ICCJ. Decizia nr. 1975/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1975 /2015
Dosar nr. 3189/112/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 septembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20 noiembrie 2014, sub nr. 3189/112/2014, apoi extinsă şi completată la data de 17 decembrie 2014, reclamanţii F.D.L., H. (fostă U.), D.V., A.E., B.N., B.C., D. (fostă P.) S., I.V., M.L., D. (fostă T.) D., T.L.I., D.E., P.I.S., B.A., C.A.D. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti solicitând să se constate că a intervenit compensarea legală între sumele încasate cu titlu de drepturi salariale restante în baza titlurilor executorii achitate de pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Ministerul Justiţiei în temeiul O.G. nr. 71/2009, şi sumele cuvenite lor în baza aceloraşi titluri executorii, ce reprezintă actualizarea cu indicele inflaţiei şi dobânda calculată la sumele prevăzute în titlurile executorii şi obligarea celor doi pârâţi la plata sumelor ce li se cuvin lor, după efectuarea compensării, iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să fie obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăţii.
În motivare, au arătat că au calitatea de grefieri la Curtea de Apel Suceava, respectiv fost grefier la Curtea de apel Suceava, reclamanta C.A.D. şi, în baza titlurilor executorii pe care le deţin au încasat, prin procedura executării silite, sumele calculate potrivit titlurilor executorii, sume care însă nu au fost actualizate cu indicele inflaţiei şi nici nu s-a calculat dobânda legală cuvenită lor, cumulul celor două fiind permis, aşa cum a statuat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 89 din 11 martie 2015, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia I civilă, a constatat necompetenţa teritoriala a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
În motivare, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul are fie domiciliul, fie reşedinţa, fie locul de muncă.
Întrucât reclamanţii nu au nici domiciliul, nici reşedinţa şi nici locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Bistriţa-Năsăud, nu aceasta este instanţa competentă, ci Tribunalul Suceava în circumscripţia căreia îşi au domiciliul şi locul de muncă.
Împrejurarea că reclamanţii au calitatea de grefieri sau de foşti grefieri la Curtea de Apel Suceava nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Aceasta întrucât dispoziţiile art. 127 se referă doar la situaţia în care grefierul care are calitatea de reclamant, îşi desfăşoară activitatea de grefier la instanţa competentă să soluţioneze cererea în care are calitatea de reclamant.
Or, reclamanţii din prezenta cauza au calitatea de grefieri sau de foşti grefieri la Curtea de Apel Suceava, iar nu la Tribunalul Suceava, ca instanţă competentă teritorial să judece prezenta cauză.
Prin Sentinţa nr. H46 din 16 iunie 2015, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă sa îl soluţioneze.
În motivare, s-a reţinut că cererea despre care face vorbire art. 127 din Legea nr, 134/2010 privind codul de procedură civilă nu trebuie interpretată limitativ, în sensul în care dispoziţiile amintite ar fi incidente numai în situaţia în care reclamanţii şi-ar desfăşura activitatea efectiv în cadrul instanţei competente să judece pricina.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi, grad aflat în circumscripţia oricăreia dintre curtea de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. ”
Aceste dispoziţii legale au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, având una din calităţile enumerate în textul legal şi care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
Noţiunea de „instanţa, la care îşi desfăşoară activitatea ” prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este acela de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare.
Prin urmare, raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze o astfel de situaţie a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţilor.
În speţă, reclamanţii au calitatea de grefieri la Curtea de Apel Suceava în circumscripţia căreia se află Tribunalul Suceava, ca instanţă competentă teritorial şi materia! în soluţionarea cauzelor având ca obiect drepturi băneşti, cum este cazul în speţă.
Norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edificării acestuia în sensul în care necompetenţa teritorială absolută priveşte toate instanţele aflate în circumscripţia curţii de apel a instanţei sau parchetului la care reclamanţii, în calitatea lor de magistraţi sau grefieri, îşi desfăşoară activitatea.
Împrejurarea că reclamanţii nu funcţionează efectiv la instanţa competentă material şi teritorial în judecarea pricinii în primă instanţă, respectiv Tribunalul Suceava, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civila.
Faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Bistriţa Năsăud, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1887/2015. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
