ICCJ. Decizia nr. 1439/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1439/2015
Dosar nr. 634/238/2013
Şedinţa publică din 28 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Gurahonţ la data de 20 mai 2013, petentul Ş.A.I. a chemat în judecată pe intimaţii Ministerul Finanţelor Publice, Judecătoria Gurahonţ şi Biroul Notarial Public F.T., solicitând reexaminarea Dosarelor nr. 11241/55/2007 şi nr. 658/238/2007 ale Judecătoriei Gurahonţ, în sensul de a se constata existenţa dreptului său şi al fraţilor săi, fii ai lui Ş.P., decedat la 27 mai 1986, cu ultimul domiciliul în satul P. judeţul Arad, asupra tuturor imobilelor rămase după decesul acestuia; existenţa dreptului său asupra obiectelor mobile ce s-au găsit în casa cu nr. 162 din sat P., com. Gurahonţ, jud. Arad, până la data de 19 mai 2007, obligarea pârâţilor să respecte dreptul comun, Legea nr. 36/1995 şi Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor materiale şi morale care se vor stabili pe parcursul desfăşurării procesului.
Prin sentinţa civilă nr. 764 din data de 22 august 2013, Judecătoria Gurahonţ a respins, ca inadmisibilă, cererea petentutui Ş.A.l., de reexaminare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosarele nr. 11241/55/2007 şi nr. 658/238/2007. A luat act de renunţarea petentutui la judecată faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Arad şi a respins excepţiile invocate de intimata Ş.D.M.
Prima instanţă a reţinut că Ş.A.I. a solicitat Curţii de Apel Timişoara, unde cererea sa a fost înregistrată sub nr. 451/A/2013 din 26 aprilie 2013, reexaminarea Dosarelor nr. 11241/55/2007 şi nr. 658/238/2007. Cererea a fost trimisă la Tribunalului Arad, care, la rândul său, a trimis-o Judecătoriei Gurahonţ pentru a verifica posibilitatea calificării ei ca fiind cerere de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste dosare. Reclamantului, deşi i s-a pus în discuţie calificarea cererii ca revizuire, a arătat că o susţine aşa cum a formulat-o, respectiv cerere de reexaminare.
Instanţa a mai constatat că, deşi petentul Ş.A.I. a solicitat reexaminarea dosarelor Judecătoriei Gurahonţ nr. 11241/55/2007 şi nr. 658/238/2007, ei critică şi Dosarul nr. 273/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pârâta Ş.D.M., precum şi Dosarul nr. 553/238/2010, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 85 din 08 februarie 2012, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 702 din 22 mai 2012.
Instanţa de fond a reţinut că, între petentul Ş.A.I., alături de fraţii săi, Ş.A., Ş.D. şi F.C., pe de o parte şi pârâta Ş.D.M. şi mama acesteia. Ş.S., moştenitoarele defunctului Ş.C.V. - fratele petentutui, au avut loc mai multe procese. Scopul urmărit prin aceste procese i-a reprezentat recunoaşterea şi în favoarea petentutui şi a fraţilor săi, Ş.A., Ş.D. şi F.C., a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2 ha, drept ce i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate din 04 octombrie 2006 numai fratelui lor Ş.C.V., singurul care a depus cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, înregistrată la Primăria Gurahonţ sub nr. 1506 din 19 martie 1991.
În toate dosarele solicitate a fi reexaminate, cererile formulate cu privire la acest titlu de proprietate au fost respinse pentru motivul că petentul, cei doi fraţi şi sora lor nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât după adoptarea Legii nr. 247/2005, prin cererea cu nr. 90 din 30 noiembrie 2005, înregistrat la Primăria comunei Gurahonţ şi nu au putut face dovada că fratele lor, Ş.C.V., ar fî fost mandatat să facă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi în numele lor.
Instanţa a constatat că cererea petentului nu poate fi calificată cerere de revizuire a sentinţelor civile nr. 539 din 01 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Gurahonţ în Dosar nr. 11241/55/2007 şi nr. 397 din 03 iunie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 658/238/2007, chiar pornind de la faptul că ele ar fi revizuibile, întrucât au rămas definitive în urma respingerii recursurilor declarate împotriva lor (prin decizia civilă nr. 105/R din 10 februarie 2009 şi respectiv prin decizia civilă nr. 722 din 25 august 2010), în primul rând pentru că, din analiza cererii reclamantului, instanţa nu a reţinut nici o împrejurare nouă, necunoscută de instanţă la data pronunţării sentinţelor, care să determine revizuirea acestor hotărâri, iar, în al doilea rând, pentru că în cererea reclamantului nu se găsesc motive dintre cele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., pentru admisibilitatea revizuirii.
De asemenea, hotărârile judecătoreşti pronunţate, nefiind criticate de petentul Ş.A.I., care a avut calitatea de reclamant în aceste cauze, prin prisma cazurilor în care se poate cere revizuirea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., instanţa a fost în imposibilitatea de a stabili dacă revizuirea s-a cerut sau nu în termenele de revizuire prevăzute de art. 324 C. proc. civ. Nu în ultimul rând, cererea nu a putut fi calificată cerere de revizuire şi pentru că reclamantul a susţinut-o ca fiind cerere de reexaminare, iar nu de revizuire, deşi i s-a pus în vedere acest aspect.
Prin decizia civilă nr. 129 din data de 28 ianuarie 2014, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins apelul declarat de petent, ca nefondat. Tribunalul a apreciat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente. S-a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a pus în discuţie petentului calificarea cererii ca fiind revizuire, iar petentul s-a opus. De asemenea, prima instanţă a reţinut că şi în situaţia în care ar analiza cererea reclamantului ca o cerere de revizuire a sentinţelor civile nr. 539/2008 şi 397/2010, pronunţate de Judecătoria Gurahonţ, nu sunt incidente cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 739 R din data de 1 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost anulat recursul declarat de petentul Ş.A.l. împotriva deciziei civile nr. 129 din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 83 alin. (3) Noul C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 30 din data de 27 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1591/59/2014, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.A.I. împotriva deciziei civile nr. 739/R din 01 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosar nr. 634/238/201.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 aprilie 2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct 7 C. proc. civ., petentul menţionează ca atacă cu recurs decizia civilă nr. 129 din data de 28 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 634/238/2013, precum şi decizia nr. 236 pronunţată în Dosarul nr. 490/238/2013 de aceeaşi instanţă, solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii formulate în primă instanţă.
A cerut totodată, înlăturarea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi casarea hotărârii pronunţate în Dosarul nr. 11241/55/2007 al Judecătoriei Gurahonţ, cu consecinţa constatării faptului ca petentul şi ceilalţi fraţi ai săi nu sunt străini de succesiune pentru suprafaţa de 2 ha şi 3000 mp, restituită prin titlul de proprietate nr. 117655 din 04 octombrie 1996. Precizează că a chemat în judecată părţile din cauză, ca o cale de îndreptare a unor greşeli judiciare produse prin sentinţa civilă nr. 539 din 1 iulie 2008 în Dosarul nr. 11241/55/2007 al Judecătoriei Gurahonţ, prin care petentul şi ceilalţi fraţi au fost consideraţi străini de succesiunea terenurilor agricole restituite în temeiul Legii nr. 18/1991.
Solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca, prin ataşarea Dosarului nr. 11241/55/2007 şi a considerentelor sentinţei civile nr. 539 din 01 iulie 2008, să se constate că aceasta a fost greşită, prin neluarea în seamă a faptului că petentul şi ceilalţi fraţi ai săi au depus cerere de restituire a terenurilor în baza Legii nr. 247/2005.
Arată că hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se sprijină, conţin considerente contradictorii şi nu sunt corect motivate, iar soluţia cuprinsă în dispozitiv se întemeiază pe o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă din probele ce s-au administrat în cauză. De asemenea, soluţia pronunţată de instanţele de recurs nu se bazează pe probele administrate şi existente la Dosarul nr. 11241/55/2007. Solicită instanţei supreme ataşarea respectivului dosar, casarea hotărârii pronunţate în Dosarul nr. 11241/55/2007 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza probelor administrate.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite având în vedere următoarele considerente:
Căile extraordinare de atac sunt reglementate prin norme de ordine publică, de strictă interpretare, ce permit înlăturarea greşelilor din hotărârile judecătoreşti numai în cazurile şi pentru motiveie expres şi limitativ prevăzute de lege.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la condiţiile privind exerciţiul căilor extraordinare de atac, reglementate de C. proc. civ. 1865, aplicabil cauzei.
Înalta Curte constată, că întregul demers juridic al recurentului, promovat în cauza înregistrată cu nr. 634/238/2013 pe rolul Judecătoriei Gurahonţ, urmăreşte rejudecarea litigiilor ce au făcut obiect a! Dosarelor nr. 11241/55/2007, nr. 658/238/2007, nr. 553/238/2010, precum şi nr. 490/238/2014 ale Judecătorie Gurahonţ, prin promovarea unei căi de atac denumite „cerere de reexaminare", în care petentul, pe lângă persoanele care au fost parte în dosarele mai sus-menţionate, înţelege să se judece şi cu instanţa de judecată care a pronunţat soluţiile atacate, apreciate ca fiind netemeinice şi nelegale.
Se încearcă astfel, pe calea „cererii de reexaminare" să fie reanalizate şi soluţionate într-un sens favorabil petentului, precum şi intimaţilor Ş.A., Ş.D. şi F.C., litigiile care au avut ca obiect cererea de recunoaştere şi în favoarea respectivelor părţi a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2 ha teren reconstituit, prin titlul de proprietate din 04 octombrie 2006, numai fratelui lor Ş.C.V., singurul care a depus cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, înregistrată la Primăria Gurahonţ sub nr. 1506 din 19 martie 1991. Susţine petentul că, în mod greşit, instanţele nu au ţinut seama de faptul că acesta a depus, împreună cu numiţii Ş.A., Ş.D. şi F.C., cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu numărul 90 din 30 noiembrie 2005, la Primăria comunei Gurahonţ, după adoptarea Legii nr. 247/2005.
În toate dosarele solicitate a fi reexaminate, cererile formulate cu privire la acest titlu de proprietate au fost respinse, în sinteză, pentru motivul că reclamantul, cei doi fraţi şi sora lor, nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât după adoptarea Legii nr. 247/2005, ulterior cererii formulate de fratele lor Ş.C.V., ce a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Astfel, cauza înregistrată cu nr. 11241/55/2007, a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 539 din data de 1 iulie 2008, prin care s-a constatat că pârâţii reconvenţionali Ş.A., Ş.D. şi F.C. sunt străini de succesiunea defunctului Ş.P., în privinţa terenurilor arabile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul de proprietate din 04 octombrie 1996. Sentinţa pronunţată a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 105 R din 10 februarie 2009 a Tribunalului Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 397 din data de 3 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Gurahonţ în Dosarul nr. 658/238/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 722 din data de 25 august 2010, pronunţată de Tribunalul Arad, a fost respinsă acţiunea prin care reclamantul Ş.A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ş.M., să fie obligată pârâta să-i respecte paşnica folosinţă a terenului în suprafaţă de 2 ha, situat în satul P. în locul numit M. şi Pârâul Gropilor, precum şi casa, curtea şi grădina din satul P. înscrisă în CF nr. xx Pescari.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 8 februarie 2012 a Judecătoriei Gurahonţ, pronunţată în Dosarul nr. 553/238/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 702 R din data de 22 mai 2012 a Tribunalului Arad, a fost admisă cererea de partaj formulată de reclamantul Ş.A.I. împotriva pârâţilor Ş.D.M., Ş.A., Ş.D. şi F.C., parte în cauză fiind şi intervenienta Ş.D. Prin această sentinţă s-a constatat că problema suprafeţei de teren de 2 ha teren agricol situată în satul P., cuprinsă în titlul de proprietate din 04 octombrie 1996, a fost dezbătută prin sentinţa civilă nr. 539 din data de 1 iulie 2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 105 R din 10 februarie 2009 a Tribunalului Arad.
În fine, prin sentinţa civilă nr. 763 din data de 22 august 2013, pronunţată de Judecătoria Gurahonţ în Dosarul nr. 490/238/2013, definitivă, prin respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant Ş.A.I. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ş.D.M., a fost respinsă cererea formulată de reclamant privind constatarea nulităţii absolute a colilor de CF nr. A, B, C, D Gurahonţ, în care pârâta şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate din 04 octombrie 1996, constatarea masei succesorale şi a calităţii de moştenitor şi constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor din 24 noiembrie 2005, precum şi a certificatului de moştenitor suplimentar de partaj din 9 iulie 2007 emis de BNP T.F.
Cu caracter prealabil, având în vedere faptul că prin „cererea de revizuire" formulată, partea solicită redeschiderea litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată începând cu anul 2007, Înalta Curte apreciază că, în calea de atac pendinte, aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C. proc. civ., în temeiul art. 24 din noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit căruia, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Înalta Curte constată că motivele invocate prin cererea depusă de parte şi care a parcurs etapele fondului, apelului şi recursului în Dosarul nr. 634/238/2013, fiind soluţionată irevocabil de Curtea de Apel Timişoara, prin decizia nr. 739 din data de 1 octombrie 2014, nu pot fi circumscrise niciuneia dintre ipotezele strict determinate de lege în care poate fi atacată o hotărâre, printr-o cale extraordinară de atac, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte observă, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din acelaşi Cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
În conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cele ale art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate, acestea nefiind susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei inadmisibilitâţii, celelalte aspecte subsumate prezentului recurs, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ., excepţia analizată fiind o excepţie absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea intimatei formulată prin întâmpinare, dată fiind culpa procesuală a recurentului, va obliga pe acesta la plata sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimata Ş.D.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Ş.A.I.
Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Ş.D.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1435/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1444/2015. Civil → |
|---|
