ICCJ. Decizia nr. 1248/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1248/2015
Dosar nr. 1170/1/2015
Şedinţa publică din 13 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 martie 2015 sub nr, 1170/1/2015, revizuenta F.S.T.F.R., în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cererea de chemare în judecată, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata SN T.F.C. C.F.R. SA-Sucursala de T.F.C. Iaşi, revizuirea Deciziei nr. 807 din 5 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 45558/3/2014.
În motivare, revizuenta a arătat că decizia supusă prezentei căi extraordinare de atac este contradictorie cu deciziile pronunţate în Dosarele nr. 9255/3/2014, nr. 9257/3/2014, nr. 9263/3/2014, 9266/3/2014, nr. 9274/3/2014, nr. 9277/3/2014, și nr. 9281/3/2014, precum şi cu alte decizii pronunţate în materie de către alte instanţe.
Contradictorialitatea învederată constă în aceea că prin decizia ce se doreşte a fi revizuită s-a admis recursul pârâtei şi s-a respins acţiunea având ca obiect drepturi salariale (acordarea ajutorului material de Paşti, Crăciun şi Ziua Feroviarului aferent perioadelor indicate în cerere) ca fiind prescrisă, în timp ce prin celelalte decizii a fost consacrată soluţia de admitere în pane a cererii de chemare în judecată.
Revizuenta a mai arătat că toate dosarele în care s-au pronunţat deciziile contradictorii cu decizia atacată în prezenta cauză au fost disjunse din Dosarul nr. 45558/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sens în care este îndeplinită condiţia triplei identităţi privind existenţa unor hotărâri potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritara raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de făpî survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte pentru păili şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şî impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile ari. 1201 C. civ. 1865, în vigoare la data introducerii acţiunii, conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, tăcute de ele şi In contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. 1865 nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Bucureşti în care revîzuenta a participat în proces în calitate de reprezentant al altor persoane.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi participat anterior şi să fi obţinut soluţii contrare celei din hotărârea supusă revizuirii.
Astfel, în dosarele în care s-au pronunţat deciziile pretins contrare cu decizia a cărei revizuire se solicită, revîzuenta a figurat în proces în numele altor persoane, aşa cum rezultă din practicatele acelor decizii, iar judecata în acele dosare a purtat în privinţa drepturilor salariale individuale, chiar dacă similare, aparţinând unor titulari, membri de sindicat, distincţi de cei ale căror drepturi au tăcut obiectul judecăţii în litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cerere de revizuire. Calitatea procesuală activă conferită unei organizaţii sindicale de dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată, nu reprezintă un argument în susţinerea identităţii de părţi în litigiile menţionate (astfel cum rezultă din interpretarea dată unei dispoziţii similare ce era cuprinsă în art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) ci vizează posibilitatea recunoscută organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în numele membrilor lor, în considerarea ocrotirii drepturilor individuale ale acestora ce decurg din contractele individuale de muncă, astfel că hotărârea judecătorească îşi produce efecte faţă de salariatul titular al dreptului subiectiv. Or, în ceea ce îl priveşte pe acesta, nu s-a dovedit existenţa unor hotărâri contrarii care să soluţioneze diferit o cerere identică promovată.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta F.S.T.F.R. împotriva Deciziei nr. 807 din 5 martie 2015 a Curții de Apel Bucureşti, secţia a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2015. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1256/2015. Civil → |
|---|
