ICCJ. Decizia nr. 1607/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1607/2015
Dosar nr. 4177/306/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 11 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 06 aprilie 2015, creditoarea SC A. SA a solicitat ca, prin încheiere în camera de consiliu, să se dispună învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC BC. SRL, la data de 27 februarie 2015, scadent la data de 05 martie 2015.
În motivare, creditoarea a arătat că în cuprinsul biletului la ordin se arată că locul emiterii este Braşov, scadenţa este la data de 05 martie 2015, iar locul plăţii este în Braşov.
Prin Încheierea civilă nr. 2055/CC din 8 aprilie 2015, Judecătoria Sibiu a declinat competenta de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Braşov.
În motivare, instanţa a reţinut că potrivit art. 104 alin. (4) raportat la art. 30 din Legea nr. 58/1934 „dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată, altul decât cel al domiciliului trasului, fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută, trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. În lipsa unei atari arătări, acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii.”
Conform biletului la ordin cu privire la care s-a solicitat investirea cu formula executorie, instanţa a reţinut că locul emiterii, precum şi locul plăţii, sunt în Braşov.
Împrejurarea că petentul a ales sa formuleze cererea de investire cu formula executorie la Judecătoria Sibiu nu poate afecta competenta de soluționare a cererii de investire, câtă vreme locul plăţii este în Braşov.
Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat încheierea din data de 29 aprilie 2015, prin care a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza spre soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivare, a reţinut incidenţa art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia „Cererea de investire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (…).”
Competenţa teritorială a instanţei are caracter alternativ, creditorul putând alege între cele două instanţe prevăzute de lege.
Astfel, instanţa a reţinut în cauză o competenţă alternativă, fiind incident art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia „ reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”, text de lege ce trebuie înţeles în sensul că, dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanţele competente, nici pârâtul şi nici instanţa nu pot contesta opţiunea acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC BC. SRL, scadent la data de 05 martie 2015.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 06 aprilie 2015, dată la care Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. fusese modificată de Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, prin introducerea art. 6401.
Astfel, în conformitate dispoziţiile art. 6401 alin. (2) „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales”.
Dispoziţia legală mai sus redată cuprinde, în prima teză a alineatului al doilea, reglementarea unei competenţe teritoriale alternative, în sensul că sunt deopotrivă competente, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.
În speţa supusă analizei, se constată că prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în alin. (2) a aceluiaşi articol că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului, au competenţă de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
Prin urmare, operează dispoziţiile din art. 116 C. proc. civ., care instituie dreptul reclamantului de a opta în alegerea instanţei, “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
În speţă, raportat la textele de procedură menţionate, creditoarea a avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sibiu, ca instanţă în circumscripţia căreia află sediul creditoarei şi Judecătoria Braşov, în circumscripţia căreia se află stabilit locul emiterii şi al plăţii.
Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditoarei a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formula executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Sibiu.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei Sibiu, în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a cererii, ca urmare a opţiunii creditoarei, care a învestit în mod legal această instanţă, în raport de dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., cu cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1608/2015. Civil → |
|---|
