ICCJ. Decizia nr. 123/2015. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 123/2015
Dosar nr. 52/324/2013
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2038 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Tecuci, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de G.I.G., în contradictoriu cu T.C. şi T.G., având ca obiect „acţiune în daune contractuale".
Au fost obligaţi pârâţii T.C. şi T.G. la plata către reclamant a sumei de 9.103,68 RON reprezentând daune materiale-avarii autoturism şi a sumei de 1.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (suma de 800 RON reprezentând onorariu avocat, suma de 750 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu expertiză în limita reţinerii culpei procesuale); au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii.
Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie în anulare T.G. şi T.C., ce a fost înregistrată sub nr. 52/324/2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În şedinţa publică din 16 ianuarie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare, în raport de prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând, cu prioritate, excepţia necompetenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată excepţia întemeiată, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., „contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă".
Prin prezenta contestaţie în anulare se atacă sentinţa nr. 2038 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Tecuci, iar, faţă de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestei căi extraordinare de atac revine instanţei care a pronunţat decizia contestată, respectiv Judecătoriei Tecuci, iar nu Înaltei Curţi.
Întrucât normele de competenţă materială sunt norme imperative, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., părţile nu pot deroga de la aceste norme, astfel încât solicitarea contestatorilor ca pricina să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va declina în favoarea Judecătoriei Tecuci competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorii T.G. şi T.C. împotriva sentinţei nr. 2038 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Tecuci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorii T.G. şi T.C. împotriva sentinţei nr. 2038 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Tecuci, secţia civilă, în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2015. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 125/2015. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
