ICCJ. Decizia nr. 1294/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1294/2015
Dosar nr. 19809/300/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 mai 2015
Prin cererea de înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 01 septembrie 2014, creditoarea A.J.F.P. Dolj a solicitat, în contradictoriu cu debitorul SC M.F. SRL şi terţul poprit R.N.P. R. D.S. Bihor, menţinerea prin adresele de înfiinţare a popririi nr. 94 din 16 iulie 2014 pentru suma de 205.336 lei şi nr. 95 din 16 iulie 2014 pentru suma de 5508 iei, terţul poprit figurând cu o datorie faţă de debitor de 165.10Î lei,
În motivare, creditoarea a arătat că terţul poprit, ulterior popririi prin adrese de înfiinţare a popririi nr. 94 şi 95 din 16 iulie 2014 nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin, prevăzute la art. 149 alin. (9) şi alin. (91) din O.G. nr. 92/2013.
Prin sentinţa nr. 11690 din data de 30 octombrie 2014 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova.
În motivare, a reţinut că judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea este instanţa competentă să judece contestaţia la executare.
În speţă, cum executarea silită a fost declanşată în cadrul dosarului de executare nr. 1194/2004 de A.J.F.P. Dolj cu sediul în Craiova, instanţa competentă să judece contestaţia la executare este Judecătoria Craiova, Judeţul Dolj.
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa nr. 1523 din data de 06 februarie 2015, prin care a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
În motivare, a reţinut că dispoziţiile art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 reprezintă norme speciale în raport cu dispoziţiile art. 789 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 650 alin. ( I) C. proc. civ.
Aşadar, instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, care are sediul în Bucureşti , aflat în circumscripţia de competenţă a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. S-a reţinut, deci, că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 150 alin. (1) C. proc. fisc. al României „Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi”.
Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de textul legal mai sus citat, întrucât terţul poprit a declarat că nu datorează suma de bani debitorului, aşa cum rezultă din întâmpinarea depusă la fila 69 din dosarul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Contrar celor reţinute de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în cauză nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 650 C. proc. civ., deoarece codul de procedură fiscală reprezintă norme speciale în raport de cele ale codului de procedură civilă, care este dreptul comun în materie, aşa cum prevede art. 631 alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, prevederile art. 650 C. proc. civ., prin care s-a stabilit că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 348/2014 pronunţată de Curtea Constituţională.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a stabili competenţa instanţei prin raportare la sediul terţului poprit la data primei sesizări a instanţei de executare, care este competenţa specială, reglementată de art. 150 alin. (1) C. proc. fisc. al României
Aşadar, cum sediul terţului poprit R.N.P. R. D.S. Bihor se află în Str. Petricani, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2015,
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1295/2015. Civil → |
|---|
