ICCJ. Decizia nr. 549/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 549/2015
Dosar nr. 14835/3/2012
Şedinţa publică de la 18 februarie 2015
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 10191 din 16 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta M.E.C.M.A. prin Direcţia Generală, Politici Industriale şi Mediu de Afaceri - Organism Intermediar pentru IMM, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 630.000 lei cu titlu de valoare eligibilă a cererii de rambursare nr. 2(CR2), cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa soluţia menţionată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în temeiul unui contract de finanţare încheiat cu pârâta, reclamanta urma să beneficieze de acordarea unei finanţări nerambursabile în sumă de 1.072.250 lei pentru implementarea proiectului intitulat "Dezvoltarea sectorului productiv al companiei", în termen de 12 luni de la semnarea contractului; - la cererea reclamantei perioada de implementare a proiectului s-a prelungit cu 24 luni cu modificarea graficului cererilor de rambursare; - cererea de rambursare nr. 2 a fost admisă la plată de către pârâtă doar în parte deoarece clădirea achiziţionată de către reclamantă în suprafaţă de 2401,34 mp depăşea cu mult suprafaţa convenită prin contract, de 500 mp iar cheltuielile făcute cu achiziţionarea terenului depăşeau 10% din valoarea totală eligibilă stabilită prin contractul de finanţare.
Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 452 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de finanţare nr. 2m/161 având drept obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de 1.072.250 lei pentru implementarea proiectului nr. 531 din 17 iunie 2009, cod SMIS 13358 intitulat "Dezvoltarea sectorului productiv al companiei".
La data de 22 iunie 2010 între părţi s-a semnat actul adiţional nr. 1 prin care s-au modificat următoarele clauze din contractul de finanţare din 16 decembrie 2009; - art. 2 alin. (2) prin care durata contractului a fost prelungită de la 12 luni la 24 luni de la data semnării contractului; - art. 5 alin. (11) prin cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 2 şi nr. 3 pentru activităţi de achiziţie teren + clădiri de producţie în sumă de 342.209,00 lei pentru fiecare cerere, trebuiau depuse până la data de 16 martie 2011 şi respectiv 16 decembrie 2011 (fila 14); şi art. 3 alin. (3) referitor la valoarea proiectului care s-a modificat în raport de cererea apelantei - reclamante de prefinanţare în limita maximă de 35% din valoarea totală a ajutorului financiar nerambursabil, reprezentând 375.287,50 lei în a 7-a lună de la data semnării contractului.
S-a constatat că la data de 17 mai 2010 apelanta-reclamantă a formulat o cerere către intimată prin care a solicitat prelungirea perioadei de implementare a proiectului de la 12 luni la 24 luni şi în plus (alin. penultim) acordul în privinţa înlocuirii activităţii de construire a unei clădiri industriale cu achiziţia unei astfel de construcţii, şi creşterea standardelor de suprafaţă estimată de minim 4 - 5 ori faţă de suprafaţa stabilită iniţial cu încadrarea în aceeaşi structură bugetară.
Actul adiţional nr. 1 din 22 iunie 2010 a fost încheiat în considerarea cererii menţionate din 17 mai 2010.
S-a apreciat că problema de drept care trebuie rezolvată se referă la interpretarea prevederilor actului adiţional nr. 1 din 22 iunie 2010 şi la desluşirea voinţei reale a părţilor contractante existentă la data încheierii actului.
În rezolvarea acestui aspect s-au avut în vedere atât înscrisurile existente în dosarul de fond, precum şi dispoziţiile art. 977, art. 982 C. civ. respectiv art. 1266 şi art. 1267 noul C. civ.).
Aşa fiind, s-a reţinut că, atâta vreme cât părţile au convenit iniţial, prin contractul de finanţare din 16 decembrie 2009 ca suprafaţa constituită să fie de 500 mp (art. 5 alin. (13)), iar prin actul adiţional nr. 1 din 22 iunie 2010 s-a stabilit în mod expres modificarea numai a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 5 alin. (11), pct. 2.6. din Anexa VI şi art. 3 alin. (3) nu şi art. 5 alin. (13) din convenţie, chiar dacă actul adiţional s-a încheiat în baza solicitării apelantei din data de 17 mai 2010 în care printre altele se solicita şi acordul intimatei pentru achiziţionarea unei clădiri industriale cu o suprafaţă de 4 - 5 ori mai mare decât cea stabilită contractual, este evident că voinţa intimatei-pârâte a fost aceea de a modifica numai clauzele menţionate nu şi pe aceea referitoare la creşterea suprafeţei de teren ce urma a fi achiziţionată.
Această interpretare se bazează pe voinţa concordantă a părţilor manifestată în precizarea clară şi limitativă a clauzelor contractuale care urmau a fi supuse modificării, de menţiunea că toate celelalte clauze rămâneau neschimbate, precum şi pe negocierile purtate ulterior de părţi în acest sens.
Întrucât din conţinutul actului adiţional nr. 1 din 22 iunie 2010 nu rezultă nici măcar în mod incidental intenţia părţilor de a supune modificării şi clauza referitoare la întinderea suprafeţei de teren ce urma a fi achiziţionată, instanţa de apel a considerat irelevant din punct de vedere juridic, sub acest aspect, faptul că încheierea actului adiţional s-a făcut în considerarea cererii din 17 mai 2010 înregistrată la O.I.I.M.M. sub nr. 176869.
Că actul adiţional s-a încheiat, având în vedere solicitarea apelantei din 17 mai 2010 este de necontestat.
Dar a considera că, odată ce a fost luată în calcul o astfel de cerere, aceasta a fost acceptată şi aprobată în integralitatea ei de către intimată, chiar dacă intimata nu şi-a manifestat voinţa în acest sens, ci dimpotrivă şi-a exprimat în mod expres şi punctual acordul cu privire la modificarea anumitor clauze, ar fi o eroare judiciară.
Această logică juridică şi de interpretare este susţinută şi de atitudinea şi negocierile ulterioare purtate de părţi cu privire la creşterea standardelor de suprafaţă de 4 - 5 ori faţă de suprafaţa stabilită iniţial.
Astfel, prin adresa din 27 iunie 2011, apelanta-reclamantă a solicitat modificarea indicatorului de realizare "suprafaţa de producţie modernizată/construită prin proiect" prin majorarea acestuia de la 500 mp la 2401,34 mp.
Prin adresa din 13 iulie 2011 intimata-pârâtă şi-a exprimat în mod clar şi neechivoc refuzul schimbării indicatorului de realizare menţionat.
Prin notificările din 29 septembrie 2011, din 6 octombrie 2011 şi din 19 decembrie 2011, apelanta-reclamantă a revenit asupra solicitării de modificare a indicatorului de realizare.
Prin adresele din 19 octombrie 2011 şi din 26 ianuarie 2012, intimata-pârâtă O.I.I.M.M. şi-a menţinut refuzul exprimat anterior prin adresele din 30 martie 2011, din 13 iulie 2011 şi din 15 septembrie 2011.
În acest context este evident faptul că intimata-pârâtă nu a avut niciun moment intenţia schimbării respectivului indicator, nici la momentul încheierii actului adiţional nr. 1 din 22 iunie 2010 şi nici ulterior.
Coroborând toate aceste aspecte cu concluziile Raportului de control nr. 127926 din 19 august 2011, potrivit cărora instalaţia de producere şi recuperare spumă poliuretanică nu era amplasată în hala de producţie achiziţionată, nu era pusă în stare de funcţionare şi era amplasată la altă adresă, iar suprafaţa clădirii achiziţionate nu corespundea cu suprafaţa aprobată prin contractul de finanţare din 16 decembrie 2009, fiind mult mai mare, instanţa de apel a considerat că, intimata-pârâtă în mod corect considerând că suma solicitată prin cererea de rambursare nr. 2 din 15 mai 2011 era neeligibilă, a respins parţial cererea de finanţare de la plată, respectiv a suspendat de la plată cererea până la efectuarea unei alte vizite de monitorizare la faţa locului.
Aşa cum rezultă şi din Raportul de control nr. 127926 din 19 august 2011, intimata-pârâtă a respins de la plată suma de 468.874,64 lei din valoarea totală neeligibilă de 669.820,91 lei, reprezentând contravaloarea cererii de rambursare nr. 2/2011 pentru faptul că, potrivit contractului de finanţare suprafaţa aferentă clădirii era de 500 mp în loc de 2401,34 mp cât a fost achiziţionată de către apelanta-reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 880 din 22 aprilie 2011 încheiat cu C.A.C. (reţinere sumă de 415.686,03 lei (593.837,19 lei valoarea neeligibilă).
Întrucât suma aferentă suprafeţei de 1901,34 mp (2.401,34 mp - 500 mp) era neeligibilă, s-a apreciat că în mod corect aceasta nu a fost rambursată apelantei-reclamante.
Referitor la respingerea de la plată a sumei de 53.188,60 lei (75.983,72 lei - valoare totală neeligibilă) reprezentând cheltuieli efectuate cu achiziţia terenului, instanţa de apel a constatat că şi această măsură este justificată (în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (4) din contractul de finanţare care prevăd că beneficiarul nu poate efectua modificări asupra bugetului decât în limita a 10% din valoarea totală eligibilă), de vreme ce acestea depăşesc 10% din valoarea totală eligibilă stabilită contractual.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta SC P. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii şi, în consecinţă obligarea pârâtului M.E.C.M.A. prin Direcţia Generală, Politici Industriale şi Mediu de Afaceri - Organism Intermediar pentru IMM, la plata sumei de 630.000 lei cu titlu de valoare eligibilă a cererii de rambursare nr. 2 (CR2) la care se adaugă suma de 67.885 lei reprezentând dobânda achitată de reclamantă către B. - G.S.G. în perioada mai 2011 - iunie 2012 pentru linia de credit deschisă de reclamanta SC P. SA.
S-a arătat că motivul de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 teza III C. proc. civ. vizând greşita aplicare a legii iar legea greşit aplicată o constituie dispoziţiile art. 969 C. civ., dar şi ale art. 977 - 982 C. civ.
În argumentarea recursului, reclamanta a susţinut că instanţa de apel a reţinut încheierea actului adiţional din 22 iunie 2010 însă, aplicând greşit legea, nu a înţeles ce anume a modificat acest act producător de efecte juridice. Art. 5 alin. (11) ("rambursarea cheltuielilor"), punctele 2 şi 3 au fost modificate faţă de contractul de finanţare din 16 decembrie 2009 în sensul că activitatea pentru care se rambursează sumele de 342.209 lei + 342.209 lei devine aceea de "achiziţia terenului + achiziţia clădirii de producţie" în locul celei de "construcţie clădire". Este evident aşadar că, odată ce modifici clauza de construcţie cu cea de achiziţie, implicit suprafaţa se poate modifica -ceea ce s-a şi întâmplat de altfel - în funcţie de ofertele primite.
Mai mult decât atât, deşi instanţa de apel a reţinut ca fiind de necontestat faptul că "actul adiţional s-a încheiat având în vedere solicitarea apelantei din 17 mai 2010" şi a reţinut că în această notificare se solicita "şi acordul intimatei pentru achiziţionarea unei clădiri industriale cu o suprafaţă de 4 - 5 ori mai mare decât cea stabilită contractual", în mod neîntemeiat a apreciat că intenţia părţilor contractante şi litigante nu a fost cea de creştere şi a suprafeţei de teren achiziţionate.
Instanţa de apel îşi motivează logica juridică şi de interpretare privind voinţa părţilor pe "atitudinea şi negocierile ulterioare purtate de părţi cu privire la creşterea standardelor de suprafaţă de 4 - 5 ori faţă de suprafaţa stabilită iniţial" făcând referire la corespondenţa dintre părţi fără a avea în vedere însă prima şi cea mai importantă adresă, respectiv notificarea din 20 aprilie 2011 prin care recurenta-reclamantă SC P. SA i-a adus la cunoştinţă intimatei despre primirea singurei oferte pentru achiziţie teren şi hală industrială în suprafaţă de 2401,34 mp, încadrându-se prin această achiziţie în plafonul bugetar al proiectului.
Adresa din 27 iunie 2011 în raport de care instanţa de apel a reţinut că SC P. SA a solicitat "modificarea indicatorului de realizare - suprafaţa de producţie - prin majorare de la 500 mp la 2.401,34 mp" este de fapt, astfel cum se menţionează în această notificare (paragraful 2) "revenire la adresa anterioară datată 19 aprilie 2011 înregistrată la M.E.C.M.A.-OI prin care vă notificăm asupra modificării indicatorului de proiect suprafaţa de producţie modernizată/construită prin proiect de la 500 mp cât am estimat la 2401,34 mp cât am primit o ofertă".
Este adevărat că prin adresa din 13 iulie 2011 intimatul-pârât a refuzat schimbarea suprafeţei însă acesta şi-a motivat refuzul pe faptul că solicitarea din partea SC P. SA ar fi fost făcută ulterior finalizării proiectului, precizând că nu a fost analizată notificarea din 20 aprilie 2011, transmisă în cadrul perioadei de implementare a proiectului şi anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 2011 aferent achiziţiei halei industriale şi terenului, întrucât aceasta nu se află în posesia O.I.I.M.M., susţinere făcută însă cu rea-credinţă de pârât având în vedere că această notificare, deşi neînlăturată dintre mijloacele de probaţiune dar ignorată atât de instanţa de fond cât şi de cea din apel, a fost depusă de însuşi intimatul-pârât, ca anexă la întâmpinarea formulată în cadrul fondului. Oricum, aceste notificări unilaterale, ca şi răspunsurile pârâtului-intimat de altfel, sunt lipsite de consecinţe juridice, având în vedere că acordul de voinţă inter partes s-a realizat cu prilejul modificării contractului bilateral prin actul adiţional din 22 iunie 2010.
În ceea ce priveşte concluziile raportului de control din 19 august 2011, însuşite neîntemeiat de instanţa de apel, se impune a se observa că acestea nu îşi găsesc temeiul în prevederile contractuale având în vedere că recurenta-reclamantă, deşi a achiziţionat o suprafaţă de 2.401,34 mp, astfel cum notificase deja pe pârâtul-intimat, contrar opiniei instanţei, s-a încadrat în aceleaşi costuri stabilite prin contract, nedepăşindu-se valoarea totală a proiectului convenită de părţi.
Un motiv de critică a deciziei instanţei de apel vizează şi lipsa oricărei referiri ori motivări privind nerambursarea nici a sumei de 161.125,36 lei, sumă suspendată la plată de pârâtul-intimat "până la efectuarea unei vizite de monitorizare la faţa locului" având în vedere că recurenta - reclamantă SC P. SA a arătat că această vizită la faţa locului nu a avut loc şi nici suma nu a fost rambursată.
Voinţa părţilor contractante în jurul căreia îşi conturează întreaga motivare instanţa de apel a fost în realitate, încă de la semnarea contractului de finanţare din 16 decembrie 2009, modificat prin actul adiţional din 22 iunie 2010, acordarea finanţării nerambursabile de către pârâtul-intimat pentru "modernizarea activităţii de producere spumă poliuretanică a SC P. SA prin achiziţia unui teren, a unei clădiri/hale industriale şi a două instalaţii noi de producţie", acest obiectiv fiind în totalitate atins de către societatea recurentă de astăzi, încadrându-se în bugetul stabilit prin convenţia părţilor.
Astfel, se impune a se observa de către instanţa de recurs că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, acest aspect fiind confirmat şi prin nota de informare din 2 iulie 2012 transmisă SC P. SA de către Corpul de Control al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin care se atestă existenţa halei de producţie în care se găseau şi cele două utilaje achiziţionate, respectiv instalaţia de recuperare şi producere spumă poliuretanică, ambele montate şi în stare de funcţiune, pe raza Oraşului Horezu existând o singură construcţie cu destinaţia de hală industrială, respectiv cea situată în Oraş Horezu, str. S. şi achiziţionată de SC P. SA.
La data de 16 ianuarie 2014 recurenta-reclamantă a depus cerere modificatoare, prin care a precizat că înţelege să-şi micşoreze câtimea obiectului cererii în cadrul recursului de la 697.885 lei la suma totală de 483.571 lei, ca urmare a rambursării parţiale de către pârât a sumei de 214.313,97 lei la data de 18 octombrie 2013.
Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.
În recurs a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, recurenta depunând la dosar adresa Ministerului Fondurilor Europene din 21 iunie 2013.
Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Pornind de la cadrul legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, este în obligaţia instanţei de apel să examineze în mod real voinţa părţilor semnatare ale contractului încheiat, or, în cauză, aceste aspecte au fost pe deplin analizate, instanţa de apel făcând o corectă interpretare a clauzelor convenite prin contractul de finanţare din 16 decembrie 2009 şi actului adiţional din 22 iunie 2010, dând eficienţă regulilor de interpretare a contractelor prevăzute de art. 977, art. 982 C. civ., de care se prevalează recurenta.
Este de necontestat că la data de 16 decembrie 2009 între reclamantă în calitate de beneficiar şi intimat în calitate de Organism Intermediar s-a încheiat contractul de finanţare nr. 2m/161 având drept obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de 1.072.250 lei pentru implementarea proiectului din 17 iunie 2009, cod SMIS 13358 intitulat "Dezvoltarea sectorului productiv al companiei".
Potrivit art. 2 alin. (2) din contract perioada de implementare a Proiectului a fost stabilită la 12 luni de la data semnării contractului.
Conform art. 5 alin. (11) părţile au convenit stabilirea unui grafic de rambursare a cheltuielilor, după cum urmează:
Cererea 1 de rambursare pentru activităţi de achiziţie teren + construire clădire de producţie în sumă de 355.390.00 lei, pentru luna I de la data semnării contractului; cererea de rambursare nr. 2 pentru activitatea de construire clădiri de producţie + achiziţionare şi montare echipamente, în sumă de 363.928,00 lei, în luna a V- a de la semnarea contractului şi achiziţionarea şi montarea echipamentelor în sumă de 352.932,00 lei în luna a XI-a de la semnare a contractului.
Potrivit art. 5 (131) din contract "în cazul în care beneficiarul nu realizează integral indicatorii de realizare asumaţi prin contract şi obiectivul proiectului nu este atins, finanţarea nerambursabilă va fi retrasă integral".
Printre indicatorii de proiect stabiliţi, părţile au convenit că suprafaţa de producţie modernizată/construită prin proiect să fie de 500 mp (art. 5 alin. (131).
Conform art. 5 (14) intimatul putea suspenda, aproba parţial sau respinge la plată o cerere de rambursare în cazul detectării unei cheltuieli neeligibile sau în cazul nerespectării prevederilor contractuale.
La data de 22 iunie 2010 părţile au semnat actul adiţional nr. 1 prin care s-au modificat următoarele clauze din contractul de finanţare din 16 decembrie 2009; - art. 2 alin. (2) prin care durata contractului a fost prelungită de la 12 luni la 24 luni de la data semnării contractului; - art. 5 alin. (11) prin cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 2 şi nr. 3 pentru activităţi de achiziţie teren + clădiri de producţie în sumă de 342.209,00 lei pentru fiecare cerere, trebuiau depuse până la data de 16 martie 2011 şi respectiv 16 decembrie 2011; şi art. 3 alin. (3) referitor la valoarea proiectului care s-a modificat în raport de cererea apelantei-reclamante de prefinanţare în limita maximă de 35% din valoarea totală a ajutorului financiar nerambursabil, reprezentând 375.287,50 lei în a 7-a lună de la data semnării contractului.
La data de 17 mai 2010 reclamanta a formulat o cerere către pârât prin care a solicitat prelungirea perioadei de implementare a proiectului de la 12 luni la 24 luni şi în plus (alin. penultim) acordul în privinţa înlocuirii activităţii de construire a unei clădiri industriale cu achiziţia unei astfel de construcţii, şi creşterea standardelor de suprafaţă estimată de minim 4 - 5 ori faţă de suprafaţa stabilită iniţial cu încadrarea în aceeaşi structură bugetară.
Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar a reţinut cu justeţe că atâta vreme cât părţile au convenit iniţial, prin contractul de finanţare din 16 decembrie 2009 ca suprafaţa constituită să fie de 500 mp, iar prin actul adiţional din 22 iunie 2010 s-a stabilit în mod expres modificarea numai a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 5 alin. (11), pct. 2.6. din Anexa VI şi art. 3 alin. (3) nu şi art. 5 alin. (13) din convenţie, chiar dacă actul adiţional s-a încheiat în baza solicitării reclamantei din data de 17 mai 2010 în care printre altele se solicita şi acordul pârâtului pentru achiziţionarea unei clădiri industriale cu o suprafaţă de 4 - 5 ori mai mare decât cea stabilită contractual, este evident că voinţa intimatului-pârât a fost aceea de a modifica numai clauzele menţionate nu şi pe aceea referitoare la creşterea suprafeţei de teren ce urma a fi achiziţionată.
În mod corect s-a reţinut că din conţinutul actului adiţional din 22 iunie 2010 nu a rezultat intenţia părţilor de a supune modificării şi clauza referitoare la întinderea suprafeţei de teren ce urma a fi achiziţionată, fiind irelevantă din punct de vedere juridic, împrejurarea că încheierea actului adiţional s-a făcut în considerarea cererii din 17 mai 2010 înregistrată la O.I.I.M.M. sub nr. 176869, câtă vreme intimatul şi-a exprimat în mod expres şi punctual acordul doar cu privire la modificarea anumitor clauze.
Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând în discuţie chestiunea judecată la prima instanţă, a permis instanţei de apel să concluzioneze că, în speţă, intimatul-pârât nu a avut niciun moment intenţia schimbării indicatorului de realizare, nici la momentul încheierii actului adiţional din 22 iunie 2010 şi nici ulterior.
În acest context juridic este de reţinut că, în speţă, nu se poate face abstracţie de principiul esenţial în dreptul civil al libertăţii de voinţă, astfel că acordul părţilor cu privire la modificarea suprafeţelor nu poate fi complinit de instanţa de judecată, întrucât ar presupune o încălcare a dispoziţiilor art. 969 C. civ., ceea ce este inadmisibil, şi nici adresa Ministerului Fondurilor Europene din 21 iunie 2013 depusă de reclamantă ca înscris nou în recurs nu poate face dovada că intimatul ar fi achiesat la schimbarea indicatorilor de realizare.
Prin urmare, se justifică admiterea doar în parte de către pârât a cererii de rambursare nr. 2, în condiţiile în care potrivit contractului de finanţare suprafaţa aferentă clădirii era de 500 mp în loc de 2401,34 mp, cât a fost achiziţionată de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2011 încheiat cu C.A.C., recurenta nefiind îndreptăţită la rambursarea sumei aferente diferenţei de 1901,34 mp, aspect reţinut în mod legal şi de instanţa de apel.
De asemenea, cât priveşte suma 53.188,60 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu achiziţia terenului, instanţa de apel a apreciat legal că respingerea de la plată a acestei sume se justifică în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (4) din contractul de finanţare, întrucât depăşesc 10% din valoarea totală eligibilă stabilită contractual.
În condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar exced competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ.
Fără a reitera considerentele anterior expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată.
Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar cabinet individual de insolvenţă Ş.O.A. împotriva Deciziei civile nr. 452 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat, menţinând decizia instanţei de apel ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar cabinet individual de insolvenţă Ş.O.A. împotriva Deciziei civile nr. 452 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1732/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1975/2015. Civil → |
|---|
