că recursul este admisibil şi a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 16 ianuarie 2015, fără citarea părţilor.
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisihilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauza, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia nr. 1534 din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare împotriva sentinţei tribunalului, cu menţiunea că decizia este definitivă.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind noul C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, respectiv un litigiu prin care se contestă o decizie de concediere.
Faţă de cele sus menţionate, decizia nr. 1534 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text legal rezultă ca o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.
Pentru considerentele sus-menţionate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare împotriva deciziei nr. 1534 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2015. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 140/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
