ICCJ. Decizia nr. 1276/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1276/2015
Dosar nr. 9014/99/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
La data de 31 iulie 2014, reclamanţii I.V., I.A.E., S.D., I.V.C.D., P.G., B.S.D., procurori şi grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de ei prin executarea de către debitori cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâţilor prin titluri executorii, de la data pronunţării hotărârilor în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1750 din 23 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă învestită a constatat că reclamanţii au calitatea de procurori şi grefieri ce funcţionează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, instituţie arondată jurisdicţional în raza de activitate a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, iar la alin. 3 se prevede că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Tribunalul a apreciat că aceste dispoziţii legale sunt imperative şi, întrucât, reclamanţii nu au indicat o instanţă competentă din raza unei curţi de apel învecinate ce cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, a declinat cauza la Tribunalul Iaşi, instanţă învecinată.
Astfel învestit prin declinarea de competenţă, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 508 din 23 februarie 2015 a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea regulatorului de competenţă.
Argumentele reţinute în motivarea acestei decizii au fost acelea că, în speţă, reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, respectiv Tribunalul Suceava Apel - Curtea de Apel Suceava, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speţă - şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Pentru a opera însă această competenţa specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar a fi îndeplinite două condiţii: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Înalta Curte constată, însă, că în cauză nu este îndeplinită prima condiţie, în sensul că din relaţiile aflate la dosar rezultă că reclamanţii nu funcţionează ca procurori în cadrul instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv, Tribunalul Suceava.
Sintagma conţinută în textul art. 127 C. proc. civ. „competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" nu semnifică curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, ci reprezintă instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
Or, reclamanţii nu funcţionează ca procurori în cadrul Tribunalului Suceava, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului (cu excepţia lui S.D., ce nu mai are calitatea de procuror şi I.V.C.D. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea) aflate în circumscripţia teritorială a acestei instanţe, astfel încât instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde aceştia îşi „desfăşoară efectiv activitatea " potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Suceava în favoarea Tribunalului Iaşi nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestei din urmă instanţe cu judecarea litigiului.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1275/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1277/2015. Civil → |
|---|
