ICCJ. Decizia nr. 1693/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1693/2015
Dosar nr. 27239/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 27239/3/2014, la data de 07 august 2014, petenta SC T. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul S.D.E.S.E.N., în temeiul art. 450 C. proc. civ.; suspendarea executării provizorii a Sentinţei civile nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 35777/3/LM/72013, prin care instanţa a dispus obligarea sa la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egală cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august - decembrie 2013 proporţional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat acţiunea, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
S-a dovedit totodată că împotriva acestei sentinţe petenta a formulat apel înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 30 octombrie 2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 9059 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 27239/3/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierea din şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea formulată de petentă, a dispus suspendarea executării provizorii a Sentinţei civile nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 35777/3/LM//2013, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat calea de atac intitulată "apel" intimatul S.D.E.S.E.N.
Înalta Curte, apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
În drept, în baza art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în forma de la data introducerii acţiunii, 7 august 2014, în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii; alin. (3) din acest articol prevede că la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziţii, la care norma face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.
Alin. (3) a fost modificat prin pct. 8 din Legea nr. 138/2014, astfel că începând cu 19 octombrie 2014, cererea de suspendare se judecă de către instanţa de apel, dispoziţiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. rămân aplicabile, iar încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (2) din aceeaşi lege "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
Se constată, pe de o parte, că Sentinţa civilă nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitată a fi suspendată, potrivit art. 450 alin. (1) C. proc. civ., a fost pronunţată de tribunal în primă instanţă şi este supusă doar apelului, potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, situaţie în care, hotărârea pronunţată de curtea de apel, în apel, este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât şi încheierea dată de instanţa de apel potrivit art. 450 alin. (3) C. proc. civ. va avea acelaşi regim juridic sub aspectul căilor de atac.
Pe de altă parte, în reglementarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi ale Legii nr. 303/2004, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de abilitare.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege arătate nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.
La data introducerii cererii de suspendare, 7 august 2014, dispoziţiile art. 450 alin. (3), raportat la dispoziţiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ., prevedeau că încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separai.
Deşi potrivit acestor dispoziţiilor legale, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunţată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situaţia particulară în care această hotărâre a fost pronunţată de către cartea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanţa imediat superioara, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În acest sens fiind şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În consecinţă, întrucât hotărârea ce se va da în apel este definitivă, şi încheierea dată asupra cererii de suspendare, este la rândul ei definitivă.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâtul S.D.E.S.E.N. împotriva încheierii de şedinţă din 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de pârâtul S.D.E.S.E.N. împotriva încheierii de şedinţă din 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 27239/3/2014.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1692/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1694/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
