ICCJ. Decizia nr. 1491/2015. Civil. Contestaţie la executare. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1491/2015
Dosar nr. 4056/83/2013
Şedinţa publică din 2 iunie 2015
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 5.07.2013, revizuentul C.G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, privind dispozitivul hotărârilor judecătoreşti - decizia nr. 445/ R din 27 mai 2013, Dosar nr. 125/266/2012 a Tribunalului Satu Mare, respectiv Decizia nr. 253/ R din 26 aprilie 2011 a Tribunalului Satu Mare, să se dispună anularea Deciziei nr. 445/ R din 27 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.
Prin Decizia civilă nr. 603 din 12 septembrie 2013, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia de necompetenţă a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de revizuentul C.G. în favoarea Curţii de Apel Oradea, întrucât instanţa „mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile", respectiv Tribunalul Satu Mare şi Judecătoria Negreşti Oaş este Curtea de Apel Oradea.
Prin cererea înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Oradea revizuentul C.G. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 445/ R din 27 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, având în vedere că aceasta este contradictorie cu Decizia nr. 253/ R din 26 aprilie 2011 a Tribunalului Satu Mare în Dosarul nr. 160/266/2009.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că cele două sunt în contradicţie evidentă privind anularea actelor de executare în dosarele executorului judecătoresc M.B. nr. x, z, y/2008 şi că fiind hotărâri ale aceleiaşi instanţe, consideră că se impune anularea unei hotărâri, însă ultima, care nu a fost pusă în executare, nu poate fi menţinută raportat la Decizia nr. 253/2011, care şi-a produs efecte juridice din anul 2011, anulând toate actele de executare din dosarele executorului menţionate.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 8/2013 - PI din 11 februarie 2014 a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G. împotriva deciziei civile nr. 445/ R din 27 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în Dosar nr. 125/2662012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, întrucât cele două hotărâri nu sunt potrivnice având în vedere că nu au avut acelaşi obiect, în prima Decizie nr. 253/ R fiind soluţionată o contestaţie la executare, iar al doilea dosar în care s-a pronunţat decizia nr. 445/ R din 27 mai 2013 a avut ca obiect o acţiune de drept comun în constatarea nulităţii vânzării imobilului revizuentului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, revizuentul C.G. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi constatarea existenţei dispoziţiilor contradictorii cuprinse în dispozitivul hotărârilor nr. 445/ R din 27 mai 2013 şi nr. 253/ R din 26 aprilie 2011.
În argumentarea motivelor de recurs, revizuentul C.G. susţine caracterul contradictoriu al celor două hotărâri, având în vedere că decizia civilă nr. 253/ R a Tribunalului Satu Mare menţine cu caracter irevocabil nulitatea actelor de procedură din Dosarul execuţional nr. x/2008 al B.E.J. - M.B., însă decizia civilă nr. 445/ R a Tribunalului Satu Mare, înlătura efectele primei decizii şi menţine efectele actelor de procedură din dosarul B.E.J. – M.B. nr. x/2008, deşi acestea au fost anulate.
În acest sens, recurentul consideră ca fiind nelegală decizia atacată, întrucât menţine acte anulate cu caracter definitiv de o instanţă, respectiv Sentinţa nr. 806/2009 a Judecătoriei Negreşti Oaş, contrar oricăror norme de drept, omiţând să constate faptul că până la judecarea recursului împotriva acelei hotărâri, pe o durata de 3 ani, executorul nu îşi putea reface actele anulate.
Mai arată recurentul că, actul prin care s-a solicitat punerea în executare a procesului-verbal de adjudecare din 2008 din Dosarul nr. x/2008, către B.E.J. – L.N. în Dosar nr. 627/2011 a fost anulat în Dosarul nr. 513/266/2013 a Judecătoriei Negreşti Oaş, prin Încheierea nr. 523/2013, iar în considerentele sentinţei atacate nu s-au reţinut aceste elemente, de natura a duce la admisibilitatea cererii de revizuire, nici caracterul contradictoriu al celor două hotărâri judecătoreşti, evidente prin conţinutul dispozitivului.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul W.L.Z. la data de 29 octombrie 2014 se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul C.G. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. Civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate ” .
Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.
Din examinarea dosarului se constată că, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege întrucât cele două hotărâri indicate în cererea de revizuire nu sunt potrivnice, acestea neavând acelaşi obiect.
Astfel, prin decizia nr. 253 din 26 aprilie 2011 s-a luat act de renunţarea la judecata recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 806 din 05 august 2009, prin care a fost soluţionată contestaţia la executare împotriva vânzării la licitaţie a imobilului revizuentului anulându-se formele de executare silită întocmite până în anul 2009, în dosarul execuțional nr. x/2008 al executorului judecătoresc Benone Mihalcea, pentru vicierea procedurii de executare silită.
Prin decizia civilă nr. 445/ R supusă revizuirii pronunţată în Dosarul nr. 125/266/2012 s-a respins acţiunea având ca obiect nulitatea actului de adjudecare al imobilului emis la data de 01 septembrie 2010 în Dosarul execuțional nr. x/2008 al aceluiaşi executor judecătoresc B.M. cu motivarea că actul de adjudecare ca ultim act al executării silite poate fi desfiinţat doar în cadrul contestaţiei la executare silită şi nu pe calea dreptului comun, aspect ce relevă şi o distincţie de cauză între cele două litigii.
În acest sens se reţine că, Decizia nr. 253/ R vizează o contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate până în 05 august 2009, data pronunţării Sentinţei nr. 806 din 05 august 2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 253/ R, iar cea de-a doua Hotărâre nr. 445/ R vizează nulitatea actului de adjudecare din 1 septembrie 2010 al aceluiaşi imobil proprietatea revizuentului, în dosarul execuțional cu acelaşi nr. x/2008.
În acest context, se constată că cele două hotărâri nu sunt contradictorii, întrucât acestea vizează acte de executare din perioade diferite, neavând acelaşi obiect şi prin urmare nu se poate vorbi de contrarietatea dispoziţiilor acestora, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.G. împotriva Sentinţei civile nr. 8/2013/ PI din 11 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1492/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 149/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
