ICCJ. Decizia nr. 1609/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1609/2015
Dosar nr. 18668/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 78/A din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii reclamanţii P.N.S. şi P.G.C. au formulat recurs, la data de 1 aprilie 2015.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 aprilie 2015.
În aplicarea art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată la data de 14 mai 2015 şi s-a dispus comunicarea către părţile în litigiu.
Astfel, raportul a fost comunicat recurenţilor reclamanţi P.N.S. şi P.G.C. la data de 20 mai 2015, conform dovezilor aflate la filele 19-20, intimatului pârât M.F.P. la data de 20 mai 2015, conform dovezii aflate la fila 21.
Părţile nu au depus punct de vedere ia raport.
Analizând excepţia madmîsibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (varianta în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată) „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apei."
Se reţine că cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 19 decembrie 2013, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, are ca obiect obligarea pârâtului la plata la plata preţului de piaţă ai imobilului situat în Bucureşti, sector 1, fiind întemeiată în drept pe Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012 „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară" (alin. (1)) şi „Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care primt-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţa este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o aîtă expresie similară" (alin. (2)).
Ca urmare, Decizia civilă nr. 78/A din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanţii P.N.S. şi P.G.C. împotriva Deciziei nr. 78/A din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1608/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1638/2015. Civil → |
|---|
