ICCJ. Decizia nr. 1242/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1242/2015
Dosar nr. 3591/2/2010
Şedinţa publica din 13 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 31 mai 2006, sub nr. 19647/3/2006, reclamanţii D.Z.A.M., C.A.R., B.A. şi N.P. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primar general şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, să se constate refuzul de restituire a imobilului situat în Bucureşti, sector 4, compus din teren în suprafaţă de 2.591 mp, al restituirii prin echivalent a construcţiilor demolate de pe acest teren şi să se dispună obligarea pârâţilor să le restituie în natură terenul şi prin echivalent construcţiile demolate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 461 din 29 martie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 19647/3/2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea; a constatat refuzul pârâţilor de restituirea imobilului situat în Bucureşti, sector 4; a obligat pârâţii să acorde reclamanţilor masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Bucureşti, sector 4, în suprafaţă de 2.571,76 mp şi pentru construcţia demolată de pe acest teren în suprafaţă de 542,5 mp, suprafaţă utilă de 456,12 mp,
Prin Decizia nr. 160 din 4 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 19647/312008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva sentinţei mai sus arătate; a admis apelul reclamanţilor împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului situat în Bucureşti, sector 4, a suprafeţei de 2.571,76 mp; a menţinut celelalte dispoziţii cu privire la măsuri reparatorii prin echivalent privitoare la construcţia demolată. în suprafaţă de 542,5 mp.
Prin Decizia nr. 1422 din 3 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 19647/3/2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanţii C.A.R., D.Z.A.M. şi N.P. precum şi de Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei mai sus arătate, pe care casat-o şî a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Prin Decizia nr. 54/A din 30 ianuarie 201S pronunţată în Dosar nr. 3591/2/2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat perimat apelul reclamanţilor împotriva hotărârii de prima instanţă, reţinându-se cade la data suspendării cauzei, 25 aprilie 2012 şi până la repunerea pe rol s-a scurs un timp de peste 1 an de zîle cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor, fiind deci îndeplinite dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a încheierilor de şedinţă din 07 martie 2012, 25 aprilie 2012 şi a tuturor încheierilor premergătoare pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 3591/2/2010 a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. reclamantul N.P., formulând următoarele critici:
1. În mod greşit instanţa de apel a constatat perimarea căii de atac, în condiţiile în care, conform adresei din 23 februarie 2015 la data de 10 octombrie 2013 (pe parcursul judecării cauzei în apel) a survenit decesul apelantei reclamante D.Z.A.M., sens în care se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi suspendarea de drept a cauzei, hotărârea astfel pronunţată (fără citarea moştenitorilor) fiind lovită de nulitate.
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 297 şi 315 C. proc. civ., în sensul că nu s-a conformat recomandării instanţei de casare de a administra probele ce erau destinate lămuririi situaţiei de fapt şi a „transmis" această sarcină reclamanţilor, tară a efectua suficiente diligente în virtutea rolului activ.
III. Atât măsura suspendării judecării cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din 25 aprilie 2012, cât şi constatarea perimării prin Decizia nr. 54/A din 30 ianuarie 2015 au fost dispuse în mod greşit, instanţa de apel omiţând faptul că o serie din înscrisurile solicitate nu erau în posesia părţilor, iar altele se aflau deja la dosarul cauzei.
Recurentul-reclamant mai arată ca deşi a făcut numeroase solicitări la Primăria Municipiului Bucureşti, M.A.I., în scopul lămuririi tuturor împrejurărilor necesare soluţionării cauzei, autorităţile arătate nu au dat curs acestor solicitări şi nu au comunicat înscrisurile pe care le aveau în posesie.
În atare situaţie, soluţia de suspendare a judecării cauzei şi apoi de constatare a perimării sunî nelegale, în condiţiile în care instanţa avea posibilitatea de a obţine pe cale oficială acele înscrisuri, ori se putea pronunţa pe baza celor deja existente la dosarul cauzei.
Examinând cauza în raport de excepţia de tardivitate invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata .unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de fa modalitatea în care acestea se calculează.
Încheierea din data de 7 martie 2012 este o încheiere premergătoare prin care se dispune asupra probatoriului ce se atacă, potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. odată cu fondul.
Încheierea din data de 25 aprilie 2012 esle încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 1551 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 54/A din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurată în prezenta cauză s-a constatat perimat apelul reclamanţilor împotriva hotărârii de primă instanţă, reţinându-se că de la data suspendării cauzei şi până la repunerea pe rol s-a scurs un timp de peste 1 an de zile cauza rămânând în nelucrare din vina pârtilor, fiind decî îndeplinite dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Potrivit plicului aflat la fila 9 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul a declarat calea de atac la data de 2 martie 2015, în condiţiile în care hotărârea prîn care s-a constatat perimarea apelului a fost pronunţată la data de 30 ianuarie 2015.
În atare situaţie, se constată că recurentul-reclamant a încălcat prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., deoarece a formulat recursul împotriva hotărârii şi a încheierilor premergătoare cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Aceeaşi excepţie urmează a fi reţinută şi cu privire la încheierea de suspendare pentru care calea de atac se impunea a fi exercitată, potrivit art. 2441 C. proc. civ., numai pe durata suspendării.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul N.P. împotriva Deciziei nr. 54/A din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a încheierilor pronunţate la 7 martie 2012 şi 25 aprilie 2012 ale aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1240/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1244/2015. Civil → |
|---|
