ICCJ. Decizia nr. 1575/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1575/2015
Dosar nr. 9774/111/2010**
Şedinţa publică de la 9 iunie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.R. SRL în contradictoriu cu intimata pârâtă SC "D.B." SA, împotriva Sentinţei nr. 1191/COM din 21 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC I.R. S.R.L., prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea, în totalitate, a hotărârii revizuite iar pe fondul cauzei, rejudecând apelul formulat, admiterea cererii de apel, schimbarea în tot a hotărârii pronunţate de prima instanţă cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 34 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I.R. SRL Târgu Mureş, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC "D.B." SA, împotriva Deciziei nr. 112/C/2012-A din 21 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o în totalitate.
În şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2015, instanţa din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat următoarele:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pot constitui obiect al cererii de revizuire hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de către o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Pentru a putea fi supusă revizuirii, este necesar ca prin hotărârea atacată să se evoce fondul.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor. Hotărârea instanţei de apel evocă fondul atunci când prin ea s-a admis apelul şi, fie s-a anulat sentinţa şi s-a cercetat fondul, fie s-a schimbat sentinţa.
Prin urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
În speţă, prin Decizia nr. 112/A din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, a cărei revizuire se cere, a fost respins apelul formulat de apelanta SC I.R. SRL împotriva Sentinţei nr. 1191/COM/ 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor.
Aşadar, având în vedere considerentele mai sus arătate, deoarece prin decizia atacată nu s-a evocat fondul, apelul fiind respins, Curtea a reţinut că aceasta nu este susceptibilă de revizuire şi, prin urmare, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire apare ca întemeiată.
Împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC I.R. SRL iar baza art. 328 alin. (1) rap. la art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., respectiv art. 313 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii recurenta arată că a introdus o acţiune în pretenţii în faţa Tribunalului Bihor prin care a solicitat obligarea pârâtei SC D.B. S.A. la plata sumei de 212.861,64 lei reprezentând contravaloarea parţială a facturii din 03 iunie 2008, constituindu-se Dosar nr. 9774/111/2010*, anexate întâmpinării nr. 127 din 14 ianuarie 2011, înregistrată la Tribunalul Bihor.
În data de 14 ianuarie 2011, pârâta-intimată SC D.B. S.A. a depus la dosar două înscrisuri intitulate "Anexă la contractul din 31 august 2007". Aceste înscrisuri au fost invocate în scopul de a dovedi că în cuprinsul Anexei la contractul din 31 august 2007 reprezentanţii celor două societăţi comerciale nu au stabilit un preţ fix care să poată fi calculat în funcţie de unitatea de suprafaţă pe care s-a prestat lucrarea, pârâtul SC D.B. S.A. susţinând că părţile au negociat un preţ rezonabil în măsura gradului de implicare a fiecărei parte în executarea lucrării şi în limita preţului finit care era preţul stabilit prin contractul de achiziţie publică din 14 septembrie 2007.
Cererea de chemare în judecată a fost respinsă prin Sentinţa nr. 1191/COM/2011 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Bihor, împotriva acestei hotărâri fiind formulat apel care însă a fost respins prin Decizia nr. 112/C/2012-A a Curţii de Apel Oradea din data de 21 noiembrie 2012, iar împotriva hotărârii pronunţate în apel recurenta a formulat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a fost respins în data de 26 septembrie 2013.
Arată că a formulat plângere penală împotriva SC D.B. S.A. şi împotriva unor autori necunoscuţi, persoane fizice din cadrul acesteia pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969, plângere care a făcut obiectul Dosarului penal nr. 6653/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. În cadrul acestui dosar penal, la solicitarea organelor de urmărire penală, s-a efectuat constatarea tehnico-ştiinţifică din 25 ianuarie 2013 prin care s-a stabilit faptul că ştampila şi semnătura figurând pe înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31 august 2007" nu au fost executate de către reprezentanţii recurentei, fiind copiate de pe un alt înscris. în urma cercetărilor s-a constatat faptul că înscrisul a fost certificat pentru conformitate cu originalul de către numita L.I.L., iar acest înscris împreună cu întâmpinarea au fost depuse la dosarul cauzei cu acordul directorului general al SC D.B. S.A., numitul C.D. Prin ordonanţa de clasare din 22 iulie 2014 întocmită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus clasarea cauzei faţă de numita L.I.L. şi SC D.B. SA în baza art. 181 C. pen. din 1969, pentru motivul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Prin aceeaşi ordonanţă a fost sesizată Judecătoria Oradea în vederea desfiinţării înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31 august 2007". Astfel, Judecătoria Oradea, prin Încheierea nr. 613/2014 din 29 octombrie 2014 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi a desfiinţat înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31 august 2007" pentru motivul că a fost falsificat.
Urmare a desfiinţării înscrisul intitulat "Anexă la contractul din 31 august 2007", în data de 26 noiembrie 2014 a fost înregistrată cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 112/C/2012-A a Curţii de Apel Oradea, formându-se Dosarul nr. 9774/111/2010 iar prin Decizia nr. 34/2015 a Curţii de Apel Oradea s-a respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Consideră recurenta că în privinţa Deciziei nr. 34/2015 a Curţii de Apel Oradea este incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 conform căruia "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)".
Susţine recurenta că, este cât se poate de evident faptul că prin interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. din 1865 s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată, decât prin casarea Deciziei nr, 34/2015 a Curţii de Apel Oradea, atâta timp cât a avut ca rezultat respingerea cererii de revizuirii fără a se proceda la analizarea temeiniciei cererii.
Deoarece prin decizia atacată nu s-a evocat fondul, apelul fiind respins, Curtea a reţinut că aceasta nu este susceptibilă de revizuire şi, prin urmare, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire apare ca întemeiată. Instanţa de fond a considerat că, în căile de atac, doar acele hotărâri prin care s-a admis apelul pot evoca fondul sau, cu alte cuvinte, o decizie prin care se respinge apelul nu poate fi supusă niciodată revizuirii. Consideră recurenta că o astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. din 1865 este total eronată.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. din 1865 "revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri". Arată că dispoziţiile legale mai sus invocate impun exclusiv condiţia ca prin hotărârea atacată cu cererea de revizuire să se fi analizat fondul cauzei deduse judecăţii. Or, calea de atac a apelului este o cale de atac de reformare şi devolutivă care are ca obiect reanalizarea fondului cauzei, astfel cum s-a întâmplat şi în prezenta speţă.
În prezenta cauză respingerea apelului a fost determinată chiar de invocarea înscrisului care a fost desfiinţat ca fiind fals.
Arată că, deşi "Anexa la contractul din 31 august 2007" a fost depusă la dosarul de primă instanţă împreună cu întâmpinarea din 14 ianuarie 2011 şi a fost invocată de către pârâta-intimată în faţa primei instanţe în vederea respingerii cererii de chemare în judecată, în considerentele Sentinţei comerciale nr. 1191/COM/2011 din 21 decembrie 2011 Tribunalul Bihor nu a făcut absolut nicio referire la acest înscris, respingând cererea de chemare în judecată pentru alte motive şi anume pentru faptul că simpla înregistrare în contabilitatea pârâtei-intimate a facturii fiscale din 03 iunie 2008, urmat de refuzul scris şi expres la plată a sumei de 212.861 RON din partea pârâtei-intimate nu valorează o recunoaştere a datoriei. Prima instanţă nu a analizat nici problematica preţului stabilit pentru executarea contractului de prestări servicii din 31 august 2012, nici faptul dacă acest preţ a fost sau nu determinat în baza "Anexei la contractul din 31 august 2007", fiind evident faptul că hotărârea pronunţată de primă instanţă nu poate constitui obiectul revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 teza a II-a din C. proc. civ. din 1865.
În schimb, prin Decizia nr. 112/C/2012/A din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea instanţa de apel a analizat în detaliu problematica preţului stabilit pentru executarea contractului de prestări servicii din 31 august 2012, făcând mai multe referiri exprese la "Anexa la contractul din 31 august 2007", fiind în afara oricărui dubiu faptul că instanţa de apel a evocat fondul cauzei analizând mijloace de probe care nu au fost analizate deloc în faţa primei instanţe şi a stabilit o nouă stare de fapt, respingând apelul în urma analizării acestor mijloace de probă.
Consideră că Anexa la contractul din 31 august 2007, în pronunţarea Deciziei nr. 112/C/2012 - A din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, are caracter determinant. Astfel, pârâta-intimată a recunoscut, în mod expres, iar instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că anexa menţionată a fost acel înscris în baza căreia s-a elaborat oferta la licitaţie, iar preţul care figurează în contractul de achiziţie publică a fost stabilit în baza preţului fixat în oferta la licitaţie. De altfel, instanţa de apel, în vederea respingerii apelului, a reţinut faptul că preţul din anexă şi cel din oferta de licitaţie sunt identice, motiv pentru care recurenta nu poate solicita o sumă mai mare decât cea fixată în ofertă, în funcţie de care s-a fixat preţul din contractul de achiziţie publică.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ, se poate cere revizuirea hotărârilor rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a hotărârilor date de o instanţa de recurs atunci când se evocă fondul.
Raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate rezultă că, de regulă, hotărârile instanţei de apel prin care este analizat fondul cauzei pot face obiectul revizuirii, fiind lipsit de relevanţă dacă hotărârea dată în apel este una de admitere a acestei căi de atac sau de respingere a ei. Aceasta deoarece, în fiecare dintre aceste două situaţii, are loc o devoluare totală a fondului, (în limitele stabilite de cele două principii tantum devolutum quantum apellatum şi tantum devolutum quantum iudicatum), instanţa de apel statuând atât în fapt cât şi în drept, astfel cum rezultă din art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Această concluzie decurge din caracterul căii de atac a apelului, anume acela de a fi o cale devolutivă care deschide posibilitatea unei noi judecăţi pe fond, consecutivă celei realizate în instanţa de fond, cu excepţia situaţiilor în care apelul este soluţionat fără a se aborda fondul cauzei.
În cauza dedusă judecăţii, prin decizia atacată cu revizuire a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC I.R. S.R.L împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, instanţa de apel procedând la o devoluare totală a pricinii, atât în fapt cât şi în drept.
În aceste circumstanţe, decizia pronunţată în apel este susceptibilă de a face obiectul cererii de revizuire astfel că, decizia instanţei de apel, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, nu este legală.
Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (2), (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta SC I.R. SRL împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1743/2015. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1572/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
