ICCJ. Decizia nr. 1706/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1706/2015
Dosar nr. 1678/1/2015
Şedinţa publică din 19 iunie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 30 aprilie 2015, sub nr. 1678/1/2015, petentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General, revizuirea Deciziei nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, a arătat, în esenţă, că decizia atacată este contradictorie cu Decizia nr. 1161 din 2 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1640/2/2015, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 4455 din 29 iunie 2011 a aceleiaşi instanţe şi că încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia.
Petentul a susţinut că cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă, întrucât Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi Decizia nr. 1161 din 2 aprilie 2015 a aceleiaşi instanţe, sunt hotărâri irevocabile, fiind pronunţate de instanţe de recurs, care evocă fondul.
În opinia sa, în cauză, este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece hotărârile mai sus menţionate sunt potrivnice, aspect ce rezultă din faptul că prin Decizia nr. 1161 din 2 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 4455 din 29 iunie 2011 a aceleiaşi instanţe, iar prin Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire ce a vizat Decizia nr. 4572 din 7 septembrie 2012 a aceleiaşi instanţe.
De asemenea, revizuentul a susţinut că, în speţă, se regăseşte tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Astfel, litigiile în care au fost pronunţate cele două hotărâri pretins potrivnice au avut aceleaşi părţi, respectiv pe revizuentul A.D. şi pe intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General, au avut acelaşi obiect, şi anume două cereri de revizuire, formulate în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ce vizau fişa pentru evidenţa drepturilor sale de pensie, aferente perioadei cuprinse în intervalul septembrie 2007 - decembrie 2014 şi aceeaşi cauză ce a constat în stabilirea cuantumului drepturilor de pensie aflate în plată ale petentului, care şi-a desfăşurat activitatea timp de 17 ani în structurile de specialitate ale Parlamentului României.
Revizuentul a precizat că intimata a omis să comunice Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, veniturile realizate de acesta, în sumă de 53.519 lei, înscrise la ultimele nouă poziţii în adeverinţa nr. 20052 din 12 februarie 2015 emisă de Direcţia Economic, Stagii de cotizare şi Arhive a acestei instituţii.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin cererea formulată la data de 17 iunie 2015, revizuentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 963 din Legea nr. 7 12006 privind statutul funcţionarului parlamentar.
În motivarea excepţiei, petentul a arătat că art. 97 din actul normativ mai sus menţionat prevede, în mod expres, că această lege se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici, republicată, cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu alte dispoziţii legale, în măsura în care acestea nu contravin Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului parlamentar.
Prin urmare, în opinia sa, introducerea art. 96 în acest act normativ, a unor dispoziţii cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, atrage neconstituţionalitatea art. 97, din moment ce singurele norme metodologice elaborate cu privire la aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, sunt reglementate unitar prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 340 din 04 mai 2001.
Acest Ordin reprezintă unica reglementare care este obligatorie pentru Casa Naţională de Pensii, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi pentru intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General. Deşi Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 340 din 04 mai 2001 a fost abrogat prin H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevederile privind declaraţia rectificativă au fost menţinute, astfel că şi în prezent acestea sunt obligatorii pentru instituţiile publice ale administraţiei centrale.
Revizuentul a invocat şi nelegalitatea unor acte administrative cu caracter individual sau normativ, care au fost semnate de preşedintele Casei Naţionale de Pensii, de secretarul general al Camerei Deputaţilor şi de directorul executiv al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, aspect ce contravine prevederilor Ordinului Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, petentul a invocat aplicarea greşită a legii la calcularea drepturilor sale de pensie prin raportare la Ordinul Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, fapt de atrage, în opinia sa, nulitatea absolută a Convenţiei privind incidenţa prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006, înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, a Ordinului preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 671 din 30 iulie 2010 şi a anexelor ce fac parte integrantă din aceste acte administrative.
Prin Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1645/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A.D. în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General, împotriva Deciziei nr. 4572 din 07 septembrie 2012 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că decizia supusă revizuirii, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 60498/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera Deputaţilor - Secretariatul General, nu evocă fondul litigiului.
Prin urmare, instanţa, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 961 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului parlamentar, formulată de revizuentul A.D., Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, reglementează situaţia conform căreia soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este în sarcina instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ de textul legal menţionat, respectiv dacă excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege, o ordonanţă sau o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept şi dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauză, se constată că excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 963 din Legea nr. 7/2006.
Prezentul litigiu are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 1177 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A.D. împotriva Deciziei nr. 4572 din 7 septembrie 2012, pronunţată de aceeaşi instanţă.
În raport de această împrejurare şi de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de acest text legal ce vizează existenţa unei legături între excepţia de neconstituţionalitate invocată şi soluţionarea prezentei cauze.
Faţă de aspectele reţinute, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului parlamentar.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin urmare, revizuirea unei decizii întemeiate pe prevederile legale mai sus menţionate este condiţionată de evocarea fondului litigiului dedus judecăţii.
Pentru ca hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiţia de a evoca fondul, este necesar ca instanţa care a pronunţat această hotărâre să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în etapele procesuale anterioare sau să aplice alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce au fost deja determinate, şi, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării probelor.
În cauză, prin Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1645/2/2015, supusă revizuirii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A.D. în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General, împotriva Deciziei nr. 4572 din 07 septembrie 2012 a aceleiaşi instanţe.
Decizia a cărei retractare se solicită a fost pronunţată în calea de atac a revizuirii, astfel că aceasta nu este o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare şi nici nu a fost pronunţată de o instanţă de recurs în urma evocării fondului.
Or, aşa după cum s-a arătat, pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri definitive, cum este cea de faţă, o primă condiţie pe care aceasta trebuie să o îndeplinească, conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., este aceea de a evoca fondul cauzei, situaţie care nu se regăseşte în cauză.
Astfel, prin raportare la aspectele mai sus menţionate, precum şi la dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea căii de atac şi la faptele pe care aceasta se întemeiază, se reţine că decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petentul A.D. în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General, împotriva Deciziei nr. 4572 din 07 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, neevocând fondul, nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Prin urmare, neîndeplinind condiţiile edictate de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea ce face obiectul analizei în cauză nu este susceptibilă de revizuire.
În acest context, nefiind îndeplinită condiţia esenţială cerută de prevederile acestui text legal cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului parlamentar.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Deciziei nr. 1177 din 3 aprilie 20.15, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1707/2015. Civil → |
|---|
