ICCJ. Decizia nr. 1709/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1709/2015
Dosar nr. 6965/3/2014
Şedinţa publică din 19 iunie 2015
Asupra cererii de recurs, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 275 din 05 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva Deciziei civile nr. 207 din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 29384/4/2012, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
Cu titlu preliminar, în considerarea dispoziţiilor art. 24 şi 25 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, coroborate cu art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, a subliniat că în speţă sunt incidente prevederile Codului de procedură civilă de la 1865.
În argumentarea acestei concluzii, instanţa a raportat evocatele norme legale la faptul că revizuirea este cale extraordinară de atac de retractare, care în speţă a fost îndreptată împotriva unei decizii irevocabile pronunţate într-o contestaţie la executare, respectiv o cerere incidentală formulată în cursul şi în legătură cu procedura de executare silită, aspecte în considerarea cărora a conchis că soluţionarea căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în cadrul executării silite rămân supuse prevederilor legale în vigoare la data începerii executării. Astfel cum, în cauză, executarea silită a început anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, curtea a apreciat că cererea de revizuire este guvernată de prevederile legii vechi, sub imperiul căreia a fost iniţiată această procedură.
Pe fondul cererii, a avut în vedere că revizuentul a susţinut că Decizia nr. 207 din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 29384/4/2012, împotriva căreia a formulat calea de atac extraordinară a revizuirii, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 3081 din 02 decembrie 2013, dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 13742/302/2012, reţinând astfel incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În analiza căii de atac de retractare, curtea a verificat îndeplinirea în speţă a condiţiilor de admisibilitate, respectiv: să vizeze hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), să nu fi fost date în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în ultimul, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost pusă în discuţia părţilor.
Dintre cerinţele enumerate, instanţa a reţinut că, în speţă, prezintă interes cea referitoare la îndeplinirea cumulativă a identităţii de părţi, obiect şi cauză, având în vedere că din actele dosarului soluţionat prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, rezultă că nu s-a invocat şi nu s-a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat, cele două hotărâri sunt irevocabile, fiind pronunţate în dosare diferite, ambele evocând fondul - dat fiind că, instanţele de recurs, în amândouă hotărârile pretins contradictorii au dispus admiterea căilor de atac exercitate şi au procedat la modificarea sentinţelor recurate, reconsiderând situaţiile de fapt avute în vedere de instanţele de fond.
Astfel, sub aspectul îndeplinirii triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - impusă de prevederile art. 322 pct. 7 raportat la art. 1201 C. civ., între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contradictorii, curtea a reţinut că niciuna nu este îndeplinită, argument în considerarea căruia a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva Deciziei civile nr. 275 din 05 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuentul M.C. a declarat recurs, invocând nelegalitatea acesteia pentru a nu se fi observat de către instanţă că prin decizia a cărei revizuire a solicitat-o a fost admis recursul şi au fost desfiinţate toate actele de executare silită, deşi asupra unora dintre ele se pronunţase în mod irevocabil, prima instanţă de control judiciar, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat.
Astăzi în şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea art. 298, raportat la art. 316 C. proc. civ., reţine următoarele:
Conform art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea recursului.
În cauză, recurentul a nu a indicat niciunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care atrag modificarea ori casarea deciziei recurate.
Singura critică formulată de autorul căii de atac referitor la faptul că prin hotărârea a cărei revizuire a cerut-o au fost desfiinţate toate actele de executare silită, deşi asupra unora dintre ele se pronunţase în mod irevocabil prima instanţă de recurs, este lapidară şi lipsită de orice element concret, astfel că nu permite subsumarea sa în niciunul dintre cazurile de nelegalitate anterior evocate.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Astfel, simpla afirmare a aspectelor expuse de recurentul M.C. nu răspunde exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.
De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În alţi termeni, faţă de considerentele ce preced, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.
În considerarea celor arătate, având în vedere că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nefiind identificate motive de ordine publică care să poată fi invocate de instanţă din oficiu, Înalta Curte va constata că operează sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent M.C. împotriva Deciziei civile nr. 275 din 05 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2015. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1724/2015. Civil → |
|---|
