ICCJ. Decizia nr. 1707/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1707/2015
Dosar nr. 545/1/2015
Şedinţa publică din 19 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu G.S. la data de 22 octombrie 2010, sub nr. 6912/30512010, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T.G.P. SRL, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul în suprafaţă de 1.700 mp, situat în oraşul Sfântu G.S., str. L.O. f.n., jud. Covasna, înscris în CF nr. 1613 şi demolarea construcţiei edificate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizată să aducă la îndeplinire această obligaţie pe cheltuiala pârâtei.
În drept, acţiunea civilă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 494 C. civ.
La termenul de judecată de la data de 23 aprilie 2014, pârâta SC T.G.P. SRL a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcţiei cu destinaţia de depozit şi birouri, în suprafaţă de 434 mp, edificate pe terenul proprietatea reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 222.732,38 lei, reprezentând despăgubiri ce constau în contravaloarea imobilelor mai sus menţionate şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa, asupra terenului aparţinând reclamantei.
Prin notele de şedinţă formulate la termenul de judecată din 21 mai 2014, reclamanta-pârâtă B.A. a invocat excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale, în raport de dispoziţiile art. 119 alin. (3) C. proc. civ., solicitând judecarea pe cale separată a acesteia, potrivit art. 135 din acelaşi act normativ.
Judecătoria Sfântu G.S., prin încheierea din 24 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6912/305/2010, a admis excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale, formulată de reclamanta B.A., şi a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, pe rolul acestei instanţe formându-se, astfel, Dosarul nr. 4618/305/2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 2269 din 29 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4618/305/2014, Judecătoria Sfântu G.S. a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta B.A. şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta SC T.G.P. SRL în favoarea Tribunalului Covasna.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a constatat că despăgubirile solicitate de reclamantă, în cuantum de 222.732,38 lei, depăşesc criteriul valoric al competenţei materiale a judecătoriei, care este abilitată de lege să soluţioneze cererile care au o valoare de până la 200.000 lei, potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. În raport de acest aspect, faţă de prevederile art. 95 pct. 1 din acelaşi act normativ, a apreciat că Tribunalul Covasna este competent, din punct de vedere material, să soluţioneze cererea reconvenţională dedusă judecăţii.
Prin Sentinţa nr. 1285 din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4618/305/2014, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de către reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de aceasta în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S.. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Braşov pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În motivare, tribunalul a reţinut că în Dosarul nr. 6912/305/2010, pârâta SC T.G.P. SRL a depus cerere reconvenţională la acţiunea civilă formulată de reclamanta B.A. Astfel, fiind vorba despre o cerere incidentală, depusă într-un dosar aflat în curs de soluţionare, acesteia îi sunt aplicabile, în raport de prevederile art. 24 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
De asemenea, tribunalul a reţinut că, deşi cererea reconvenţională a fost depusă tardiv, sancţiunea depunerii peste termen constă în judecarea acesteia separat, conform art. 135 C. proc. civ. de la 1865, de aceeaşi instanţă, întrucât, fiind o cerere incidentală, operează prorogarea de competenţă în favoarea instanţei competente să soluţioneze cererea principală. Ca atare, o cerere reconvenţională depusă tardiv nu îşi pierde caracterul de cerere incidentală şi nu poate fi judecată după alte reguli de procedură, cu atât mai mult cu cât, în cauză, rezolvarea acesteia este legată de modul în care va fi soluţionată acţiunea principală. Prin urmare, cererea reconvenţională este supusă prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865.
Concluzionând, Tribunalul Covasna a reţinut că, în speţă operează prorogarea legală de competenţă în favoarea instanţei sesizate cu judecarea cererii principale, iar competenţa de soluţionare a acesteia revine Judecătoriei Sfântu G.S., în raport de faptul că valoarea pretenţiilor se situează sub pragul de 500.000 lei.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sfântu G.S. şi Tribunalul Covasna, prin Sentinţa nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 20/5, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a stabilit competenţa de soluţionare a cererii ce formează obiectul dosarului nr. 4618/305/2015 în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S..
Pentru a dispune astfel, această instanţă a apreciat că formularea cererii reconvenţionale la un termen ulterior şi disjungerea acesteia de cererea principală nu deschide drumul unei noi evaluări a competenţei de soluţionare, faţă de caracterul incident, de apărare lato sensu, pe care dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. le conferă unei asemenea cereri. Prin urmare, chiar dacă prin cererea reconvenţională au fost emise pretenţii care ar li atras competenţa de soluţionare a instanţei superioare, având în vedere faptul că aceasta nu a fost formulată pe cale principală, ci pe cale incidentală, ca o formă de apărare a pârâtei faţă de pretenţiile reclamantei, competenţa rămâne câştigată instanţei învestite cu judecarea cererii principale, respectiv Judecătoriei Sfântu G.S..
Împotriva acestei decizii, pârâta B.A. a formulat recurs, în termenul legal, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 09 februarie 2015, sub nr. 545/1/2015 şi care a fost repartizat, spre soluţionare, completului de filtru C 12, în raport de data înregistrării dosarului nr. 4618/305/2014, în programul de evidenţă informatizată al instanţelor, respectiv 24 septembrie 2014.
În motivare, pârâta a susţinut că cererea reconvenţională formulată în Dosarul nr. 6912/305/2010 al Judecătoriei Sfântu G.S. este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, întrucât aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului defipt de art. 135 C. proc. civ. de la 1865, formându-se, astfel, Dosarul nr. 4618/305/2014, care a fost înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe după intrarea în vigoare a primului act normativ menţionat. Din acest motiv, în opinia sa, cererea reconvenţională încetează să mai fie o cerere incidentală, devenind, astfel una principală, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv cu privire la competenţa de soluţionare a acesteia şi la legea de procedură aplicabilă.
Din această perspectivă, în opinia pârâtei, caracter incident are numai o cerere reconvenţională care se judecă odată cu cererea principală sau o cerere reconvenţională cu privire la care s-a dispus disjungerea faţă de acţiunea principală pe motiv că aceasta nu se află în stare de judecată. Or, dacă cererea reconvenţională cu privire la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ. nu ar fi considerată ca fiind un litigiu nou, sancţiunea judecării separate a acesteia ar fi lipsită de sens.
Concluzionând, recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 95 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a cererii revine Tribunalului Covasna.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 17 iunie 2015, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă SC T.G.P. SRL a susţinut, în esenţă, că cererea reconvenţională formulată într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 trebuie soluţionată în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile la data sesizării instanţei de judecată, respectiv la 22 octombrie 2010.
Prin urmare, având în vedere caracterul incidental al cererii reconvenţionale faţă de cea principală, precum şi dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. de la 1865, intimata-reclamantă a apreciat că, în cauză, a operat prorogarea legală de competenţă, motiv pentru care Judecătoria Sfântu G.S. este competentă să o soluţioneze.
Prin încheierea din camera de consiliu din 4 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 545/1/2015, în urma întocmirii de către magistratul-asistent a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, faţă de care acesta a apreciat că îi sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, completul de filtru CF12 NCPC, învestit cu soluţionarea recursului, a achiesat la punctul de vedere al acestuia şi a fixat termen pentru judecarea recursului, conform normelor prevăzute de acest act normativ, la data de 19 iunie 2015, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. în urma acestei constatări, instanţa a dispus şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în sistemul de evidenţă informatizată al instanţelor.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele: În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010, sub nr. 6912/305/2010, reclamanta B.A. a învestit Judecătoria Sfântu G.S. cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 494 C. civ., formulată în contradictoriu cu pârâta SC T.G.P. SRL De asemenea, la data de 23 aprilie 2014, pârâta a învestit Judecătoria Sfântu G.S. cu judecarea unei cereri reconvenţionale, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea reclamantei, plata unor despăgubiri şi instituirea unui drept de retenţie, în favoarea sa, asupra imobilului aparţinând acesteia. Prin Sentinţa nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, obiect al recursului pendinte, pronunţată în regulator de competenţă, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a atribuit competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale formulată de reclamanta SC T.G.P. SRL în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S., în raport de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, stabilind că cererile incidentale se judecă potrivit legii aplicabile la data iniţierii procesului, respectiv C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit prevederilor art. 17 C. proc. civ. de la 1865, cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Norma legală evocată reglementează prorogarea legală de competenţă a cererilor accesorii sau incidentale, aşa încât acestea vor fi judecate de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale, care îşi va păstra competenţa de a soluţiona cererea incidentală şi după disjungere.
Cererea reconvenţională formulată de pârâta SC T.G.P. SRL la data de 23 aprilie 2014 în Dosarul nr. 6912/305/2010 al Judecătoriei Sfântu G.S. are caracter incidental. Această cerere ar fi avut caracter principal (prin urmare, i s-ar fi aplicat, faţă de data înregistrării, dispoziţiile Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010) dacă ar fi fost formulată pe cale separată. Fiind formulată într-un proces în curs, aceasta reprezintă un incident procedural asupra căruia instanţa îşi prorogă competenţa. Ca atare, cererile incidentale formulate într-un dosar căruia i se aplică prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 vor fi judecate potrivit acestor dispoziţii, regulă ce a fost stabilită de C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care, prin art. 24, a optat pentru data înregistrării cererii introductive de instanţă sau, după caz, data înregistrării cererii de executare silită.
Astfel, deşi în cauză cererea reconvenţională a fost formulată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ. de la 1865, care stipulează că cererea reconvenţională care nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege se va judeca deosebit, acest aspect nu înlătură efectele prevederilor art. 17 din acest act normativ şi nu deschide drumul unei noi evaluări a competenţei de soluţionare, faţă de caracterul incident al cererii reconvenţionale.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care prevăd că noua lege de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, în cauză, sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă de la 1865.
Din perspectiva considerentelor mai sus expuse, sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă B.A., cu privire la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 95 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, prin raportare la data înregistrării pe rolul Judecătoriei Sfântu G.S. a dosarului nr. 6912/305/2010, (22 decembrie 2010), în care a fost formulată iniţial cererea reconvenţională formulată de intimata-reclamantă SC T.G.P. SRL.
Faţă de aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă B.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.A. împotriva Sentinţei nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1706/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1714/2015. Civil → |
|---|
