ICCJ. Decizia nr. 124/2015. Civil. Partaj judiciar. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 124/2015
Dosar nr. 3604/1/2014
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 446/ R din 18 februarie 2014, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva sentinţei civile nr. 15881 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti pronunţată în contradictoriu cu pârâţii S.V. şi S.J.
Ulterior, la data de 14 martie 2013, intimaţii-pârâţi S.V. şi S.J. au formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei sus menţionate, în sensul ca instanţa de recurs să se pronunţe şi asupra cheltuielilor de judecată, întrucât demersul judiciar al reclamantei i-a determinat să angajeze unui avocat, iar în recurs, instanţa de control judiciar, a omis a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată pe care aceştia le-au solicitat.
Cererea intimaţilor-pârâţi a fost motivată în drept, în temeiul art. 2812 C. proc. civ., de la 1865.
Prin decizia nr. 1188/ R din 15 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de intimaţii-pârâţi S.V. şi S.J. în contradictoriu cu recurenta-reclamantă C.M. A dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 446/ R din 18 februarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că a obligat-o pe recurentă să plătească intimaţilor suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, cu aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) din acelaşi cod.
Împotriva deciziei nr. 1188/ R din 15 aprilie 2014 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat iniţial „contestaţie” reclamanta C.M., cale de atac pe care, ulterior, aceasta a precizat-o, în şedinţa publică de la 14 octombrie 2014, ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr. 2700 din 14 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de C.M. împotriva deciziei nr. 1188/ R din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La data de 15 octombrie 2014, împotriva deciziei menţionate mai sus, a formulat contestație în anulare C.M. în care a arătat următoarele:
Preşedinta completului de judecată a indus-o în eroare pe contestatoare, dându-i impresia că va câştiga procesul, pentru ca apoi să o oblige la plata cheltuielilor de judecată.
Fraţii săi încearcă să o înlăture de la moştenire. Prin cererea de chemare în judecată, fraţii săi au minţit când au spus că aceasta doreşte să vândă apartamentul care i-a fost atribuit de către instanţă şi au făcut o evaluare supraestimată, astfel ca aceasta să nu poată plăti, iar apartamentul în cauză să revină, prin licitaţie, vecinului mamei sale, martor la proces, dar şi la împărţirea inegală a locului de veci de care nu a avut cunoştinţă (deci a fost implicat si notariatul unde s-a încheiat actul).
În actul de concesiune se vede clar defavorizarea contestatoarei, fratele mai mare având aceeaşi cotă, ceea ce denotă că totul a fost premeditat, au furat actele apartamentului şi au întocmit împreună cu notăriţa şi martori; la notar a fost prezenta si contestatoarea dar totul a fost ca aceasta să creadă (şi a crezut în acel moment) că aceşti martori au fost chemaţi să confirme că sunt trei fraţi şi nu unul singur, aşa cum apărea în acte, S.V. s-a declarat unic moştenitor în 1989.
La data de 20 octombrie 2014, contestatoarea a depus la dosarul cauzei completare la contestație, arătând că s-a prezentat a doua zi după şedinţă, şi că a formulat recurs gândindu-se la repunere pe rol a acţiunii, aşa cum a arătat şi în pledoaria sa scrisă, care nu a fost luată în seamă.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi formulată numai pentru ipotezele menţionate în mod limitativ în art. 317 (când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, adică au fost încălcate normele de competenţă generală, materială şi teritorială exclusivă) şi în art. 318 C. proc. civ. (când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare).
Contestatoarea invocă aspecte legate de situaţia de fapt care a generat procesul purtat între părţi, iar din toată argumentarea pe care a adus-o contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 2700 din 14 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu se poate desprinde nici o critică de nelegalitate care să vizeze soluţia instanţei de recurs, de respingere a acestei căi de atac ca inadmisibilă, şi care să poată fi încadrată în prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Se observă că motivele invocate în contestaţia formulată exced cazurilor limitativ prevăzute de lege pentru care o hotărâre poate fi anulată, ceea ce face ca prezenta cale de atac să fie privită ca inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.
Văzând prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe contestatoare la câte 750 lei cheltuieli de judecată către intimaţii S.V. şi S.J., la solicitarea acestora, potrivit chitanţelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.M. împotriva deciziei nr. 2700 din 14 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă pe contestatoare la câte 750 lei cheltuieli de judecată către intimaţii S.V. şi S.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi,16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1240/2015. Civil → |
|---|
