ICCJ. Decizia nr. 156/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 156/2015
Dosar nr. 1353/120/2010**/a1
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3369 din data de 28 noiembrie 2013, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată din oficiu, a constatat prescris dreptul la acţiune în ceea ce priveşte suma de 85.394,4 lei aferentă facturilor din 30 noiembrie 2006, din 30 decembrie 2006, din 31 ianuarie 2007, din 28 martie 2007 şi a admis în parte acţiunea formulată de SC G.C.L.T. SA Dâmboviţa, reprezentată prin lichidator judiciar P.V. IPURL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraşului Fieni, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 175.764,82 lei, debit restant şi a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 2640 din data de 26 martie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Fieni prin primar, împotriva Sentinţei nr. 3396 din data de 28 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa ca nefondat, a admis recursul declarat de reclamanta SC G.C.L.T. SA Dâmboviţa, prin lichidator judiciar P.V. IPURL împotriva acestei sentinţe, a modificat în parte sentinţa, în sensul că a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată din oficiu şi a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 261.735,22 lei, reprezentând debit restant.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 27 martie 2014, contestatoarea Primăria Oraşului Fieni a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2640 din data de 26 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimata SC G.C.L.T. Dâmboviţa SA, prin lichidator judiciar CLI. P.V.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3968 din 17 iulie 2014 a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Primăria Oraşului Fieni ca nefondată.
Împotriva Deciziei nr. 3968 din 17 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a declarat recurs Primăria Oraşului Fieni, înregistrat pe rolul instanţei la data de 7 august 2014.
Examinând recursul formulat, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanţă, la termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este inadmisibil.
Prin art. 129 coroborat cu art. 126 din Constituţia României, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia juridică a drepturilor subiective încălcate, prin care a fost reglementat şi dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesuale civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Căile de atac sunt prevăzute de lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalităţii, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art. 129 din Constituţia României, care instituie dreptul părţilor interesate de a ataca hotărâri judecătoreşti numai în condiţiile legii. Textul constituţional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
În speţă, va fi dată eficienţă juridică reglementărilor cuprinse în art. 320 alin. (3) C. proc. civ., respectiv că hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Deoarece contestaţia în anulare, are sub aspect procedural, un caracter accesoriu în raport cu judecata propriu-zisă în fond sau în recurs, conţinutul art. 320 alin. (3) C. proc. civ. devine o expresie a principiului de drept conform căruia accesoriul urmează soarta principalului. Astfel fiind, dacă s-a atacat cu contestaţie în anulare o hotărâre a unei instanţei de fond, hotărârea asupra contestaţiei va fi şi ea în condiţiile legii supusă apelului sau recursului, iar dacă contestaţia în anulare s-a îndreptat împotriva unei decizii date de instanţa de recurs, hotărârea dată asupra contestaţiei este şi ea irevocabilă.
În speţă, Hotărârea nr. 3968 din 17 iulie 2014, a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 2640 din data de 26 martie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3396 din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa. Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare nu are cale de atac, şi prezentul recurs, raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate, este inadmisibil.
Faţă de cele ce preced urmează ca recursul declarat de recurenta Primăria Oraşului Fieni să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Primăria Oraşului Fieni împotriva Deciziei nr. 3968 din 17 iulie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 16/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
