ICCJ. Decizia nr. 1339/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1339/2015
Dosar nr. 3123/109/2014
Şedinţa publică din 20 mai 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 18740 din 25 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Argeş, revizuentul N.C. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, apreciind că este contradictorie cu decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 547/205/2011* de Tribunalul Argeş.
Prin sentinţa civilă nr. 2420 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Argeş a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Învestită prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Piteşti prin decizia civilă nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, formulată de revizuentul N.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013, Judecătoria Câmpulung a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul N.C. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Dârmăneşti, având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate din 27 mai 2003, emis în favoarea pârâtului P.C.
Într-un alt dosar, Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa nr. 1600 din 08 octombrie 2012 a soluţionat cererea reclamantului privind anularea procesului - verbal de punere în posesie din 27 mai 1991 şi a fişei de date premergătoare eliberării titlului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013, Tribunalul Argeş a admis recursul reclamantului N.C. formulat împotriva sentinţei civile nr. 1600 din 08 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Dârmăneşti şi P.C., în sensul că a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Reiese, deci, că cele două hotărâri judecătoreşti pretins a fi contradictorii nu sunt potrivnice fiindcă au un obiect diferit, chiar dacă priveşte aceleaşi părţi - Astfel, prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2011, pe rolul Judecătoriei Câmpulung, reclamantul a solicitat anularea actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate, iar prin cererea înregistrată la data de 6 iulie 2012, pe rolul aceleiaşi instanţe, reclamantul a solicitat anularea titlului de proprietate din 27 mai 2003, eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991, Argeş.
Neîndeplinirea condiţiilor autorităţii de lucru judecat în sensul la care se referă art. 1201 C. civ., atrage după sine neîndeplinirea condiţiilor motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva deciziei curţii de apel a formulat prezentul recurs revizuientul N.C. prin care a criticat decizia curţii de apel din perspectiva în care a omis să se pronunţate şi asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2087/2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 547/205/2011* al Judecătoriei Câmpulung.
În continuare, după istoricul rezumat al cauzelor în care au fost pronunţate deciziile pretins a fi contradictorii, atât prin cererea de recurs, cât şi prin precizările ulterioare înregistrate la dosarul cauzei la data de 05 martie 2015, respectiv la data de 14 aprilie 2015, revizuientul critică decizia curţii de apel din perspectiva soluţiei de respingere a căii de atac.
Astfel, susţine că aceasta este netemeinică, întrucât prin decizia civilă nr. 887, pronunţată la data de 03 aprilie 2013, s-a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 851 din 17 mai 2011, în care se menţiona expres faptul că revizuientul nu justifică un interes în anularea titlului de proprietate din 2004. Având în vedere însă că obiectul cauzei l-a constituit anularea fişei pentru întocmirea titlului de proprietate menţionat, reiese că aceasta avea drept, consecinţă anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatului P.C.
Susţine în continuare contrarietatea sentinţei civile nr. 2087 din 2013 pronunţată în Dosarul nr. 547/205/2011*, cu sentinţa civilă nr. 1566/2011 şi cu decizia nr. 119 din 17 aprilie 2007 cu privire la reţinerea instanţelor referitoare la autorii revizuentului şi al intimatului P.C.
De asemenea, arată că încălcarea., prin hotărârile amintite a autorităţii de lucru judecat a avut drept consecinţă menţinerea unui titlu de proprietate nelegal emis pe numele intimatului P.C. şi care se suprapune cu suprafaţa de teren ce face obiectul titlul ui de proprietate din 1998 emis pe numele său. Prin urmare, sentinţa civilă nr. 998 din 08 iunie 2011 este contradictorie cu sentinţa civilă nr. 851 din 17 mai 2011.
Din această perspectivă, în mod greşit, în decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost reţinut că nu există autoritate de lucru judecat faţă de sentinţele civile nr. 851 din 17 mai 2011 şi nr. 928 din 2011.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de către recurent, Înalta Curte constată ca acestea se încadrează în dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva cărora va fi şi analizată prezenta cale de atac.
Dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se referă la situaţia în care, soluţionând pe fond pricina, instanţa omite să se pronunţe cu privire la unul din capetele de cerere ale acţiunii cu care a fost sesizată.
Din înscrisurile aflate la dosarul Tribunalului Argeş, cu nr. 3123/109/2014, revizuientul N.C. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, apreciind că este contradictorie cu decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 547/205/2011* de Tribunalul Argeş.
La data de 16 ianuarie 2015, revizuentul a depus o precizare la cererea de revizuire prin care a învederat că doreşte şi revizuirea sentinţei civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 3190/205/2012*.
Aîât din dispozitivul deciziei recurate cât şi din considerentele acesteia, nu reiese că instanţa a analizat cererea de revizuire şi în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 3190/205/2012*, apreciind numai asupra cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Câmpulung.
Pentru o justă soluţionare a cauzei şi în respectarea dreptului de dispoziţie al părţilor şi al obligaţiei instanţelor de judecată de a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere cu care sunt învestite, precurn şi a dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuentul N.C. împotriva deciziei nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a I-a civilă, va casa decizia recurata şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza cererea formulată de N.C. privind revizuirea sentinţei civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 3190/205/2012* din perspectiva criticilor formulate de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuentul N.C. împotriva deciziei nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a I-a civilă.
Casează decizia civilă nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1338/2015. Civil. Anulare decizie concediere | ICCJ. Decizia nr. 1340/2015. Civil → |
|---|
