ICCJ. Decizia nr. 1240/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1240/2015
Dosar nr. 2782/93/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art,499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele;
Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şt asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 3635 din 04 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat „apel" pârâta SC L.D. SRL şi, în calea de atac a apelului, a formulat cerere de suspendare a executării sentinţei sus menţionate, petenta SC L.D. SRL, cerere ce a fost respinsă prin încheierea împotriva căreia se exercită prezenta cale de atac.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 februarie 2015 şi repartizat completului C2.
Acţiunea introductivă de instanţă formulată de reclamantul P.l.C. are ca obiect plaîa drepturilor salariaie şi a fost depusă la data de 25 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, fiind în vigoare Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3635 din 4 decembrie 2014, Tribunalul ilfov a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată. A dispus obligarea pârâiei SC L.D. la plata către reclamant a sumei de 13.088 lei, reprezentând drepturi salariaie cuvenite şi neacordate, precum şi contravaloarea facturii din 30 octombrie 2012. A dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei daune interese către reclamant. A respins capetele de cerere referitoare la restituirea garanţiei şi la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiate.
A admis în paste cererea reconvenţională formulată de pârâta-reci am antă SC L.D. SRL. A dispus obligarea reci aman tu îui-pârât P.I.C. la plata sumei de 1.752,4 lei, reprezentând prejudiciu cauzat fostului angajator, A respins cererea reconvenţională pentru restul petiteior, ca neîntemeiată.
În fapt, prin încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apei Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinţei civiie nr. 3635 din 04 decembrie 2014 a Tribunalului Ilfov, iar această încheiere a fost pronunţată în calea de atac a apelului declarat de SC L.D. SRL împotriva sentinţei sus menţionate, într-un litigiu de muncă.
Împotriva încheierii din 23 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, pârâta SC L.D. SRL a declarat „apei", în drept fiind invocate dispoziţiile art. 700, 718 din Noul C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 20 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil.
Completul de filtru C2, la data de 24 martie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din lege a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din. Legea nr. 134/2010.
Potrivit dovezilor aflate la filele 19-20 din dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, dar niciuna dintre acestea nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) din cod.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
Analizând calea de atac intitulată „apel" şi calificată ea fiind recurs, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 3635 din 04 decembrie 2014 a Tribunalului Ilfov, iar această încheiere a fost pronunţată în calea de atac a apelului declarat de SC L.D. SRL împotriva sentinţei sus menţionate, într-un litigiu de muncă.
Încheierea menţionată a fost pronunţată în calea de atac a apelului de curtea de apel, întru-un litigiu de muncă.
În temeiul art. 450 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în ape! poate fi solicitată suspendarea executării, în alin. (3) al acestui text prevăzândii-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile art. 718 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea dată asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.
În aceeaşi materie, art. 484 din cod prevede că, în situaţia în care se formulează;, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluţionează prin încheiere motivată definitivă.
În ceea ce priveşte normele de competenţă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciara prevede că „secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". în ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
Coroborând dispoziţiile legale incidente menţionate anterior şi aplicând, cu prioritate, normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, prezenta cate de atac este inadmisibilă.
Deşi, potrivit art. 718 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar, în speţă este pronunţată, în calea de atac a apelului, de către curtea de apel.
În reglementarea dispoziţiilor C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi ale Legii nr. 303/2004 menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care, legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres, o astfel de abilitare.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere în mod expres, înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel, într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.
În consecinţă, deşi potrivit dispoziţiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunţată în apel este atacabilă, separat cu apei, în situaţia din speţă, în care această hotărâre (încheiere) a fost pronunţată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nesuseeptibilă de apel, care să fie judecat de instanţa ierarhic superioară, respectiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând ca mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie tăcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC L.D. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 1, nr. J/40/4045/2000 la O.R.C. Bucurşeti, (cu sediul ales la pct. de lucru com. Unceni, sat. Clinceni, jud. Ilfov) împotriva încheierii de şedinţă din 23 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în contradictoriu cu intimatul P.l.C. cu domiciliul ales la Cab. avocat A.C., sector 2, Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2015. Civil. Partaj judiciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1242/2015. Civil → |
|---|
