ICCJ. Decizia nr. 1225/2015. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1225/2015
Dosar nr. 2468/121/2014*
Şedinţa publică de la 12 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 781 din 8 aprilie 2004, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de B.M. - în contradictoriu cu SC E. SA Muntenia nord, Sucursala Galaţi - şi în consecinţă a anulat dispoziţia nr. 82 din 2 februarie 2004, emisă de pârâtă care a fost obligată să-i restituie reclamantei prin echivalent, imobilul situat în Galaţi, în suprafaţă de 1.936 mp, potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia nr. 111/A din 14 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin Decizia nr. 3861 din 14 mai 2007, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La 7 aprilie 2014, Ţ.D. şi T.I.D., au solicitat instanţei pe calea contestaţiei la titlu (în calitate de creditori, ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la autoarea B.M.A.) lămurirea şi „explicitarea” dispozitivului sentinţei nr. 781 din 8 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Galați, în sensul de a se stabili modalitatea de realizare a obligaţiei prin plata contravalorii bunului, în cadrul Dosarului execuţional nr. 1222/233/21/TS/2011 al B.E.J., T.Ş.
În motivarea cererii, creditorii au arătat că în realizarea obligaţiei care rezultă din titlul executoriu, au trecut la executarea silită a hotărârii dar, aceasta nu s-a finalizat, deoarece intimata s-a prevalat de caracterul echivoc al dispozitivului şi nu a înţeles să procedeze la acordarea măsurii reparatorii, prin „plata” contravalorii bunului.
Pe parcurs, intimata a emis Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011 prin care s-a prevalat de dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi a înaintat decizia la C.C.S.D.
Întrucât această decizie a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, se arată, creditorii, au formulat cererea de faţă, invocând prevederile art. 400 alin. (2), art. 401 alin. (1)1 şi art. 405 alin. (1) teza finală C. proc. civ. de la 1865.
Prin încheierea din 27 iunie 2014, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu.
A admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de creditorii Ţ.D. şi T.I.D., în contradictoriu cu intimata SC E.M.N. SA-Sucursala Galaţi.
A lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 781 din 08 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 582/C/2004, definitivă prin Decizia civilă nr. 111/A din 14 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 6403/44/2005, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3861 din 14 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 6403/44/2005 şi în consecinţă: a constatat că succesorii reclamantei B.M.A. (creditorii Ţ.D. şi T.I.D.) sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Măsurile reparatorii prin echivalent, în ordinea menţionată de Legea nr. 10/2001, constau în:
- compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite;
- acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu acordul persoanei îndreptăţite;
- acordare de despăgubiri băneşti, cu acordul persoanei îndreptăţite;
Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate şi se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a SC E.F.E.D.M.N. SA-S.D.E.E. Galaţi.
A respins, ca nefondată, cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii, în cazul imobilelor care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă şi care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii, în situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) de la art. 10, măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptăţite.
Legea nr. 10/2001, s-a modificat la 19 iulie 2005, prin Legea nr. 247/2005 (lege care nu era în vigoare la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 781 din 08 aprilie 2005). Ca urmare, se arată, este evident că instanţa la momentul la care a dispus restituirea prin echivalent, nu a avut în vedere si posibilitatea acordării de despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005.
Apărarea intimatei, potrivit cu care s-a conformat sentinţei civile nr. 781 din 08 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi, sens în care a emis art. Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011, pe care a transmis-o la C.C.S.D., nu a fost primită, arătându-se că Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011, a fost anulată în mod definitiv de instanțele de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 777 din 12 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Galați, definitivă prin Decizia nr. 536 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, dar şi prin Decizia civilă nr. 1241 din 20 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a reţinut că prin emiterea Deciziei nr. 1159 din 26 septembrie 2011, intimata a transferat obligaţia ce îi incumbă potrivit sentinţei civile nr. 781/2005 a Tribunalului Galați, în sarcina C.C.S.D., lucru ce nu poate fi acceptat. Deci, s-a stabilit definitiv că nu aceasta este modalitatea de executare a obligaţiei de restituire prin echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 1241 din 20 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi, se mai reţine, s-a stabilit că pentru concretizarea dreptului persoanelor îndreptăţite, dar şi a obligaţiei pe care intimata o are faţă de aceştia, părţile au posibilitatea să uzeze de calea unei contestaţii la titlu, pentru a se stabili echivalentul imobilului.
În consecinţă, pentru „a da satisfacţie” unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, pentru a nu aduce atingere puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 781 din 08 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi şi pentru a facilita punerea în executare şi a da eficientă art. 6 din C.E.D.O., cererea a fost admisă sub aspectul explicitării noţiunii de restituire în echivalent, în varianta Legii nr. 10/2001, de la momentul notificării şi al învestirii instanței cu plângerea la Legea nr. 10/2001.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 111/A din 1 octombrie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC E.M.N. SA-Sucursala Galaţi.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, SC F.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Galaţi care, fără a indica temeiul juridic pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, critică decizia dată în apel, după cum urmează:
- s-a statuat greşit asupra admisibilității cererii, în condiţiile în care singura procedură aplicabilă este procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, iniţiată şi finalizată de SC E. SA prin emitere Deciziei nr. 1159/2011.
- contestaţia la executare formulată de recurentă, în primul dosar execuţional, a fost într-adevăr respinsă irevocabil însă, pe această cale s-a analizat numai termenul de prescripţie aplicabil care, s-a apreciat ca fiind de 10 ani, titlul decurgând dintr-o acţiune reală imobiliară.
- aşa cum s-a statuat şi prin sentinţa civilă nr. 2120/2012 a Judecătoriei Galaţi, confirmată prin Decizia civilă nr. 635/2012 a Tribunalului Galaţi, dreptul creditorilor nu poate fi concretizat şi valorificat pe calea dreptului comun, ci numai prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
O soluţie contrară, respectiv acordarea unor măsuri reparatorii în afara acestui cadru ar crea o jurisprudenţă în afara legii şi ar încălca exigenţele de previzibilitate impuse de C.E.D.O.
Or, conchide recurenta, SC E. SA a înaintat dosarul pentru acordarea despăgubirilor, Comisiei Centrale şi a emis în acest sens Decizia nr. 1159/2011 (de unde rezultă buna sa credinţă) ceea ce conduce la concluzia inadmisibilității cererii formulate de cei doi creditori.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Dintru început, se impune a se preciza că analizarea criticilor formulate împotriva deciziei din apel se va face din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, faţă de conţinutul motivelor de recurs care, deşi nu indică expres acest temei de modificare a hotărârii atacate, invocă încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Cât priveşte legea aplicabilă în soluţionarea cererii formulate de contestatori - având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 781 din 8 aprilie 2004 - aceasta nu poate fi decât cea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, cererea fiind soluţionată în mod corect, ţinându-se seama de aplicarea principiului tempus regit actum, instanţele neputând ignora modalităţile de despăgubire a persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii, astfel cum acestea erau prevăzute la data când s-a sesizat instanţa şi respectiv, s-a dat hotărârea ce s-a cerut a fi lămurită.
Tot astfel, recurenta, invocând buna-credinţă în soluționarea pretenţiilor reclamanţilor, - prin emiterea Deciziei nr. 1169 din 26 septembrie 2001 care, încearcă practic să transfere obligaţia ce-i incumbă urmare sentinţei nr. 781 din 8 aprilie 2004, în sarcina C.C.S.D. - ignoră faptul că respectiva decizie a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă iar organismul instituit ulterior de lege, din subordinea Cancelariei Primului Ministru, nu exista la data pronunţării amintitei hotărâri judecătoreşti.
Cu referire la regulile procedurale potrivit cărora se putea da curs unei astfel de cereri, acestea nu puteau fi decât cele prevăzute de art. 2811, 400 alin. (2) şi art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. de la 1865, atâta vreme cât s-a cerut lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti pe calea unei contestaţi la titlu.
Ca atare, procedura prin care contestatorii au cerut instanţei care a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu, să lămurească dispozitivul acesteia, este proprie unei astfel de cereri, lipsa elementelor de determinare a obligaţiilor pârâtei - astfel cum prevedeau dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în redactarea de la data pronunţării hotărârii - făcând imposibil de finalizat procesul, în etapa executării sentinţei devenită irevocabilă, situaţie care, aşa cum corect s-a reținut, este sancționată de art. 6 din C.E.D.O.
În fine, în sprijinul concluziei că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, vine şi Decizia nr. 54 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care, s-a statuat că prevederile art. 16 şi următoarele (Titlul VII din cap. V) din Legea nr. 247/2005, „privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei (…)” nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC F.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Galaţi împotriva Deciziei nr. 111/A din 01 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1227/2015. Civil → |
|---|
