ICCJ. Decizia nr. 149/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 149/2015
Dosar nr. 4394/301/2014
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 21 ianuarie 2015
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 februarie 2013, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub număr de dosar 7181/3/2013, reclamanta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC K.P. SRL:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 2517,01 lei (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru desfăşurarea activităţii de retransmitere prin cablu, în perioada noiembrie 2011 - februarie 2012;
- obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere calculate în raport de pct. 9 din Decizia ORDA nr. 327/2010 şi de capitolul 5 Remuneraţii pct. 5.4 lit. a) din autorizaţia de licenţă încheiată de pârâtă cu A.;
- obligarea pârâtei la transmiterea rapoartelor financiare aferente lunilor martie - decembrie 2012, conform Deciziei ORDA nr. 327/2010 în vederea calculării cuantumului remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi necesare emiterii facturilor corespunzătoare;
- obligarea pârâtei la achitarea prejudiciului estimat prin netransmiterea rapoartelor în valoare de 6.529,39 lei (cu TVA inclus).
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996, art. 1350 din noul C. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1865 din 07 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţelor din Bucureşti. A fost dispusă declinarea soluţionării cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - A. şi pe pârâtă K.P. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 95 din noul C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Conform 94 pct. 1 lit. j) din noul C. proc. civ., competenţa în primă instanţă în materia litigiilor evaluabile în bani sub limita de 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, revine judecătoriei.
S-a constatat că, în speţă, litigiul este evaluabil în bani, valoarea acestui situându-se potrivit cererii de chemare în judecată sub limita de 200.000 lei, neexistând nicio dispoziţie cuprinsă în legea specială, Legea nr. 8/1996, care să consacre competenţa tribunalului în această materie.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale s-a reţinut că prin autorizaţia de licenţă neexclusivă nr. 7 C din 06 ianuarie 2012, părţile au stabilit că plata remuneraţiei urmează a se face în contul reclamantei deschis la B. Sucursala Titan.
În condiţiile în care locul executării parţiale a obligaţiilor este în Bucureşti, sector 3, iar pricina nu formează obiectul unei competenţe teritoriale exclusive potrivit art. 117 - 121 din noul C. proc. civ., competenţa este alternativă şi poate reveni Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub număr de dosar 4394/301/2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 355 din 10 aprilie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a fost dispusă declinarea judecării prezentei cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinându-se, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ., potrivit cărora, competenţa este determinată de domiciliul sau sediul pârâtului la momentul înregistrării acţiunii.
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a reţinut, în esenţă, că art. 107 din noul C. proc. civ. instituie regula generală potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
S-a constatat că reclamanta invocă întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale rezultată din contractul - autorizaţie de licenţă neexclusivă nr. 7/C din 06 ianuarie 2012, iar locul executării parţiale a obligaţiilor este în Bucureşti, sector 3, conform art. 5.4, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) punctul 3 din noul C. proc. civ.
S-a apreciat că aceste instanţe sunt deopotrivă competente să judece cauza pendinte, iar dispoziţiile art. 116 din noul C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanţei la care înţelege să introducă acţiunea, astfel că aceea instanţă va deveni competentă să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită.
Astfel, prin Sentinţa nr. 12796 din 22 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamanta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - A. a chemat în judecată pe pârâta K.P. SRL, solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2517,01 lei sumă reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru desfăşurarea activităţii de retransmitere prin cablul pentru perioada noiembrie 2011- februarie 2012, conform facturilor depuse la dosarul cauzei şi contractului din 06 ianuarie 2012.
Potrivit art. 5.4 din contractul-autorizaţie de licenţă neexclusivă din 06 ianuarie 2012, contract în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale şi pentru care se solicită plata sumei de 2517,01 lei, modalitatea de plata a remuneraţiei se va efectua de către utilizator în contul deschis la B. sucursala Titan pe numele A.
Conform dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul", dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: "în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".
Art. 116 din noul C. proc. civ. dispune că: "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă, având în vedere şi textele legale anterior evocate, reclamanta având posibilitatea de a introduce acţiunea la oricare dintre instanţele de la locul executării parţiale a obligaţiilor care este în Bucureşti, sector 3 (conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ.) ori de la sediul pârâtei care este în Craiova (conform art. 107 din noul C. proc. civ.), aceste instanţe fiind deopotrivă competente.
În cauză, opţiunea reclamantei Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - A. a fost în sensul soluţionării cauzei la Bucureşti, prin urmare, la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul executării parţiale a obligaţiilor, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.
Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1491/2015. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 147/2015. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
